26,366 matches
-
cred că i-au pierit demult gărgăunii de a pleca în stradă ,de revelion! Și-apoi, eu am sunat-o de acasă în timp ce tu erai prea ocupat cu planul tău mirific! Ne așteaptă, așa că hai să mergem, să nu ne apuce Anul Nou pe drumuri! Eu vă spun un singur lucru: Cine n-are nevastă, să-și caute! Și cine are gând de burlăcie, să se-mpuște! Ajungem la douăsprezece fără un sfert la tanti Lidia în Militari. Nu era singură
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
fluxul continuu de vapoare mari sau mici ce trebuie încărcate, nu vrea s-aștepte dimineața. - Bine ai revenit profesore ,îl ia-n primire omul cu factura care apare involuntar,la fiecare sfârșit de încărcare. - Semnează aici că ți-am livrat ! Apucă pixul și-și mâzgălește autograful. În alte timpuri,scria note ,acum doar patru litere din care numai T-ul, abia se înțelege. - Mai am două pachete pentru vărul ,poate nu te deranjează foarte tare să le duci. - Le duc, sigur
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
acasă de la școală. Aproape fugeam pe stradă, ca să mai prind puțina lumină, pentru că eu nu pot picta la lumina artificiala. Orice pictez, pictez la lumina naturală. Și se întuneca de pe la cinci...era o luptă conta minutelor, să mai ajung să apuc măcar un pic din zi. Îmi scoteam culorile și mă apucam de lucru și după o jumătate de oră se întuneca și eram așa de dezamăgită... Cromatica mai ales când faci peisaj, contează și ea se schimbă mai ales după-amiaza
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
lumină, pentru că eu nu pot picta la lumina artificiala. Orice pictez, pictez la lumina naturală. Și se întuneca de pe la cinci...era o luptă conta minutelor, să mai ajung să apuc măcar un pic din zi. Îmi scoteam culorile și mă apucam de lucru și după o jumătate de oră se întuneca și eram așa de dezamăgită... Cromatica mai ales când faci peisaj, contează și ea se schimbă mai ales după-amiaza .Vedeam cum cresc umbrele peste tot, cum lumina scade pe toate
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
și fulger, fără urmele de nor. Hai să râdem fără teamă de ursită, de necaz Și să facem din durere un tablou pictat cu haz, Pe obrazul care plânge să-nflorească doar bujorii, Să ne fie viața viață până ne apucă zorii... Hai să râdem fraților, chiar de pâinea nu-i pe masă, Chiar de lemne nu avem și pereții-s reci în casă, Râsu-i dat de Dumnezeu, nu vă fie teamă, râdeți, Eu vă spun zâmbind amar că mai multe
ODĂ RÂSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382945_a_384274]
-
Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine. Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele. Baba 2 (către babele de pe scaun): Să pregătiți o lumânare aproape. (În cameră intră fiul muribundei și se apropie de pat.) Baba 7 Se apropie de dulap și
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile / Și tinerețile / Trec și se sting. Orice noroc / Și-ntinde-aripile, / Gonit de clipele / Stării de loc. / Până nu
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
E.Ț.: Amprenta destinului nostru poartă de cele mai multe ori reminiscențele copilăriei. Cum a fost copilăria dumneavoastră? R.A.: Am fost un copil orfan de mamă, de la zece ani. M-a crescut sora mamei, care mi-a fost alături toată viața ei, apucând să se simtă fericită, scurt timp, crescându-și nepoata. M-au ținut în viață cărțile citite. După moartea mamei, la zece ani, am fost la școală în Bărboi-Mehedinți, fericită de Calea Robilor, păduri, animale, dealuri cu vii și cireși, mai
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
