6,712 matches
-
în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru Ioan Cuza. La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de mobilă, devenit apoi prin reamenajare Muzeul Național al Agriculturii; configurarea pieței agroalimentare prin construirea unei mari hale cu parter și etaj și a unui platou acoperit; realizarea celor două esplanade în care domină solemnitatea monumentelor lui Mihai Viteazul (pe Bulevardul Unirii) și al Eroului Necunoscut din Primul Război Mondial (în Parcul Tineretului). Tot în această perioadă au fost realizate importante lucrări de interes tehnico-edilitar: colectoare de ape menajere și stația de epurare a apelor uzate, termoficarea cu agent termic de la
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
cu 18.000 de locuri pe gradene, un complex polisportiv și, în perspectivă, o Sală a Sporturilor). În anii ce au urmat după decembrie 1989, a apărut în zona de Nord a orașului un nou cartier de locuințe individuale, pe Bulevardul Chimiei a continuat mobilarea urbanistică (lăcașul de cult adventist, sediul B.C.R., sediul societății de electricitate, un cartier rezidențial) și, nu în ultimul rând, în Parcul Tineretului a fost construită și sfințită Catedrala Episcopală, iar pe artera principală a orașului a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
urmat de câmpie ( 15 km spre nord ), cu o suprafață intravilană de 4,5 km². Are forma dreptunghiulara, cu terenul înclinat de la vest la est, cu baza de la sud spre râul Pasărea și este împărțit în două părți egale de Bulevardul Eroilor ( așa-zisa Stradă Gării). Structura geologică a terenului zimnicean este formată din „soluri de lunca și delta” (N. Florea), iar în lucrarea „ Raionare pedogeografică a R.P.R.” ( N. Cernescu) se precizează că în „provincia danubio-getică,cu sectorul câmpia Zimnicea predomina
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
pe actele oficiale. În urma unui concurs desfășurat în 1995 sub auspiciile primarului clujean de atunci, Gheorghe Funar, a fost aleasă o nouă stemă ca simbol al orașului, realizată de o elevă de liceu. Noua stemă combină reprezentarea Monumentului Memorandiștilor de pe Bulevardul Eroilor cu statuia zeiței Minerva, sub care este plasat un lup dacic. Stema introdusă de administrația Funar nu a fost aprobată de Comisia Zonală de Heraldică (în consecință nici de CNHGS), motiv pentru care folosirea ei constituie o încălcare a
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
finalizată complet în noiembrie 2013, deși circulația a fost deschisă din 2011. O porțiune din centura de nord a orașului a fost inaugurată tot în 2011. În 2013 a fost terminată reabilitarea completă a liniei de tramvai. În anul 2007 Bulevardul 21 Decembrie a fost prevăzut cu prima bandă specială pentru biciclete. Centru marcant de cultură, Cluj-Napoca găzduiește o serie de instituții și centre culturale și educaționale. Teatrul Național „Lucian Blaga”, inaugurat la 1 decembrie 1919, în Piața Avram Iancu, reprezintă
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Arcul de Triumf ("Arc de Triomphe" în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă circulară cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăzeci bulevarde, cum ar fi Kléber, Grande Armée, Wagram și Champs-Élysées. Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la
Arcul de Triumf din Paris () [Corola-website/Science/296809_a_298138]
-
de Triumf ("Arc de Triomphe" în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă circulară cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăzeci bulevarde, cum ar fi Kléber, Grande Armée, Wagram și Champs-Élysées. Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.” Un decret adoptat pe 18
Arcul de Triumf din Paris () [Corola-website/Science/296809_a_298138]
-
