12,966 matches
-
Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la dreptul roman (secolul al XIII-lea). Din acest moment, mesajele evanghelic, grecesc, roman fermentează sub mantia bisericească, însă aceasta le ține în frîu și împiedică orice răbufnire. În perioada Evului Mediu, orice revenire la sursele religioase care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și devenirea sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite din cultura sa... Inventarea intelectualului Spre deosebire de Preoții-Magi ai anticelor societăți teocratice și de castele orînduite ierarhic ale Mandarinilor chinezi, Europa modernă a produs o categorie instabilă și relativ dezrădăcinată de oameni de cultură, care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și intelectuali în secolul XX. Acești
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vol. I (1998, în colaborare cu C. Bocancea), Cultura recunoașterii (2008); Organizații internaționale (2011, în colaborare cu Diana Mărgărit). De asemenea, studii introductive și îngrijiri de ediții: Nikolai Berdiaev, Destinul omului în lumea actuală (1993); Benjamin Constant, Despre libertate la antici și la moderni (1996); Jean-William Lapierre, Viață fără stat? (1997); Michael Walzer, Despre tolerare (2002); J.-J.Rousseau, Discurs asupra inegalității. Contractul social (2006). Fernando Casal Bertoa este cercetător post-doctoral la Institutul de Științe Politice, Universitatea Leiden. Este doctor în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
politică și în sociologie, Mattei Dogan Constituția libertății, Friedrich A. Hayek Curs de știință politică, Gianfranco Pasquino Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl Deschidere și sens în gîndirea politică, Anton Carpinschi Despre democrație, Robert A. Dahl Despre libertate la antici și la moderni, Benjamin Constant Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jos Gotovitch, Jean-Michel De Waele Europa democrației creștine, Jean-Dominique Durand Europa extremei drepte, Anne-Marie Duranton-Crabol Europa liberalilor, Nicholas Roussellier Europa socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în spațiul românesc, fapt sugerat de Gheorghe Brătianu încă din perioada interbelică: „(...) aceste diviziuni (ciastiile; n.n.) sunt, fără îndoială, de origine turcă”. Temerara și imperfecta noastră digresiune are menirea de a aduce în atenția cercetătorilor o posibilă ipoteză privind originile antice ale ciastiilor românești și, implicit, a celor băcăuane. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, creșterea teritorială a orașului a căpătat un caracter tentacular, dezvoltarea realizându se în special în partea de Nord, de-a lungul drumurilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
30 Sorin Alexandrescu, "Junimea": discurs politic și discurs cultural, în "Dacia literară", nr.1, 1990, pp. 47-53 31 Pe de o parte, loc al bătăilor cu perne, pe de altă parte, "locul în care Miorița a devenit Odă în metru antic", cum avea să o numească Nichita Stănescu; pe de o parte, loc al poveștilor de pe "ulița mică", pe de altă parte "templu al literaturii române moderne, fundația spiritului românesc, narativ și expresionist", cum o percepea Nicolae Breban. 32 Spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a-l pronunța l-a exasperat pe Alexandru Paleologu. În postura de gazetar, Caragiale a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
își "are rădăcinile în tradițiile filosofice și religioase care includ elemente deopotrivă esoterice și populare și care se întind până în secolul al XVIII-lea, la ermetiștii secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, la Renaștere, la filosofia medievală și antică și la poezia sacra ebraica" (1981, p. 245). Numeroase punți de legătură se pot stabili, notează același Engell, între imaginația blakeană și conceptele propuse de Pico della Mirandola, Meister Eckhart, Jakob Böhme, Paracelsus, Cornelius Agrippa, Emanuel Swedenborg, si, desigur, Kant
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și caracterul informal al acestor întrevederi: "El spunea că se află în compania spiritelor, care îl învățau, îl certau, îl contraziceau și-l sfătuiau, cu toată familiaritatea întâlnirilor personale" (Bentley, Jr., 1975, p. 217). Câțiva dintre cei mai importanți poeți antici și moderni se numără printre vizitatorii spirituali. Potrivit lucrării Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830) de Allan Cunningham, aflându-se la Felpham (Sussex), Blake "uită prezentul și trăia în trecut; își imagina că trăise cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
