8,976 matches
-
între critică și creație, întrucît condițiunea esențială a criticei este o mare pătrundere în tehnica interioară a artei". Ne aflăm în fața unui comparatist spumos, plin de idei fulgurante, asociațiile și disociațiile sînt dintr-o pastă aglutinatorie profund intelectuală, în care amprenta gîndirii sale este permanent prezentă și vizibilă. Asistăm la un grandios spectacol al unei inteligențe în permanentă ebuliție, un regal al spiritului. Îmi recunosc fascinația produsă asupră-mi, în adolescență, de G. Călinescu; eram un fervent călinescian, copleșit de viziunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din epoca stalinismului în floare cînd cînta Sfîrșitul plusvalorii: "Cîndva, într-un veac de mult apus, / ultimii proletari din lume au spus / către ultimul patron: "Uzina ne-aparține!"/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine. Tabloul mai păstrează amprentele culorii. / Priviți, urmași, sfîrșitul plusvalorii". Sfîrșitul profetizat al plusvalorii nu va fi o piedică în a deveni rezidentă în SUA. Cu cîțiva ani în urmă, Ov. S. Crohmălniceanu proceda și el la publicarea unui jurnal asemănător, dovadă că rușinea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nici folclorul nu scapă de sita ideologică. Sînt amendați Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă. Mihai Beniuc, partinic în Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de clasă. Ea nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avea muzica. Dar nici muzica nu mai suna ca altădată. Spectacolele sale nu se ridică nici la jumătate din efervescența și magia zilelor de glorie. Depresia lui continuă, dar și trupul tot mai slăbit, și plămânii din ce în ce mai obosiți își pun amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și ascundă boala de ceilalți. Rărește țigările, rărește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Între cei doi s-au interpus apoi, firesc, mărunții intriganți ce apar În orice organizație care tinde spre putere și, din „cearta” lor, din insistenta neînțelegere care a domnit Între ei, s-au născut relele majore care și-au pus amprenta pe Întreaga viață a P.N.Ț.-ului, la putere sau nu! În primul rând „alegerea cadrelor”; și, a devenit evident pentru multă lume, iar acest lucru s-a văzut (după ce Convenția Democrată, În care P.N.Ț-ul juca un rol
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adică, curajos și demn În existență, iar dacă „cineva” va vrea să distrugă, să aneantizeze toate acestea... va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului profund al gânditorului. Prin europeism, eu Înțeleg atitudinea dogmatică, constructoare, pozitivă, dinamică. Depășirea atitudinii insistent sceptice - chiar și susținută de argumente raționale! -, capacitatea de a intra În acțiune, capacitatea de construcție și de spirit constructiv! Nu știu, o spun
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de civilizație slavă. Pentru unii, românii sunt prezenți peste tot, pentru alții, au dispărut! În cea de-a doua variantă, ei ar fi fost pur și simplu Înghițiți de slavi, fenomen similar cu cel petrecut În alte părți, acolo unde amprenta romană s-a șters În urma invaziilor (Britania, Panonia, nordul Peninsulei Balcanice, Africa de Nord). Descoperirile arheologice susțin până la urmă ambele teorii: continuitatea și imigraționismul. Rezultatul meciului este nul. Stau față În față scenarii perfect opuse, deși clădite cu același material. Este și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trei studenți români, doi studiau ingineria: un incontestabil record mondial. Astăzi, intelectualitatea românească este formată În cea mai mare parte din ingineri, mulți dintre ei căutându-și debușee În alte sectoare de activitate. Ideologia și cultura au căpătat și ele amprenta specifică „Ceaușescu“.<endnote id="7"/> În 1971 s-a declanșat „mica revoluție culturală“, În stil românesc. Ceaușescu a proclamat atunci sfârșitul destinderii ideologice. Pe „frontul“ ideologic nu aveau să se mai facă concesii. Nu se mai admiteau devieri, influențe burgheze