boxele instalate pe prispă de indivizi care nu au citit o carte sau o revistă în viața lor. Faptul că tinerii nu mai fac nici armata, i-a transformat într-o cireadă zăpăcită de streche care o ia razna încotro apucă. Ar fi un miracol să iasă din ei oameni dar eu nu cred. - Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor Filiala Bacău, cum vedeți afilierea la o importantă organizație literară din România? - A fi membru al Uniunii Scriitorilor din România este mai
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
îndemnat s-o citesc imediat. Mult mai târziu, fiind obosit după activitățile din cotidianul plicticos, am răsfoit mașinal acest volum, care...pur și simplu m-a surprins cu frumusețea povestirii. Pe măsura răsfoirii, mi-a dispărut oboseala și m-am apucat temeinic de citit. Doamne, aveam în mână o carte deosebit de interesantă!! Simțeam că respir acel aer revigorant de la munte. Scriitura romanului curgea molcom cu metafore simple și calde, care-mi răcoreau simțirea. Povestea mă purta lin pe meleaguri ardelene, zugrăvind
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
să-mi facă o năvalnică vizită: - Ce-i cu voi, mă? De ce nu trimiteți copilul la școală? - Este bolnav, domnu’ Arsu! A venit rapid la patul meu, mi-a palpat gâtul, ochii (a evitat nasul, cu zona umedă), m-a apucat de ceafă și mi-a rotit capul spre stânga și dreapta, până a început să-mi trosnească oscioarele gâtului, iar bulbucații ochi să-mi sară din orbite. Am urlat și m-a lăsat în pace. Dar nu mult, că a
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
mă viziteze din când în când. Nu numai că m-a refuzat, dar mi-a trimis o scrisoare în care a vărsat tot veninul adunat în anii de conviețuire, cu puhoaie de injurii și blesteme, urându-mi să nu mai apuc lumina soarelui în libertate. Nu-mi ajungeau suferințele din calvarul pușcăriei. Atunci, le-am scris și fostelor iubite, rugându-le să mă viziteze, în amintirea clipelor fericite petrecute cu ele. Majoritatea nici nu m-a onorat cu vreun răspuns. Doar
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
și tu un bărbat!..Chiar dacă nu te ia...Acum ar fi vrut ca fata lui să iasă pe stradă și să se dea primului venit. Abia acum își dădea seama că fiica lui nu a fost o ușuratică. N-a apucat să iasă la pensie că s-a topit de tot. Ajunsese un schelet care refuza să consulte un medic. În scurt timp...s-a dus. Spre disperarea mămichii. Bolnavă de inimă, cu tensiune oscilantă, mereu se bocea: de ce nu m-
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
pat. Vezi că-i un loc, / În cari este un oboroc Cu fuse plin. Apoi te duci / Și din horn, furca o aduci. Astfel, dacă te-ai plictisit / De-atâtea pene de strujit, Te-i odihni și până stai, / Te-apuci și de pisat mălai. Când soțul tău are să vie / Noi două face-vom plachie Cu niște coaste afumate, / De porc, ce-n pod sunt atârnate Și Doamne, bine vom mânca! / Acum du-te și ia furca Și stând ca să te
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Să scufunde brazdă și cuvînt... Prietene, străine și tu, frate, Ne-am născut, funciar, spre-a ne iubi, Asta-i salvatoarea libertate, Și suprema, cît mai sîntem vii. E planeta uneori prea mică, Să încapă-atîta ură-n ea, Și te-apucă parc-un fel de frică, Ceasul surd al Terrei c-o să stea. În definitiv, sîntem doar oameni, Niște foarte simpli muritori, Ce prea ne-am obișnuit, ca fameni, Să tot viețuim printre erori. Voi, ce vă urîți cu disperare, ‒ Împotriva
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
eu în noaptea asta? - Nu știam! Mi-am închipuit că petreceți cu domnu’...Tanti Maria, plec! Vin eu mâine să-ți spun ce mi s-a întâmplat. Adică...azi. Of, m-am zăpăcit de tot. Mâine este azi. Irina o apucă de mână: Camelia, nu pleca din cauza mea! N-am vrut să te supăr! Sunt supărată pe mine și...pe viață. Hai, că o să-ți spun ce mi s-a întâmplat! Maria insistă și ea: - Rămâi, Camelia! Simt că în noaptea