Lille iar regiunea cuprinde 2 departamente. Locuit încă din vremuri periostorice, regiunea a fost totdeauna una dintre cele mai strategice și astfel cele mai râvnite regiuni ale Franței. Generalul Charles de Gaulle, un nativ al regiunii, a numit-o un "bulevard fatal" pe unde armate invadatoare au trecut în mod repetat. A fost cucerită pe rând de triburi celtice, de Roma, franci și alemani. A fost contestată de Anglia, Franța și Burgundia în timpul Războiului de o sută de ani înainte de a
Nord-Pas-de-Calais () [Corola-website/Science/301065_a_302394]
-
este în construcție, iar planurile pentru Linia 5 sunt gata de implementare. Prima linie de metrou avea drept obiectiv prioritar facilitarea transportului către Parcul orășenesc al Budapestei, insă locuitorii capitalei maghiare s-a opus tot timpul transportului de suprafață pe Bulevardul Andrássy - cea mai elegantă stradă din Budapesta, parte a patrimoniului lumii. Parlamentul Ungariei a acceptat planul metroului în 1870, iar construcția a început în 1894. La lucrări au participat 2000 de muncitori și s-au folosit cele mai performante utilaje
Metroul din Budapesta () [Corola-website/Science/301414_a_302743]
-
Seara zilei în care sunt celebrate funeraliile sale la Colombey, în timp ce numeroși șefi de stat din străinătate s-au adunat pentru a-i onora memoria la Catedrala Notre-Dame din Paris, mai multe sute de mii de parizieni au mărșăluit pe bulevardul Champs-Élysées în noapte, sub ploaie, pentru a oferi omagiul lor. Singur, săptămânalul satiric "Hara-Kiri" a îndrăznit un titlu provocator - "Bal tragic la Colombey, un mort" (motiv pentru care a fost reținut de la difuzare); opinia publică era încă sub șocul incendiului
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
a principalei zone urbane), trece șoseaua de centură a Bucureștiului. Acolo se află și unele zone industriale, cu o fabrică de bere și una de panificație. La est de șoseaua de centură, orașul continuă de-a lungul șoselelor DN3 (denumită bulevardul Biruinței) și DJ301 (denumită șoseaua Cernica) cu clădiri mai rare și mai recent construite, limitele sale de est ajungând până în Pădurea Cernica, pădure care acoperă o parte semnificativă a estului județului Ilfov și reprezintă un rest al Codrilor Vlăsiei. Mănăstirea
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
rețeaua de transport a orașului este strâns legată de cea a metropolei. Orașul este astfel deservit de cele două aeroporturi din București. Principalele drumuri din oraș sunt DN3 care traversează orașul de la vest la est (fiind denumit, pe teritoriul orașului, "Bulevardul Biruinței") și centura orașului București care merge de la nord către sud; principala zonă urbană a orașului se află nord de DN3 și la vest de șoseaua de centură. Alte drumuri importante din oraș sunt drumul județean 301 care duce spre
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
pentru o vreme Parisul pentru a reveni la "La Guerche" unde unchiul Prudent îl găzduiește până la sosirea fratelui său, Paul, aspirant auxiliar în cadrul marinei. În același an părăsește cartierul "Notre-Dame de Lorette" pentru a se instala într-o locuință de pe bulevardul Bonne-Nouvelle. Pe același palier cu el se mută un tânăr compozitor originar din Nantes, Aristide Hignard. Între cei doi se înfiripă rapid o relație de prietenie și, împreună, frecventează salonul muzicianului Talexy. Ei se lansează în operetă, sau, mai exact
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
mult de "Călătoriile extraordinare", constituind un adevărat preludiu al "Căpitanului Hatteras". În acea perioadă suferă a doua criză de paralizie facială, de care este ajutat să scape cu ajutorul electricității de către prietenul său, doctorul Victor Marcé. Tot atunci se mută pe bulevardul Poissonnière la nr. 18. De la fondarea "Onze-sans-femme", tot mai mulți dintre membrii s-au căsătorit. Sub influența lor, Jules Verne vorbește despre căsătorie în toate scrisorile adresate mamei sale, căreia îi cere să-i găsească o soție: "Mă voi căsători
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
zestre de patruzeci de mii de franci, iar pe 8 ianuarie tinerii semnează contractul de căsătorie în fața notarului Auguste Lelarge, mariajul având loc pe data de 10. