8,108 matches
-
răniți. Mai exact austriecii au pierdut: 4 generali (Nordmann, d'Aspre, von Wukassovich, von Vécsey), 120 de ofițeri și 5 507 soldați și gradați morți, cât și 13 generali, 616 ofițeri și 17 490 de soldați și gradați răniți. Corpurile austriece din centru au înregistrat pierderile cele mai grele (circa 30% din efective) iar Avangarda lui Nordmann a pierdut circa 50% din efective. Naulet vorbește despre 37 000 de oameni pierduți de austrieci, în timp ce Hourtoulle estimează că 25 000 de oameni
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a pierdut circa 50% din efective. Naulet vorbește despre 37 000 de oameni pierduți de austrieci, în timp ce Hourtoulle estimează că 25 000 de oameni au fost scoși din luptă, cifră la care trebuie adăugați peste 20 000 de prizonieri. Armata austriacă învinsă la Wagram și-a păstrat capacitatea de a lupta și o oarecare coeziune, în ciuda retragerii rapide pe care a trebuit să o opereze, mărturie stând numeroasele lupte de ariergardă pe care austriecii le-au dus pentru a încetini inamicul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o asemenea rezistență, încât a trebuit să suspende ostilitățile și să aștepte întăriri. Cu toate acestea, francezii au reușit să repereze manevrele inamice de retragere în Boemia și generalul Marmont a manevrat excelent, anticipând retragerea arhiducelui Carol cu grosul forțelor austriece. Pe 10 iulie, odată ajuns în contact cu inamicul la Znaim, Marmont și Corpul său de armată de doar 10 000 de oameni aveau în față peste 60 000 de austrieci, dar generalul francez, aplicând strategia napoleoniană, a atacat oricum
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
probleme politice care îi depășeau autoritatea. Arhiducele Carol de Austria nu va mai primi niciodată comanda unei armate. Cu toate că inițial prevăzuse continuarea ostilităților, Împăratul Francisc a realizat curând că acest lucru ar fi echivalat cu sfârșitul monarhiei Habsburgilor. Chiar dacă armata austriacă luptase excelent pe 5 și 6 iulie, la Wagram și chiar dacă pierderile celor două armate fuseseră aproape egale, victoria lui Napoleon a zguduit puternic moralul austriecilor, încrederea în victorie și dorința acestora de a continua lupta. Un raport al Prințului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și, stabilindu-se o linie de demarcație, ambele armate s-au îndreptat către cantonamente. Pe data de 14 octombrie 1809, după îndelungi tergiversări și negocieri, austriecii au semnat Tratatul de pace de la Schönbrunn, care consfințea pierderi teritoriale semnificative pentru Imperiul Austriac, reducerea efectivelor armatei imperiale, obligativitatea alianței cu Imperiul Francez, cât și plata unei semnificative indemnizații de război. Terenul pe care s-au desfășurat bătăliile de la Essling și Wagram a suferit importante transformări în două secole, mai ales din cauza proximității față de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
monumente, stele, plăci comemorative, cât și un remarcabil muzeu al bătăliei, aflat în casa din localitatea Wagram ce a servit drept cartier general arhiducelui Carol. Biserica din această din urmă localitate a servit și ca punct de observație pentru trupele austriece, în timpul bătăliei. În localitatea Obersiebenbrunn s-a descoperit în anul 2004, în timpul unor căutari arheologice de altă natură, o groapă comună franceză, în care au fost îngropați soldați ai regimentului 64 infanterie. Comuna a așezat cu acea ocazie un monument
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
aflat la 20 de km distanță. Prima atestarea a localității provine din cronici feudale datate în 1319. De-a lungul timpului Recașul a fost pe rând domeniu feudal, cetate, târg de care aparțineau 15 sate, a fost sub administrație turcească, austriacă, maghiară și română. Din anii 1784-1786, datorită procesului e colonizare a Banatului, au început să se stabilească populații germane. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX Recașul cunoaște o perioadă de dezvoltare fără precedent, polarizând viața socială și economică
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
