6,157 matches
-
cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile aveau să înceapă în anul 337 când Constantin cel Mare se botează, devenind astfel primul împărat roman creștin. În semn de recunoștință pentru o vindecare obținută de la papa Silvestru donează scaunului apostolic cetatea Romei și Italia acelor timpuri, ceea ce contravenea flagrant principiilor Bisericii, ai cărei slujitori trebuiau să trăiască în sărăcie (sfânta
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
faraonica siluetă a "Casei Poporului" părea un monstru menit să înghită și ultimele fărâme de energie ale națiunii și să invadeze definitiv peisajul urban desfigurat de acest mamut. Bulevardul care culmina cu uriașul palat al lui Ceaușescu a fost repede botezat de bucureștenii furioși "Victoria Socialismului asupra întregului popor". Discursul naționalist creștea și el pe măsura giganticului palat. Istoria națională nu mai era de mult un răspuns la aspirațiile identitare legitime ale cetățenilor, devenind baza ideologică și propagandistică oficială a regimului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imagini televizate care afirmă emfatic prezența emisarilor Occidentului în miezul situației postrevoluționare: ziariștii occidentali sunt întâlniți la fiecare colț de stradă și sunt filmați pe teren, se organizează transmisii duplex cu televiziunile occidentale, moartea lui Jean-Louis Calderon e celebrată masiv, botezându-se cu numele lui străzi și școli, prezența militarilor francezi, ajutorul economic german, teletonul din Olanda, vizitele lui Hans Dietrich Genscher, ministrul de Externe al RFG, și James Baker, secretar de stat SUA, evocarea entuziastă a Europei, ș.a.m.d.
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
supusă analizei fac ca acesta să fie, dacă nu reprezentativ, atunci, cât de cât, ilustrativ pentru tradiția pedagogică românească. O ultimă remarcă merită punctată: demersul inițiat în cercetarea de față stă sub semnul atitudinii pe care găsim nimerit a o boteza drept "agnosticism epistemologic", în sensul că analiza examinează secreția discursivă a literaturii didactice fără a o raporta la un pretins cunoscut adevăr istoric. Cu toate că susținem posibilitatea principială a cunoașterii istorice de a ajunge la concluzii adevărate despre realitatea trecutului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cea dreptă a religiunii răsăritene. Cînd au venit și s'au așezat Bulgarii și Slavii în părțile acestea, ei era idololatrii. Dar din multa atingere a lor cu creștinii din partea răsăritului, s'a întîmplat ca la anul 870 să se boteze toți" (Aaron, 1839, p. 28). Desigur, "Romanii lăcuitori ai Daciei ea creștini încă dupe vremea lui Constantic cel mare" (Aaron, 1839, p. 29). Ținând cont de faptul că Dacia a fost cuprinsă de bulgari de la anul 680, cele două secole
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de preocupare pentru valorile autentice, la ipocrizia lor: „și încă umblă a-ți dovedi că numai nevinovăția e pricina care le face să nu știe lega o vorbă cu semenele lor sau cu bărbații cumsecade, și sărăcia-n duh au boteza-o cinste, ca și 162 Ibidem, p. 82. 163 Ibidem. 164 Ibidem. 165 Ibidem. 166 Ibidem, p. 83. 68 cum n-ar mai fi pe lume alte femei cinstite decât acelea care nu știu să șadă de povești decât cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în cadrul căsătoriei, erau frecvent obligați să denunțe femeile care nu respectau această superioritate.”289 Unii critici și istorici au sesizat acest aspect legat de limitarea libertății de exprimare: „Deși era un obicei de mult instituit ca mamele și soțiile să boteze în caz de necesitate și ca femeile să le educe pe cele neștiutoare sau pe copii, în spațiul căminului, referitor la problemele religioase, totuși Biserica a interzis categoric ca femeile să-i învețe pe bărbați în public.”290 Târgoveața din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la sfârșitul căreia însă nu poate evidenția decât o degradare accentuată a celor care aveau menirea de a propovădui această religie. Spre stupoarea vecinului său, dar și a cititorilor care așteptau un cu totul alt deznodământ, Abraham alege să se boteze, argumentând că puterea creștinismului este una imensă, dacă erodat fiind din interior de clerici, reușește să se impună și chiar să se extindă, devine pentru el cu adevărat o religie revelată de Duhul Sfânt, ce nu ține seama de slăbiciunile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
călugărul Rinaldo, „băiat frumos și de neam bun”545 (din nou atribute pe care nu le găsim proprii vocației monahale), se îndrăgostește de madonna Agnese, „o frumusețe de femeie, nevasta unui bogătaș”546, și pentru a ajunge la ea îi botează copilul, dovedindu-se în elanul său erotic un veritabil trubadur, deoarece începu „a așterne în versuri cântări, sonete și balade”547. Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Eminescu arată în mod greșit greutatea encefalului de 1400 gr.” Ce grozavă eroare! 90 grame sunt capabile să distrugă folosul unei lucrări! Dar d. Potra putea să vadă de era orientat că cifra de 1400 grame e dată de Corneliu Botez în Omagiul Gălățenilor și de acolo e reprodusă de toți. Ce e acum manuscrisul pe care îl produce autorul? Un fel de document stil Octav Minar „în proprietatea mea” și rămas zice-se de la Cornelia din Moldova. Însemnarea nu are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
banul din apă e semn rău, cel la care s-a gândit nu-i va fi partea. Alteori, fetele fac niște lumânări mici de ceară, la un capăt turtite, și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui sortit, dacă se merge acolo, cu niște lumânări de la cununie aprinse.362 În Bucovina, în seara Sfântului Vasile, fetele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai mult în părțile sudice ale României (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei), este Caloianul, practicat în a treia marți după Paști sau când e mare secetă. Fetele și femeile frământă lut și fac un om în miniatură pe care îl botează Caloian sau Scaloian, îl pun într-un sicriu, îl plâng ca pe mort, îl tămâiază și îl îngroapă la o fântână sau la puțul satului, cântând: "Caloiene, Iene, Caloiene, iene, / Du-te-n cer și cere! / Să deschidă porțile, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul și în vatra focului cu ajutorul perilor de porc: fiecare fată ia, pe rând, câte doi peri de porc, îi botează cu numele unor feciori și îi pun în vatra focului, care a fost curățată de cărbuni și cenușă, zicând: "C um nu stau perii de porc pe foc, / Așa să nu steie ursitul meu pe loc!" Dacă perii de porc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am spălat / L-am îmbrăcat / Și l-am înfrumusețat. / Iar dumneata-l ține / Și mi-l crește bine / Cu noroc și sănătate, / Ca să ai dintr-însul parte!". Primind copilul, mama îi răspunde: "Mulțumim, cumătră! / Cum ai ajuns de l-ai botezat / Și încreștinat, / Așa s-ajungi să-l și cununi. / Iar lumin-aceasta / Cum ai făcut-o / Și-ai gătit-o / Ți-ai împodobit-o / Așa s-o vezi și-n cea lume / De gătită / Și-mpodobită."200 "Ursita" se "descântă" cu ajutorul elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți pe moartea mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde, ilustrat de o viețuitoare pământească, supusă "vânării", este Cerbul, considerat un simbol al fecundității, al ritmurilor creșterii, al renașterilor. Mediator între cer și pământ, simbol al soarelui ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
laptelui), credința în vârcolacii care mănâncă trupul lunii, vrăji, selenomancie, rituri de trecere.182 Calendarul popular se întemeia la trecerea dintre ani: în seara spre Sf. Vasile, se iau 12 felii de ceapă, se pune sare în fiecare felie, se "botează" fiecare felie, după numele lunilor, iar a doua zi dimineață se poate ști dacă luna va fi ploioasă sau secetoasă, după apa pe care a lăsat-o sarea în feliile de ceapă dacă a lăsat prea multă apă, luna va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și bogați industriași ai imperiului, cel care a pus aici bazele industriei fierului și oțelului, era descendentul unei