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este, cum să spun - și de data asta dădu din umeri a neputință - imaculată. - Cum adică? Ce vreți să spuneți, imaculată? - Păi legiștii sunt blocați. Kimball își verifică notele, deși eram convins că n-avea de ce s-o facă. Nici o amprentă, nici un fir de păr, nici o fibră, nimic. Ca o stafie. A fost primul lucru la care m-am gândit. Ca o stafie. Kimball se reașeză pe sofa, apoi mă privi drept în ochi, întrebându-mă: - Ați primit vreun plic suspect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
femei fiind găsit în baie, în cușca dușului descoperindu-se și un desen uriaș - cu sângele victimei - atârnând deasupra patului spintecat, cuvintele - M-AM ÎNTORS - fiind și ele mâzgălite cu sânge sub desen. Nici de data asta nu se găsiseră amprente. - Nimeni nu știe nici măcar cum ajunsese această camera să fie ocupată...camerista... Vocea lui Kimball se auzea tot mai slab. Cădea înserarea, așa că m-am întins și am aprins lampa cu abajur verde care se afla pe biroul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întins și am aprins lampa cu abajur verde care se afla pe biroul meu, dar care nu reuși să ilumineze camera. Ascultându-l pe Kimball, inima îmi bătea nebunește. Deși scena crimei nu fusese contaminată, criminalistul care în colecta amprente nu reușise să găsească nici un fel de pată sau urmă de pași, specialiștii nu depistaseră nici o un fel fibră nelalocul ei sau vreun eșantion suspect, iar serologiștii care au analizaseră rănile defensive și traiectoria împroșcării cu sânge nu identificaseră alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și era pe cale să deschidă ușa, dar am blocat-o. Mâna lui strângea clanța. - Vreau să vorbesc cu tine, am zis, fiind acum amândoi în mașină. - Despre ce? Lăsă mâna de pe clanță, privind drept înainte. Divizarea din mașină își punea amprenta, așa cum mă așteptasem. - Ascultă, vreau să lăsăm la o parte tâmpeniile, bine? S-a întors spre mine, neîncrezător. - Ce tâmpenii, tată? Tată îl dădea de gol. - Haide, Robby, termină cu prostiile. Știu cât de mizerabil te-ai simțit în ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casei, le-am relatat lui O’Nan și Boyle că un intrus pătrunsese în casă dar pentru că „se luase“ curentul n-am reușit să „văd cum arăta chestia“. În momentul acesta totul s-a schimbat. Cuvântul „chestie“ și-a pus amprenta pe întreaga poveste. Cuvântul „chestie“ m-a etichetat drept „un martor puțin credibil“. O’Nan și Boyle s-au sfătuit cu ceilalți doi ofițeri. Mi-am dres glasul și am clarificat faptul că intrusul ar fi „putut“ fi „un animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
regulă, realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din faptele așa-numiților „contemporani”, din aroganta lor părere despre sine, pe scurt: tot ce supraviețuiește vremurilor sunt amprentele geniului artistic încorporat în cărți și în tablouri. Îmi place să consider acest lucru victoria postumă a spiritului asupra realității, indiferent de felul cum a fost ea, realitatea, într-un moment sau în altul. În fața acelor pânze minunate, deodată îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărei uitare nu-și pot reprima o vină obscură, și atunci se agață de „motivele nobile” ale amneziei lor. Îmi pare totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică a Parisului, lumea ne face cu mâna semne de adio: muzicienii din fanfară, în livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt la Bruxelles, auzi în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai des decât altele. Metropolă a Uniunii Europene, capitala Belgiei și-a socializat amprenta-i specifică, preschimbând-o, ultrarapid, într-o marfă cu mii de fețe, servită în multiple ambalaje. VASILE GÂRNEȚ: Am fost avertizați, încă de la Lille, că la Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și portughez - a fost prădat. Li s-au furat banii - aproape 800 de dolari - din camera lor de hotel. Îi văd cum se ceartă. Cine a închis ultimul ușa? Și, mai ales, cine a uitat deschisă ușa seifului?... Poliția ia amprente și chestionează vecinii de