a cerut Sultanului Soliman Magnificul (care va distruge Cetatea Severinului) să-i permită demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compoziției cimentului folosit. Ruinele podului au fost studiate amănunțit în perioada modernă în 1689 de către ofițerul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care, ținând seama de expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fără să reușească) construirea unui alt pod alături de rămășițele podului lui Traian. Castrul Drobeta este primul centru urban ca importanță militară, economică și religioasă din regiunea Olteniei
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
a mutat capitala administrativă a Uniunii Polono-Lituaniene de la Cracovia la Varșovia. Deja slăbită în secolul al XVIII-lea, până prin anii 1790 Uniunea Polono-Lituaniană fusese deja de două ori divizată între vecinii săi: Rusia, Imperiul Habsburgic și Prusia. În 1791, împăratul austriac Iosif al II-lea a schimbat statutul de oraș separat al Kazimierzului și l-a transformat în district al Cracoviei. Familiile evreiești mai înstărite au început să plece. Din cauza interdicției împotriva călătoriilor de Sabat, majoritatea familiilor evreiești au rămas însă
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
a format o mică unitate militară de cadre, denumită Prima Companie de Cadre — predecesoara Legiunilor Poloneze — care a plecat din Cracovia la luptă pentru eliberarea Poloniei. Orașul a fost asediat pentru scurt timp de armata rusă în noiembrie 1914. Dominația austriacă asupra Cracoviei a luat sfârșit în 1918 când Comitetul Polonez de Lichidare a preluat puterea. După apariția celei de a Doua Republici Poloneze, Cracovia și-a restaurat rolul de mare centru academic și cultural prin înființarea de noi universități, cum
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
(n. 8 aprilie 1859, Prosznitz, azi Prostejov/Republica Cehă — d. 26 aprilie 1938, Freiburg im Breisgau), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existențialismului. a studiat la început științele naturii și matematica la universitățile din Leipzig (1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
1859 se reprezintă "Un ballo in maschera" („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi. Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera "La forza del destino" („Forța destinului”) și
Giuseppe Verdi () [Corola-website/Science/298031_a_299360]
-
venețienilor. Istoria orașului a continuat să reflecte amplasarea și importanța sa, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea granițelor europene. În perioada medievală Pola face parte din Republica Venețiană. În 1797, Pula și Istria au devenit parte a Imperiului Austriac (între 1809 și 1813 sînt temporar anexate de Imperiul Francez). În această perioadă imensul port natural al orașului a devenit principala bază navală a Austriei și un important centru în manufactura vapoarelor. Insula Mali Lošinj de la sud de Pula a
Pula, Croația () [Corola-website/Science/298036_a_299365]
-
relațiilor comerciale dezvoltate, a primit în anul 1672 statutul de târg, printr-un hrisov al domnitorului Gheorghe Duca. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ținutul Cernăuți. Între anii 1775-1777, orașul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înființatului Ținut Herța. Acest ținut a fost desființat în anul 1834 și înglobat Ținutului Dorohoi. Statutul de târg al orașului Herța a fost confirmat în 1817 de Scarlat Callimachi
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
(28 aprilie 1874, Gitschin, Republica Cehă - 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, "Literatura demolată" ("Die
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, "Literatura demolată" ("Die demolierte Literatur", 1897) și "Ultimele zile ale omenirii" ("Die letzten Tage der Menschheit", 1918). A editat revista "Die Fackel". Kraus s-a născut într-o familie înstărită de
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Joseph Alvinczi von Borberek, sau Borbereki Alvinczi József (n. 1 februarie 1735, Vințu de Jos - 25 septembrie 1810, Buda) a fost un feldzeugmeister în armata habsburgică și un feldmareșal al Imperiului Austriac. Etnic maghiar, s-a născut în Transilvania în localitatea Vințu de Jos ("Alvinc" sau "Alwintz"), petrecându-și copilăria pe domeniile contelui Francisc Gyulai înainte de a se alătura regimentului său în gradul de "Fähnrich" la vârsta de 14 ani. Până în anul
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