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
sau încurajate de fluctuațiile istoriei, pun la bătaie patriotismul alor mei, insuflat și mie, văd visul meu împlinit, o Românie Mare care mi-a asigurat o copilărie fericită, ceea ce nu-i puțin. M-am născut într-o Românie Mare, am apucat vremea Regatului României, am fost Străjerul Regelui, am visat să ajung Cercetaș, am scăpat printr-o minune divină din Pohodul na Sibir. N-am pierdut speranța în reinstalarea Monarhiei în frunte cu Mihai I, am fost prezent la protestul adolescenților
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
din iadul reproșurilor mute și privirilor disprețuitoare. Ăla mi-a dat un serviciu de calculatoare, într-un Birou de Facturare. M-am străduit să învăț repede ca să nu fac greșeli, dar m-am pomenit trecută la Contabilitate. Nici nu am apucat să învăț înregistrările, că m-au trecut la Oficiul de Calcul. Am înțeles că noul director aștepta să fac greșeli grave ca să mă dea afară. Nu i-am dat ocazia. M-am străduit să învăț rapid, să muncesc pe brânci
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Sunând alt sfârșit de iarnă. Baba Dochia-l privește Cu mult drag și se fălește Că e fiul ei și-i pare Că nu are-asemănare. Preaiubitul Dragobete, Cel mult așteptat de fete, Păsările-n plai aduce Și le-ndeamnă să se-apuce Cuiburile să-și repare Chiar de astăzi, fiecare: „Că, vedeți? În calendar E sfârșit de făurar! Priviți câmpul, dragii mei, Este plin de ghiocei! Ia priviți, dragele mele, Ce mulțimi de viorele! Să nu vă-ndoiți de mine, Primăvara vine
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383124_a_384453]
-
apartament! Fac dragoste acum. Împușcă-i în plin extaz! Se duse din nou la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
inele, cercei, medalioane și broșe... Țin minte cum a fost de parc-ar fi acum... M-aplec. Privesc și respir sacadat. Ca un fur pofticios strecor între lațurile delicate degete flămânde și dau să înșfac măcar o minune. Vreau s-apuc, nebănuind că lipsa de pază-i himerică... Gândul e pe cale să devină faptă, când înțeleg că drept pavază e un lacăt gracil in formă de șarpe bătut în smarald, legat ca o fundă de capacul răsturnat. Amenințat de privirea mea
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
21 nu mai am nici o treabă, prin urmare voi recupera cu scrisul. Dar să revenim la Dedeman și poezia. (Nu e advertorial) Luni dimineață, înainte să plecăm din Iași, am intrat la Dedeman (ăla mare, de peste drum de Metro). Ne apucăm în curând de renovat una dintre băi și bucătăria, prin urmare căutăm cabina de duș, vas de toaletă, lavoar, chiuvetă de bucătărie și mobilier. Pentru că Dedeman nu avem în Hunedoara, ne-am oprit la cel din Iași să vedem ce
Dedeman e plin de poezie () [Corola-blog/BlogPost/92319_a_93611]
-
totul la fel, chiar și poartă. Dar, n-am înțeles niciodată: mită pentru ce..? Ei, fac pe ăla.. că să ajung la..? dar, pentru asta oare aș fi ratat orice ocazie de a ma înfățișa în fața ei, până să o apuce acele atitudini și păreri grozave despre mine? Unu ce avea vreun astfel de interes ar fi venit la sigur atunci când ea lasă ușa deschisă..eu m-am codit de jenă, că eram nemulțumit de mine și nu doream să mă
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți aducă. Cu tine am pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperînd că
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Ridică paharul norocului, vesel! O viață are omul, ferice de el! Oțetul uitarii în burete tu țese-l și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel. Cărarea îngustă, prea grea îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi, să fii orb? - iar cazna iubirii să umple pamântul când
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]