6,162 matches
-
dat afară de la pizzerie ? Amintirea era dintre cele neplăcute, totuși Tili zâmbi. — Oamenilor le era frică de tine... Comandau pizza pentru acasă și se trezeau cu omul cavernelor în fața ușii... Trebuie să-i înțelegi. Măcar dacă ți-ai fi ras barba... Nu eram pregătit... mărturisi Maca. — Ce-are a face ? Te duceai la frizer și harșt ! am văzut și bărbi mai lungi ca a ta... — Nu eram pregătit, repetă Maca, să mă întâlnesc cu chipul meu adevărat. Ar fi avut o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pizza pentru acasă și se trezeau cu omul cavernelor în fața ușii... Trebuie să-i înțelegi. Măcar dacă ți-ai fi ras barba... Nu eram pregătit... mărturisi Maca. — Ce-are a face ? Te duceai la frizer și harșt ! am văzut și bărbi mai lungi ca a ta... — Nu eram pregătit, repetă Maca, să mă întâlnesc cu chipul meu adevărat. Ar fi avut o grămadă de lucruri să-mi spună și n-aveam niciun chef. De-aia ziceam că n-a fost bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la muncă, mă duc la judecătoria locală. Sunt nervoasă, dar hotărâtă. Îi anunț gărzii scopul vizitei și sunt condusă la un birou din spate, într-o cameră mare. Coloanele, mesele și scaunele sunt decorate cu țesătură roșie. Un om cu barbă, îmbrăcat într-o robă roșie, stă în spatele unui birou mare din lemn roșu. Pe birou se află o bucată dreptunghiulară de mătase galbenă. E un exemplar al decretului imperial. Mă îndrept spre bărbat și mă așez în genunchi. Îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mătase galbenă. E un exemplar al decretului imperial. Mă îndrept spre bărbat și mă așez în genunchi. Îmi spun numele și vârsta. Îi zic că tata a fost din clanul Yehonala și că e răposatul taotai din Wuhu. Omul cu barbă mă măsoară din priviri: Ai haine mai bune? întreabă el după ce m-a privit îndelung. — Nu, domnule. Nu am voie să las să intre în palat pe cineva care arată ca un cerșetor. — Păi, îmi puteți acorda permisiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu statui de culoarea aurului. Totul e vopsit în nuanțe de auriu. Înăuntrul templului se află mai multe temple mici, ce se asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
începe să încanteze din nou. E amiază și soarele îmi bate direct în spate. Mă rog ca ceremonia să se sfârșească. După spusele lui An-te-hai, acesta ar trebui să fie ultimul act. Călugărul se află în genunchi lângă mine și barba lui atinge pământul. După trei plecăciuni adânci, se ridică. Deschide un manuscris în care sunt înregistrate faptele strămoșilor și începe să citească, în mandarină, numele acestora, urmate de descrierea vieților lor. Descrierile sunt aproape la fel, toate numai laude și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adânc aer în piept. Este chemat doctorul Sun Pao-tien. Vine înăuntru și îngenunchează lângă Majestatea Sa. Își pune capul pe pieptul lui Hsien Feng și ascultă. Mă uit fix la buzele lui Sun Pao-tien, care sunt pe jumătate ascunse de barba-i lungă și albă. Mă tem de ceea ce ar putea spune. — S-ar putea să intre în comă, ne anunță doctorul în timp ce se ridică. Se va trezi, dar nu pot spune cu precizie cât timp i-a mai rămas. Așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcut de lumânările care ard. Marele secretar și învățat Kuei Liang, socrul prințului Kung, e îmbrăcat într-o robă gri. A sosit de la Peking în dimineața asta și trebuie să se întoarcă înapoi de îndată ce înregistrează ultimele cuvinte ale Majestății Sale. Barba albă a lui Kuei Liang îi atârnă pe piept. Stă în genunchi, ținând o pensulă de scris gigantică. Din când în când, înmoaie pensula în cerneală ca să o mențină umedă. În fața lui se află un teanc de hârtie de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vis. A fost exact pe dos decât al meu. În visul ei, se făcea că este într-un regat liniștit, iar oglinda ei era cât peretele. Regatul era ascuns în cele mai adânci străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese în acest loc. Ea era venerată