cameră. Noroc că nu sunt cazat la un etaj cu ei. Cred că se conturează deja un capitol important și profund dezagreabil în Trenul Literaturii. Cei mai mulți scriitori au avut de suferit la Madrid, când i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU: Aerul festivist, de kitsch la comandă, al organizatorilor ruși contrastează flagrant cu realitatea. Kaliningradul e un oraș sinistru, o ruină jegoasă. Nimic nu amintește de faptul că urbea istorică peste care s-a suprapus, cu o nesimțire tipic rusească, „amprenta modernității” a fost întemeiat de nemți. Cred că ar fi chiar util să transcriu aici câteva date despre acest loc, pentru a face mai elocvent contrastul despre care vorbesc. Vechiul nume al localității provine de la Castelul Königsberg, ridicat la 1255
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numărând și țările baltice, apa rece trecea de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar cea caldă în locul ei, adică pe dos decât în Europa, aceste țări, menționate mai sus, precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși o paragină specifică „orânduirii” se mai observă pe alocuri și aici. Trebuie să mă grăbesc și să spun că nici în 1985, când am mai călcat prin Tallin, acesta nu era un oraș sovietic, cu toate blocurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
între noi și cetățenii de rând. Dacă nu i-am fi abordat în drumul nostru, oamenii aceia s-ar fi comportat de parcă nici nu ne-ar fi observat. Kaliningrad este un oraș al războiului și oriunde mergi, te izbești de amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și al soțului ei - grup susținut în țară de un G. Liiceanu sau G. Grigurcu, printre alți câțiva! -, ce au lansat termenul grotesc de „estetică”, enunțând cu pompă ideea după care orice operă, oricât de expresivă, de înaltă, suferă de amprenta morală, de „concesiile sociale” făcute de autorul ei. Nu pot să nu observ că această „idee”, seducătoare în pura ei formă și total falsă și reacționară în conținut, e de obicei susținută și „apărată” de inși sau excentrici actului cultural
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epice, ce evacuau „socialul” din prim-planul acțiunii și din cel problematic. Or, într-adevăr, și înainte de război, marea epocă de fundare și înflorire a școlii naționale de roman - cu marcată întârziere față de culturile occidentale! -, doar romanul cu o clară amprentă socială sau cronicile istorice se bucurau în primul rând de atenția exegeților și, în consecință, de cea a publicului. Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cu tâlharul cel bun, sărind peste neplăcerile prezentului, și se trezește într-un decor antedatat în care modernitatea aleargă după patină și falsul după autentic. Vestigiile urbane stivuiesc vârstele și rânduiesc zeii unul peste altul, dar orașul propriu-zis păstrează amprenta unui timp acordeon. În noianul veacurilor sedimentate aici, sunt și straturi geologice care lipsesc, arheologul pică peste un calendar descompletat. Niciun vestigiu din secolele I-IV d. Hr. Nici dintre secolele VIII-XII. Aproape nimic dintre secolul al XIV-lea și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât un semi-rău, care te ferește de un mai-rău. Isus n-avea nicio piatră pe care să-și pună capul, dar era un zeu. Papivorul nu trăiește numai cu cuvintele pe care le mestecă. Toma Necredinciosul ține să-și lase amprenta, să-și arate pancarta, să facă un graffiti. Femurul abatelui. Mormântul martirului. Carnea e supusă greșelii, vai! iar a citi nu e de ajuns. Formula "era odată" reclamă întotdeauna un "acolo". Chiar dacă asta ar însemna să facem noi niște urme
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită și înconjurată de o palisadă de lemn, pe care musulmanii disting amprenta piciorului Profetului corespunde băncii de piatră din Ghetsimani și stâncii Înălțării "de unde Domnul Nostru s-a înălțat la cer", pe care alți credincioși, cu vederea nu mai puțin pătrunzătoare, recunosc, asemeni lui Ignațiu de Loyola, urmele picioarelor sale. Emulația se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]