seek / For her maker meek: / And the desart wild / Become a garden mild" (E: 20). Morse Peckham nu are, în opinia mea, dreptate atunci când afirmă, în chip tendențios, ca Blake nu face nimic altceva decât să revină la "un redempționism antic și epuizat, ascunzându-și față de sine eșecul de a obține transcendență culturală printr-o mitologie stângace și obsesiva" (1985, p. 55). Dacă Blake face apel la un scenariu milenarist, el procedează astfel tocmai pentru a se distanța de mediul burghez
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a substitui era religiilor lui Urizen, el "combină ideile lui Cronos/Saturn și lui Christos revenit după o mie de ani" (1999, p. 111). Totuși, William Richey crede că revoluția gândită de eul creator este "o renaștere a unei vitalități antice, o întoarcere la gloria timpurilor primitive" (1996, p. 75). Oricum ar sta lucrurile, este limpede că scenariul din Asia este unul esențialmente reparatoriu, violența nefiind gratuită: "Orc, raging în European darkness, / Arose like a pillar of fire above the Alps
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea pieliță caldă, dulce, netedă care lăsa urme dac-o atingeai.” Cuplul primordial se reface astfel într-un spațiu mirific ce are toate atributele paradisiace al spațiului originar. Insula lui Euthanasius este un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o temă a gîndirii politice moderne timpurii, care la rîndul său se inspiră din sistemul legal roman, în care accentul cade pe inviolabilitatea acordurilor și a tratatelor negociate pașnic (pacta sunt servanda) și, în ultimă instanță, pe redescoperirea convingerii grecilor antici că viața publică și violența nu au nimic în comun, în mod deosebit pentru că oamenii se deosebesc de animale în virtutea capacității lor de a vorbi (lexis) și de a acționa (praxis) și, astfel, prin tendința lor de a se grupa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
uită! Pâine minunată, ce Dumnezeu o împarte tuturor și o înmulțește! Hrană de care toți au parte în casa părintească! Pâine din care toți au partea lor și toți o au întreagă — oricâți copii ar avea o mamă” (Victor Hugo). Scriitorul antic Sofocle se emoționa, la fel de puternic, în fața dragostei materne: „Ce puternică e iubirea de mamă! Chiar dacă vede răutate din partea copiilor ei, ea îndură cu resemnare, dar nu-i poate dușmăni și urî” și evidenția metaforic că: „Mama pentru-al ei copil
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
încă din Antichitate sub numele de retorică, a fost prima care, ca artă a persuasiunii și tipologiei textuale, a recunoscut textul ca obiect de studiu. Anii '60-'70 ai secolului trecut fac să reizbucnească interesul lingviștilor față de text(e), disciplina antică fiind transformată în știință-pilot a domeniului umanist. Dar, din dorința de a se rupe de vechea filologie, lingvistica modernă se desparte, într-un anumit fel, de știința formării și interpretării textelor, domeniul fiind, într-o primă etapă, abandonat filosofilor, teologilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dezvoltă și o conștiință a celuilalt, a privitorului este personajul trialogic. Acesta din urmă este personajul teatral, supraeul moral, sinele inconștient care se revelează (cum îl identifica criticul prima oară în 1988); iar la nivelul psihologiei de grup e corul antic, martorul, comentatorul, incitatorul, consolatorul acțiunii. Introducerea sa reprezintă un moment important și o nouă vârstă în evoluția romanului românesc. Teatralizarea epicului, sporirea acuității lecturii, declanșarea jocului reprezentărilor, deschiderea posibilității unei bruște dilatări interioare sunt doar câteva dintre câștigurile neașteptate ale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și se lăsa cu totul în voia întâmplărilor. Inocentul Oedip ucide un om la răscruce și se întoarce în cetate fără a se purifica, încălcând legea morală a vremii sale, însușită ca proprie lege odată cu credința în zei. Eroul tragediei antice e tragic pentru suferința justificată, asumată pentru refacerea echilibrului cetății, clătinat prin paricid și incest, și nu pentru suferința nejustificată prin căderea în hybris; deși fapta sa este infinit mai puțin gravă decât dubla crimă care i-a fost imputată
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
