7,814 matches
-
cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul Cetățuii, cu livadă îngrădită, două căzi, patru poloboace, două ciubere și o călcătoare. Norocul bietei femei a fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul meu, cu mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i cu „Mutu” în discursul tău, vere? Auzi dumneata! Să dai 7 pogoane și jumătate de vie la Miroslava Iașilor pe 5 pogoane tocmai la Odobești. Da’ cine știe? Poate „preosfințitul mitropolit... Iacov” o fi având glas de sirenă și bietul egumen de Putna n-a priceput cum și-a făcut drum tocmai la „Dracu-n praznic” doar pentru 5 pogoane de vie! Așa se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i suna de două ori, Îți vin codri-n ajutor.” n-am să le mai pot înscrie pe acel basorelief... Acum chiar că nu mai pricep nimic. Apoi cum să pricepi nelegiuirea făcută de slugile Moscovei, care au pus un biet meseriaș să cioplească cu dalta aceste versuri sfinte de pe basorelief? Asta, însă, nu mă împiedică să te întreb cine este autorul acestei statui? Care din ei, vere? Să știi că întrebarea ta are schepsis. Care din autori? Cel cu inițiativa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bărbierii”, care în 1805 au zidit-o din piatră. Astăzi este paraclisul asociației medicilor și farmaciștilor ortodocși din România. Mi-ai umplut capul cu o sumedenie de informații, dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a mutat la această mănăstire. Avea nevastă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
brașoveanu și alți negustori, vr’o treidzeci de oameni” care s-au pus chezași pentru Enachi și l-au scos din închisoare. Numai că Enachi, drept recunoștință, și-a luat tălpășița plecând “la Rașcov, în Țara Căzăceascî”. Ce să facă bieții chezași? S-au dus la casa lui Enechi și spun ei: “am luat haine și arginturi și vii de a lui Enachi, ce am găsit, de li-am vîndut și am dat banii domnești”. Mai spun ei că au vândut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
venitul”. Cred că nu ai rămas cu gândul că vierii de pe aici erau toți săraci precum Nicoară... Dacă ai redeschis vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă, casă la prisacă și “treidzeci de stupi”. Să nu fie de deochi! Avea oarece pe lângă acea vie. Iată acum și o “biată” moștenitoare. După felul cum ai spus-o, îmi închipui cât de neajutorată o fi fost moștenitoarea despre care ți-ai adus tu aminte. Chelsiia lasă fiicei sale Marie, soția lui Ion Botezatul: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să o mai potolesc, ea nu se lasă înduplecată? Când ne certăm vine la mine și îmi spune: „Ești o proastă! Băiatul te iubește, tu ce faci? Ești o marionetă! Ești o egoistă!” Dar mai presus de toate, ești o biată fată inocentă! NECAZUL Liniștea mă apasă, tremur de un dor cumplit, Fericirea e departe, necazule, bine ai venit Graiul mi-e secat, de apă mi-este dor Și limba amorțită pronunță încetișor... “Ai grijă de viața ta, doar una ai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
iar în jurul meu totul era schimbat. Vreau să spun mobila și aranjamentul lucrurilor în casă, căci, de fapt, mă aflam în același loc. Casa aparținea familiei noastre de o sută și mai bine de ani. Dar nu eram decât un biet copil de zece ani și m-a cuprins spaima, mai ales când am văzut-o pe femeia aceea. Avea cam la patruzeci de ani. Purta o fustă lungă și demodată iar buzele i se făcuseră subțiri ca ața, de mânioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față la înmormântarea bietei tale mame... De pe ce meleaguri ți-ai luat hainele astea ciudate? Fata n-a rostit o vorbă. Se uita la mine și atât. Eram pe punctul să spun că eu nu eram Joseph Maynard, dar mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
vedea problema în aceiași termeni. Povestirea suferi o mică întrerupere, când se făcu auzit glasul acru al unei femei: - Domnule Maynard, cu alte cuvinte vrei să spui că ai mers până la capăt cu jocul de-a căsătoria și că acea biată ființă urmează să aibă un copil? Maynard îi răspunse cu blândețe: - Toate astea s-au întâmplat cândva, la începutul veacului. Femeia se înroși la față: - Cred că e povestea cea mai îngrozitoare pe care am auzit-o vreodată! Maynard se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