familii evreiești convertite la protestantism încă în prima jumătate a secolului. Mama lui era catolică. Copilul, ultimul copil al părinților, a fost botezat în religia mamei. Ludwig a crescut într-o familie mare având trei surori și patru frați. Tatăl era un caracter deosebit de puternic și de autoritar. Faptul merită să fie menționat deoarece coliziunea cu autoritatea lui a contribuit la sinuciderea în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu se poate socoti un bun fiu al bisericii în care fusese botezat, Biserica Catolică, în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în care diferite comunități își exprimă convingerile religioase există deosebiri enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau situație lipsită de sens, de coerență logică este generator de neliniște și chiar de angoasă (filosofii existențialiști au urmărit implicațiile absurdului În condițiile societății concurențiale contemporane - Camus, Sartre etc.). * „Concluzia logică a oricărui sfîrșit este un nou Început.” (Petre Botezatu) Desigur, aici termenul de „logic” implică Înțelesul de „sfîrșit bun”, adică de sfîrșit care cuprinde rezultate/premise Încurajatoare pentru continuarea la un alt nivel, superior, a eforturilor inițiale (a ceea ce ți-ai propus). * „Odată ce oamenii au așezat un lucru sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din aceleași premise unii oameni scot o concluzie pozitivă pentru ei, iar alții, una negativă. „Interpretarea” se supune, de fapt, măsurii În care fiecare Își consideră existența: În termeni optimiști sau dimpotrivă, pesimiști. Iată un frumos exemplu dat de Petre Botezatu („Interogații”, 1978), exempu inspirat din cartea lui Anatole France, „Lecția bine Învățată”: ...„o preafrumoasă doamnă de pe timpul lui Ludovic al XI-lea, pe care confesorul său o admonesta fără răgaz și fără cruțare pentru viața frivolă pe care o ducea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
continuu „dragostea”: „A iubi o oră e ceva animalic; o zi e omenesc; o viață Întreagă e ceva Îngeresc; dar a iubi toată viața o singură ființă e ceva divin” (Paolo Montegazza). * „Fiecare dragoste este prima, În felul său.” (Petre Botezatu) Poate fi dat un exemplu mai potrivit ca acela trăit de Nicolae Labiș?...: „Sunt Îndrăgostit. E un curcubeu deasupra sufletului meu”. Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței „Inima are puterea de a da un preț nemaipomenit unor nimicuri.” (H. de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
doze de arsenic introduse în mâncare și în clismele pe care le făcea. Oficial însă acesta a căzut victimă tuberculozei intestinale la data de 16 mai 1643, lăsând tronul liber pentru fiul său. înaintea morții tatălui său, Delfinul a fost botezat în religia catolică, avându-l naș pe cardinalul Mazarin. La întoarcerea de la catedrala unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:„Ce nume ți au pus?“ Băiețelul a răspuns„Sunt Ludovic al XIV-lea“.„Nu încă, dar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
noastră, un preț neobișnuit de mare, și-a dat viața pentru mântuirea noastră. „Fie că trăim, fie că murim, ne spune Sf. Ap. Pavel, ai Domnului suntem “. în virtutea Sf. Botez pe care l-am primit, „câți în Hristos ne-am botezat întru moartea Lui ne-am botezat”. Căci suntem o singură tulpină cu El, întru asemănarea morții Lui. Deoarece știm că omul nostru cel vechi s-a răstignit împreună cu El, ca să nimicească trupul păcatului, ca să nu mai fim robi ai păcatului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și-a dat viața pentru mântuirea noastră. „Fie că trăim, fie că murim, ne spune Sf. Ap. Pavel, ai Domnului suntem “. în virtutea Sf. Botez pe care l-am primit, „câți în Hristos ne-am botezat întru moartea Lui ne-am botezat”. Căci suntem o singură tulpină cu El, întru asemănarea morții Lui. Deoarece știm că omul nostru cel vechi s-a răstignit împreună cu El, ca să nimicească trupul păcatului, ca să nu mai fim robi ai păcatului. Căci, cine a murit este slobod
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]