9,641 matches
-
Cine va păzi clopoțeii, București, 1967; Taina Sfinxului de pe Marte, București, 1967; La braț cu ultimul zmeu, București, 1970; Vlad, fiul Dracului, București, 1970; ed. (Drăculeștii), București, 1977; Pe cai, pe cai, pe cai!, București, 1972; Giumbuș Măgăruș, București, 1974; Anotimpul sirenelor, București, 1975; Porumbița albă, București, 1978; Y.R. 7 245, București, 1979; O poveste din cronici, București, 1980. Hai să facem o poveste, București; 1981; Să nu afle Aladin, București, 1981; O întrecere ca-n basme, București, 1982; Basme
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de păuni în gâtlejul ocheanului ascuns în gesturile dezolate în pâlnia de cenușă picură minutul amar de frunze, când pădurea se suflecă în anotimp ca un flux spre naufragiul verii, ca o bestie înaintea fricii”. R. a prefațat mai multe cataloage de expoziții (printre care cel al retrospectivei M.H. Maxy, din 1965) și a tradus și comentat scrieri diverse, mare parte din literatura bulgară
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Ghemotoc, Chișinău, 1964; Viteazul, Chișinău, 1964; Versuri, Chișinău, 1965; Aoleu, e primăvară, Chișinău, 1966; Mintea de pe urmă, Chișinău, 1966; Cântece de la mare, Chișinău, 1967; Drumul patimilor, Chișinău, 1968; Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota, Chișinău, 1968; Cel mai frumos anotimp, Chișinău, 1970; Curcubee, Chișinău, 1970; Vremea cireșelor, Chișinău, 1972; Cei șapte pitici și pădurea, Chișinău, 1972; Nașterea basmului, Chișinău, 1973; O sută de ochi, Chișinău, 1974; Povestea norocului, Chișinău, 1974; Strada, Chișinău, 1976; Struguri de foc, Chișinău, 1976; Descântece de
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
asupra poeziei și a condiției poetului, cuvântul acaparându-i întreaga ființă: „Se-așază și dorm în sângele meu, / poartă inima mea, / își pun văzul meu pe trup, / respiră auzul meu...”. Grădina suspendată (1984) este un spațiu liric dominat de două anotimpuri, toamna și iarna, alternanță susținută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat” - Până când) și îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
instantanee din natură celelalte posibilități tematice de dezvoltare a discursului: poezia de dragoste (Zbor de revedere, Rondelul serii cu ploaie), simbolismul biblic (Păstorul Abel, Babel continuu, Geneză cu exod amestecat). Pe de altă parte, seria anunțată timid înainte de 1989, odată cu Anotimp (1985), și constituită din Poeme creștine (1999), Sacra Coralia (2002), Poeme antisatanice (2002) și Mersul pe fulger (2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu suite de raționamente și simboluri care, departe de a da profunzime, produc o discretă ilizibilitate. SCRIERI: Urme, București, 1969; Poeme, București, 1975; Pământ de bun venit, București, 1976; Cumpăna soarelui, București, 1981; Anotimp, Iași, 1985; Poeme regale, Galați, 1999; Poeme creștine, București, 1999; Sacra Coralia, Câmpina, 2002; Poeme antisatanice, București, 2002; Mersul pe fulger, București, 2003. Referințe bibliografice: Dumiru Micu, „Urme”, RL, 1969, 38; Dumitru Vorindan, „Urme”, O, 1970, 11; Cristian Livescu, „Pământ
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
38; Dumitru Vorindan, „Urme”, O, 1970, 11; Cristian Livescu, „Pământ de bun venit”, CRC, 1977, 24; Laurențiu Ulici, Poeți „vechi”: Paul Sân-Petru, „Cumpăna soarelui”, CNT, 1982, 24; Aureliu Goci, Un poet solar: Paul Sân-Petru, R, 1983, 11; Codrin Liviu Cuțitaru, „Anotimp”, CRC, 1986, 31; Ulici, Lit. rom., I, 309-310; Adrian Alui Gheorghe, „Poeme creștine”, „Poezia”, 2000, 2; Violeta Ionescu, O carte pentru „pământul repede ce suntem...”, „Viața liberă”, 2000, 3 170; Victor Sterom, „Poeme creștine”, ATN, 2002, 11; Constantin Trandafir, Structuri
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