și toți supușii ei mergeau având pe capete porumbei albi. După ceva tânguială, Tung Chih a fost de acord să părăsească palanchinul cât un cort a lui Nuharoo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Interzis așteptase să scape de costumele de doliu. Pe toată durata perioadei de doliu de o sută de zile, nimeni nu purtase altceva decât alb. Cum bărbații nu aveau voie să se radă, ei semănau cu niște pustinici cărunți, cu bărbi crescute la întâmplare și păr ieșindu-le din nas și urechi. Într-o săptămână, în Sala Dezvoltării Spirituale s-a făcut o curățenie sclipitoare. În mijlocul sălii a fost pus un birou din lemn roșu de trei pe nouă picioare, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă opriseră. M-am așezat lângă Nuharoo și în spatele fiului meu. Ținându-mi bărbia sus, am primit plecăciuni de la membrii Curții, guvernului și familiilor imperiale conduse de prințul Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și se sprijinea seducător de unul dintre scaunele italienilor, iar membrele ei ca niște crăci păreau că se pot frânge În orice clipă. Toată lumea e Înăuntru. Mă bucur că ai reușit să vii! —Doamne, ce slăbănoagă e! mormăi Penelope În barbă În timp ce ne Îndreptam spre mese. —Bună, am spus și m-am aplecat s-o pup pe Elisa În semn de salut. M-am Întors ca să i-o prezint Penelopei, dar am observat că Elisa Încă aștepta acolo, cu ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vreo atracție sexuală față de femei În toți cei douăzeci și șapte de ani de existență și totuși m-am gândit că m-aș culca cu oricare dintre ele chiar În clipa aia. Par manechine de lenjerie, ce Dumnezeu, am mormăit În barbă, fără să mă adresez cuiva anume. Asta și sunt, răspunse Philip, holbându-se cu ceea ce nu se poate numi decât poftă. Nu le recunoști pe Raquel și pe Maria Thereza? Sunt cele mai tari tipe de la Victoria anul ăsta, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe corp, pantofi sport, șosete, cercei mari, brățări sau mai mult de două lănțișoare la gât. Angajatele care nu sunt costumate nu pot folosi creion de ochi sau gel pentru păr, dar trebuie să folosească deodorant. Pentru bărbați sunt interzise barba sau mustața (idem, 93). Despre consecințele uniformelor asupra comportamentelor au scris și Mark G. Frank și Thomas Gilovich (1988), arătând semnificația culorii echipamentului sportiv asupra activității competiționale. Mai exact, aceștia au urmărit să răspundă întrebării dacă culoarea neagră a echipamentului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Moscow: Tsarist and Soviet Foreign Policy, 1814-1974, Bloomington, Indiana University Press, 1974, 480p.). 19. Paul E.Michelson, Op. cit., în "Slavic Review...". 20. Apud Paul E. Michelson. 21. Vezi și Martin MacCauley, Rusia, America și Războiul Rece, 1949-1991, Traducerea de Mihaela Barbă, Iași, Editura Polirom, 1999, passim. 22. Apud, I. Ciupercă, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, partea I, Iași, Editura Universității "AL.I. Cuza", 1997, passim. 23. Apud Victor Papacostea, op. cit., p. 16. Indice A Abdul Aziz, sultan, 125 Acordul de la Rapallo
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
drept consecință accelerarea tuturor mutațiilor declanșate odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea declinul creștinismului, emanciparea tineretului și a femeilor, precum și erotizarea societății. "Mare, sex și soare" Cupidon, micul zeu înaripat, își azvârle tot mai mult săgețile în nasul și în barba bunului Dumnezeu. Apare și se strecoară pretutindeni, în minți și în trupuri, cunoaște un adevărat triumf. În anii '50, ca un semn al noilor timpuri, psihanaliza ajunge în fine la ordinea zilei și în Franța. Vreme îndelungată puțin cunoscut, disprețuit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