caracterizate prin mai multă noblețe, mai multă fericire, mai multă fraternitate, o anumită imagine a vechii Franțe, întreținută de școala tradiționalistă, poate fi pe bună dreptate apropiată și de unele dintre aspirațiile ecologice contemporane, mai mult decît de modelul Cetății antice atît de des evocat prin filiație rousseauistă. E de la sine înțeles totuși că, în acest caz, la nivelul speculației doctrinale, ca și la acela al proiectului instituțional, un același sistem de organizare mitică nu conduce în mod obligatoriu la o
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de a se apropia de un timp și de o societate. E ceea ce ne demonstrează referindu-se la o altă dimensiune istorică, lucrările lui Georges Dumezil, care ne arată, de pildă, că pentru a înțelege bine ce a fost Roma antică, trebuie să vedem rolul important pe care 1-a jucat opoziția dintre imaginea eroului Romulus latinul, ținînd în mînă acel lituus, sceptru și totodată simbol profetic, și aceea a lui Quirinius sabinul, garant al bunurilor lent acumulate, protector al fecundității
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau străine... Și aceasta este vanitatea pe care, în mod specific, Franța a cunoscut-o adesea în ultimele două secole ale istoriei sale. Legitimitatea "tradițională", pentru a prelua termenii, deveniți clasici, din vocabularul weberian, aceea pe care se sprijinea monarhia antică capețiană și care a consacrat dublul principiu al dreptului divin și al dreptului istoric (Benjamin Constant însuși evocă în acest sens "sfințenia generațiilor trecute"), nu a putut pînă la urmă să reziste teribilei zguduiri a epocii revoluționare; ea s-a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
XVII-lea și de la începutul secolului al XVIII-lea în elaborarea a însuși conceptului de stare de natură: în mijlocul pădurilor americane, prin contactul cu populațiile "primitive", considerate a nu cunoaște principiul lui "al meu și al tău", cîteodată asimilate modelului antic, văzute a fi binevoitoare, ospitaliere și fericite, prin acestea s-a construit imaginea sălbaticului bun44. Dar oare n-ar trebui să asociem această imagine diverselor reprezentări ale acelui vis al exotismului care se impune din ce în ce mai mult azi în societățile occidentale
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu totul excepțional, de fapt, în care proiectul politic poate apărea ca derivînd din inspirația mitică, putînd fi definit fără echivoc drept o transcripție cvasiimediată a exigențelor mitului. Unii, totuși, în imediata posteritate rousseauistă, vor satisface aceste exigențe. Imaginea Cetății antice, a Spartei, a Republicii romane de la începuturile ei este mereu prezentă în arierplanul Contractului social. Pentru a aprecia persistența tenace a aceluiași vis al regăsirii, prin instaurarea unei ordini politice și sociale, a purității originare inspirate din marile modele ale
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
va fi întreținută timp de douăzeci și patru de ore, rînd pe rînd de bătrînii în vîrstă de șaizeci de ani..." Un curios paradox face totuși ca acele virtuți ale curajului și fidelității, ale goliciunii, ale loialității și pietății, inspirate de modelul antic și predicate de o etică iacobină, să fie aceleași pe care, după cîțiva ani, dar într-un alt context ideologic și afectiv, le vor exalta și susținătorii unei vechi Frânte regale, patriarhale și creștine 50. Elementele de decor oferite de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de gingășie romanescă evocarea unui trecut dispărut. Rămîne același elan care a cîntat "virtuțile antice sublime ce au cinstit secolele pe care noi Ie numim barbare". Fericit timp al cavalerilor, epocă ce nu va fi uitată niciodată, strigă ducele de Richelieu în exil. Să fiți neîncetat în memoria noastră și atunci falsa măreție a secolului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce relevă o amenințare deosebită la adresa exercitării concrete a drepturilor fundamentale de a dispune liber de tine însuți. "Instituțiile bune, ajunge să scrie Rousseau, sînt acelea care sînt capabile să transfere eul în unitatea tuturor". Dar legenda eternă a Cetății antice, evocarea la zi a măreției Spartei și a Romei republicane continuă să furnizeze un inepuizabil sistem de referințe. Exemplul lor nu și-a pierdut nici valoarea demonstrativă, nici exigența deosebită. Luîndu-le ca model instituțiile, prin imaginea lor oamenii de azi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]