a fost acompaniată de o desacralizare similară a timpului. De-a-lungul a numai câteva secole, timpul a fost transformat pentru a se conforma acelorași criterii științifice folosite pentru a expropria spațiul. Sensul medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale naturii, ritmurile lente ale activității zilnice și lungile perioade de rugăciune În preparare pentru mântuirea eternă, a fost transformat Într-un tablou modern și științific bazat pe obiectivitate, raționalitate, calcul matematic, detașare și luare În posesie. Timpul a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bătaie, clinchet și zvon de clopote se auzeau În tot cursul zilei, grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și anotimpurile, cu aceeași regularitate temporală cu care organizau ziua. Chiar și activități lumești, precum rasul capului, luarea de sânge, reumplerea saltelelor, aveau loc la un moment determinat În cursul anului 34. Benedictinii au adus mai mult decât o nouă orientare temporală
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
așa cum sugerează istoricul David Landess, de la universitatea Harvard, că orologiul a fost cel care a separat „evenimentele umane de natură”43. Timpul care a fost Întotdeauna măsurat În relație cu fenomenele naturale și fizice, apusul și răsăritul soarelui, iar schimbarea anotimpurilor a fost din acest moment funcția unui mecanism pur. Noul timp a substituit calitatea cu cantitatea, iar automatismul a Înlocuit pulsul ritmic al lumii naturale. Clasa burgheză În formare a negustorilor a Îmbrățișat orologiul mecanic cu entuziasm. A devenit evident
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Înlocuită de raționament. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât progresul. Sarcinile și rutina zilnică au fost Înlocuite de job-uri, iar creativitatea a devenit mai puțin importantă decât productivitatea. Locul a degenerat În locație. Timpul ciclic, care urmarea schimbarea anotimpurilor, a fost marginalizat, iar timpul liniar, Împărțit În ore, minute și secunde, este cel care măsoară viața. Relațiile personale nu se mai bazează pe Încredere, ci pe contracte. Lucrările bune s-au transformat În etica muncii. Sacrul a pierdut teren
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Și pe strada noastră, București, 1959; Surorile Boga, București, 1959; Revederea, București, 1962; Teatru, București, 1963; Moartea unui artist, București, 1965; Teatru, București, 1967; Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă. O casă onorabilă, București, 1968; Al patrulea anotimp, București, 1969; Maria, București, 1970; Și eu am fost în Arcadia, București, 1971; Teatru, București, 1971; Teatru, I-II, București, 1973; Paradisul, București, 1974; Ultima cursă, București, 1976; Adolescentul, București, 1977; Patima fără sfârșit, București, 1977; Picu, București, 1978; Teatru
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
totul inedită asupra capitalei, din perspectiva copilului care nu văzuse niciodată altceva decât satul său din Mehedinți. Pe lângă augmentarea unei nuvele la proporțiile romanului, Ș. mai folosește un procedeu: reluarea povestirilor publicate anterior. Așa a luat naștere romanul Al cincilea anotimp (1963), ce se vrea o frescă a ultimilor ani din timpul celui de-al doilea război mondial. Protagonistul cărții, un profesor de filosofie, face legătura între cele două lumi antagonice, văzute schematic, în maniera ideologizată a realismului socialist: pe de
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
1962). SCRIERI: Bobocica, București, 1949; Soare de august, București, 1955; Omul de pe catarg, București, 1957; Cinstea noastră cea de toate zilele, București, 1958; Să nu fugi singur prin ploaie, București, 1958; ed. București, 1973; Camera fierbinte, București, 1962; Al cincilea anotimp, București, 1963; În căutarea Isoldei, București, 1967; Cubul de aer, București, 1968; Omul de duminică, București, 1974; Băiat de București, București, 1976; Fratele meu, femeia, București, 1976; Aventură la Brașov, București, 1980; 10 femei, București, 1981. Repere bibliografice: Radu Popescu
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