aveam de ales. Aici, Maynard fu din nou întrerupt de aceeași femeie care vorbise și prima dată: - Domnule Maynard, cum poți să stai acolo atât de liniștit și să ne spui că ai părăsit-o pur și simplu pe acea biată fată cu pruncul în pântec?! Maynard își ridică mâinile spre tavan, cu un aer neajutorat: - Ce altceva puteam să fac? La urma urmei, era înconjurată de familia ei, care îi purta de grijă. Am mers până acolo încât mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Eu nu sunt om de știință, dar văd, cu ochii minții, imaginea acestui univers alcătuit din materie mișcându-se prin timp, după legile stricte dictate de energie. În comparație cu o asemenea forță, bomba atomică nu e nimic mai mult decât o biată pâlpâire de lumină străpungând un întuneric fără început și fără sfârșit. Acum, închipuiți-vă că, într-un anumit moment al acestui proces progresiv spațiu-timp, un anumit copil care ar fi trebuit să apară, într-un anumit loc și la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
care de altfel ni[-i] și rușine s-o vorbim în familie [... ]. [EXCESELE FONETISMULUI] 2291 nenorocirea noastră a făcut ca acel om să fie neamț (destul pentru ca să treacă de autoritate - românii dau foarte mult pe părerea străinilor). Această părere a bietului neamț, în sine foarte subiectivă, a fost apucată c-o adevărată furie de fonetiștii noștri - nici un cuvânt nu li mai era destul de românesc - deși toată procedura se-ntemeia pe-o eroare și pe necunoștința stadiilor prin care trece o limbă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mii de ani, Newton și Galilei, Kant ori Darwin, geniile în știință", o dată la o mie de ani, încît nu știm zău daca de la Adam până la Papa Leo IX au existat de toți o duzină. Încolo suntem cu toți niște bieți mizerabili cărora acești regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Să ne absolve Domnul de prostii. De umbre și vedenii câte-n lună, Dar, apele vin peste noi în valuri, Și parcă râurile-s fără maluri, Plutind pe ele, casele ce sună, A miez de râncezeală și dezastru, Furtuna se-ntețeste-n biata țară, Cerul s-a spart, la fel ca -n miez de vară, Nu vezi decât un cal fără căpăstru. O, Doamne, apără-ne de înnecuri, De înfruntări cu ploile rebele, De năruiri și nopți fără de stele, De toate ce-au
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
Teribilele ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o cascadă, ca un soi de clopot, Ce bate-ntr-una, ca un gând hain. Trezeste-te , natură, din somnul tău amar, și ne presară nouă, parfum de orhidee Păzeste și castele, dar și biete bordeie, Fă, pentru noi, doar bine și vindecă-ne iar.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
a fost șocat de discrepanță dintre felul în care copilul lui a fost cotat timp de opt ani, și modul în care a fost apreciat la concurs. Situația, departe de a fi fost singulară, era delicată și de neînțeles pentru bietul tată căruia Diplomele de premiu îi dăduseră multe speranțe de reușită pentru fiul său. Să fi fost acest copil un fel de chior în țara orbilor la școala în care a învățat? Întâmplarea relatată în rândurile de mai sus este
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
urmare, un program social a adoptat, Iar traiul săracilor e... cosmetizat. Capitalism de tranziție Economia capitalistă este, în esență, Întemeiată pe profit și concurență. Iar Statul, guvernat de corupți și birocrați, Jupoaie, deopotrivă, pe patroni și angajați. Dureri de cap „Bieții” demnitari au mari dureri de cap, Cei din opoziție „șicane” noi le fac... Bruma de avere, ce au încropit-o „cu sudoare”, Trebuie s-o facă publică, să o declare. Deziderat Reforma administrației publice e un deziderat, De români, cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om care a scris versuri ce se cuvin citite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-și aducă măcar aminte binele enorm pe care-l făcea pe atunci directorul editurii, George Bălăiță, care-a publicat literatură adevărată până-n ultimele clipe ale regimului comunist? Cine mai are măcar un gând bun, măcar o dată într-un an, pentru bietul și bunul Florin Mugur sau pentru ciudatul, întortocheatul Mircea Ciobanu? - cât și, mai ales, pentru bucuria unei discuții în librăria editurii. Și ce librărie! Mă-ntreb dacă a existat cu adevărat. Pentru că, într-o epocă dezastruoasă ca aceea, pare un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult ne înșelăm crezând orbește, în ciuda a orice, în sistemul nostru de valori, construit de obicei în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din țîțîni" și se manifestă cu adevărat în măreția ei mereu schimbătoare. Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o va înfige-n cârlig. Nu e nevoie însă de o apocalipsă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna, încerci măcar să citești. Plimbi după tine, prin troleibuze sufocante (vai, ai treburi de făcut, telefoane de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei pagini sânt curând umede de la degetele tale. Te străduiești să-nțelegi câte un paragraf și uneori chiar reușești, și-atunci vine parcă din carte, o clipă doar, o briză rece ca dintr-o instalație de aer condiționat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]