desemnau pe soldații infanteriști francezi din Primul Război Mondial. Cuvântul a început să fie folosit în Franța în epoca lui Napoleon Bonaparte, deoarece soldații din acea vreme, care proveneau din zonele rurale ale Franței, purtau cel mai adesea mustăți și bărbi stufoase. Poilu este întruchiparea luptătorului dârz, neînfricat și rezistent, deși nu întotdeauna supus și ușor de stăpânit (n. trad.). Uniunea Sacră (Union Sacrée) este un acord încheiat în Franța în timpul Primului Război Mondial, prin care stânga se angaja să nu se opună
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
certifică faptul că cei doi detectivi din Miami Vice, Crockett (Don Johnson) și Tubbs (Paul Michael Thomas) au impus o modă, devenind arbitri ai gustului. Sacourile italiene ale lui Crockett, pantofii de tenis purtați fără șosete, tricourile și pantalonii lejeri, barba adesea nerasă, tunsoarea mereu schimbată etc., au produs modelul unui nou look masculin, o alternativă "hip" la moda acceptată, o legitimare a stilului "lejer, nepretențios". Dimpotrivă, Tubbs oferă modelul bărbatului la modă, cu costume la două rînduri de la Casa Vern
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fragilă și instabilă din Miami Vice. Crockett și Tubbs, spre deosebire de Castillo, își schimbă în permanență înfățișarea, stilul și comportamentul. La începutul sezonului 1988-1989, Crockett apărea cu părul lung pînă la umeri, uneori strîns în coadă, iar Tubbs apărea cu o barbă bogată care dispare în episoadele din sezonul următor. Instabilitatea identității celor doi polițiști este exploatată într-un subiect care le utilizează identitățile multiple în activitatea lor de agenți sub acoperire în lumea interlopă. Ambii își asumă anumite roluri, Crockett duce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Urmuz, se poate remarca funcția agresivă a adaosului mecanic, atașat prin înșurubare de corp, ca prelungire aberantă a unei corporalități reprezentate prin linii ferme, caricaturale. Aceste "dispozitive" au aproape întotdeauna un rol asociat comunicării: în Algazy & Grummer aflăm că barba lui Algazy este "frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată...", iar dacă acesta e salutat prin formula ""Bună ziua, Algazy!", insistând mai mult pe sunetul z"- acest sunet fiind, de fapt, esența sonoră a personajului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Bună ziua, Algazy!", insistând mai mult pe sunetul z"- acest sunet fiind, de fapt, esența sonoră a personajului, "Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să tresalte de bucurie barba un sfert de oră...". Ciocul "de lemn aromatic" al lui Grummer, are rolul precis de a atrage clienții - "Cum intri la ei în magazin, un miros delicios îți gâdilă nările"- sau de a fi întrebuințat ca "ofertă specială" - "Algazy [...] îți
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
au strâns,/ Cu ochii ficși, sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru pitici/ Plânge cu dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit/ Pe drumul de hârtie convoiul a pornit/ Cai de lemn și dric de ciocolată,/ Popa cu barbă de vată". 1, 2, 3, 4 Povești pentru Josette Publicate separat, în 1968, 1969, 1971 și 1973, apoi reunite într-un singur volum, cu ilustrațiile lui Etienne Delessert, Povești 1, 2 ,3, 4 este singura carte pentru copii scrisă de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Adică înlătură din ele contrastele, complexitatea și le reduce la stereotipuri pentru a le reproduce conform unei scheme tipice. Moartea eroilor este întotdeauna tragică și măreață, conducătorii apar mereu cu figura maiestuoasă a unui tată sever și senin, profeții, cu barbă și plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea paharul, fiind jenant de neîncăpător!) devenea imprevizibil. Lîngă el, marele grafician Pucă, cu părul lung, negru și mereu nespălat, cu barba nețesălată, cocoșat, în pardesiul lui uzat de sezon iarnă / vară, părea un Rasputin timid, făcînd un contrast agreabil. Pucă vorbea rar și încet, Pîcă urla și era pus pe scandaluri. Pucă avea realmente, talent, Pîcă se contura mai mult în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]