misiunea de a cuceri Belgradul. După o scurtă perioadă în care a avut sarcina de a-l instruit pe viitorul împărat, arhiducele Francisc, s-a întors la comanda regimentului său. Înaintat la rangul de "Feldmarschalleutnant", a fost transferat în Olanda Austriacă în 1790 pentru a învinge Statele Unite ale Belgiei, până când o căzătură de pe calul său l-a forțat să se retragă din activitate. La izbucnirea Războaielor Revoluționare Franceze în 1792, Alvinczy a comandat o divizie, însuflețindu-și oamenii demoralizați într-o
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
Prin Nicolae Ursu zis „Horea”, răsculații au prezentat prin acest text revendicări similare cu cele exprimate zece ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franța. În ciuda înfrângerii răscoalei și uciderii lui Horea și lui Cloșca, împăratul austriac Iosif al II-lea a fost silit să desființeze iobăgia și în Transilvania. Astfel, țările române au fost dotate cu constituții, iar țăranii români au fost eliberați din șerbie, pe când împărățiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu țărani șerbi, timp
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, în două rânduri decan de vârstă al Parlamentului European, șeful casei imperiale de Habsburg între 1 aprilie 1922 - 1 ianuarie 2007. După dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în 1919 a obținut și cetățenia germană și croată în afară de cea austriacă și ungară. În anul 1961 a renunțat la drepturile de prinț moștenitor și la pretențiile la tronul imperial (austriac), pentru a i se permite accesul pe teritoriul Austriei. S-a născut ca primul fiu al împăratului Carol I al Austriei
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
1 aprilie 1922 - 1 ianuarie 2007. După dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în 1919 a obținut și cetățenia germană și croată în afară de cea austriacă și ungară. În anul 1961 a renunțat la drepturile de prinț moștenitor și la pretențiile la tronul imperial (austriac), pentru a i se permite accesul pe teritoriul Austriei. S-a născut ca primul fiu al împăratului Carol I al Austriei (regele Carol al IV-lea al Ungariei) și al împărătesei Zita, și a fost astfel prințul moștenitor al Imperiului
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
anul 1922 pe scena operei din Zagreb în rolul Charlotte din Werther de Massenet. Soprana a aparut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), Operă din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt, pe parcursul șederii sale acolo. Viorica Ursuleac a fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o "die treueste aller Treuen" ("cea mai fidelă dintre fidele"). Ea a cântat în premierele a patru dintre operele
Viorica Ursuleac () [Corola-website/Science/312593_a_313922]
-
destinului), Élisabeth de Valois (Don Carlos), Țoșca, Minnie (La fanciulla del West), Turandot (cu Erna Berger în rolul Liù), Der Rosenkavalier, Ariadne auf Naxos (prima dată în rolul Compozitorului, apoi că Ariadne), Die ägyptische Helena etc. Primadona a primit distincția austriacă "Kammersängerin" (1934) și distincția prusaca "Kammersängerin" (1935). Spectacolul de adio l-a susținut în 1953, la Wiesbaden, în Der Rosenkavalier. Ea a fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964. Vocea lui Ursuleac nu a fost de o frumusețe neobișnuită
Viorica Ursuleac () [Corola-website/Science/312593_a_313922]
-
La Berlin, mai mult ca la Berghof, trebuia să rămână ascunsă, fiind nevoită să folosească intrarea de serviciu și să ia masa singură în camera ei. În luna februarie 1939, Eva petrece o săptămână de vacanță la schi în stațiunea austriacă Kitzbühel, ce făcea acum parte din Reich-ul german. Pe 15 martie trupele nemțești intră în Cehoslovacia. Hitler ține un discurs la Praga justificând acțiunea lui prin necesitatea măririi "Lebensraum"-ului poporul german. Eva nu era la curent cu intențiile politice
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
următor prezența unor exploatări de sare abandonate în zona actualului oraș Ocna Mureș: "Ruiniert, Saltz Gruben, Okne". Localitatea s-a dezvoltat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a început exploatarea organizată a sării (după anul 1791), respectiv, când administrația austriacă a preluat controlul producției de sare. Nu se cunosc date sigure asupra modului de exploatare al sării de la Ocna Mureș în Evul Mediu și în perioada premergătoare anului 1791. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal , se făceau
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]