femei, București, 1981. Repere bibliografice: Radu Popescu, „Omul de pe catarg”, CNT, 1957, 35; Z. Ornea, „Să nu fugi singur prin ploaie”, GL, 1958, 51; Ov. S. Crohmălniceanu, „Să nu fugi singur prin ploaie”, VR, 1959, 2; S. Damian, „Al cincilea anotimp”, GL, 1963, 32; Dumitru Micu, „Al cincilea anotimp”, CNT, 1963, 42; Paul Georgescu, O privire asupra prozei românești contemporane, VR, 1964, 8; Ardeleanu, Însemnări, 105-111; Dumitru Solomon, „În căutarea Isoldei”, GL, 1968, 7; Gabriel Dimisianu, „Cubul de aer”, RL, 1969
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
de pe catarg”, CNT, 1957, 35; Z. Ornea, „Să nu fugi singur prin ploaie”, GL, 1958, 51; Ov. S. Crohmălniceanu, „Să nu fugi singur prin ploaie”, VR, 1959, 2; S. Damian, „Al cincilea anotimp”, GL, 1963, 32; Dumitru Micu, „Al cincilea anotimp”, CNT, 1963, 42; Paul Georgescu, O privire asupra prozei românești contemporane, VR, 1964, 8; Ardeleanu, Însemnări, 105-111; Dumitru Solomon, „În căutarea Isoldei”, GL, 1968, 7; Gabriel Dimisianu, „Cubul de aer”, RL, 1969, 5; Marcel Petrișor, „Cubul de aer”, VR, 1969
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
Un debut remarcabil, RL, 1977, 30; Alboiu, Un poet, 20-25; Dobrescu, Foiletoane, II, 261-270, III, 185-191; Piru, Debuturi, 56-60; Zaciu, Cu cărțile, 204-210; Nicolae Manolescu, Un nou chip de a face critică, RL, 1983, 5; Grigurcu, Între critici, 289-293; Sângeorzan, Anotimpurile, 193-205; Nicolae Manolescu, Nodul gordian, RL, 1988, 8; Piru, Critici, 291-294; Regman, Nu numai, 183-194; Ulici, Prima verba, III, 41-42; Simion, Mercuțio, 231-235; Marta Petreu, „Minoritatea cea mai persecutată din România o constituie în momentul de față oamenii de valoare
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
suprarealismului să îi fi sugerat poetului analogizarea unor existențe total disanalogice, uneori din domenii ce se exclud reciproc, precum poeticul și apoeticul, sacrul și profanul cel mai prozaic: inima cuiva, „vast Montgolfier,/ Se odihnea într-un copac de aer colorat”, „[..] anotimpul / Sbenguirilor cerești / Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat de „îngeri scuturați de ploaie”. După Lovinescu, excentricitățile sunt un mod de ascundere a unei afectivități
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
I s-au acordat Les Palmes Académiques din partea Republicii Franceze (1988) și Ordinul Serviciul Credincios în rang de Cavaler (2001). Ca poet, S. ilustrează o obsedantă dorință de ubicuitate, o metodică necesitate de a călători cât mai mult, în orice anotimp, de a străbate neîncetat spații reale și imaginare. Motivul drumurilor înseamnă, ca în canonul epocii, a coborî în istorie pentru a învăța patriotismul, a se întoarce în sat pentru a-și potoli nostalgia, a se pierde în natură pentru a
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur cuvânt” (Dinastie de zei). Situat și în descendența liricii ardelenești, el proclamă: „Dar știu că e destul în acest anotimp / să semeni doar un stejar, ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce m-am apucat ca Manole / să-mi zidesc femeia în zid, / fără
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O NOUĂ TOAMNĂ... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară astrul la chindie Și zarea-n strai de aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. * O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Referință Bibliografică: O NOUĂ TOAMNĂ... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELUL TOAMNEI MELE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o
RONDELUL TOAMNEI MELE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381272_a_382601]
-
despre autor: nu exista inca- toate articolele: VIZUALIZARE - articole publicate:articole- numar total de accesări:accesari- numar total de voturi:voturi- numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. PRINTRE ANOTIMPURI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017. Am întins mâna curată s-ating orizontul lumii, Să mă uit cum Primăvara pleacă-n visele furtunii. Cu năvoade de lumină am prins stele sclipitoare Și le-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]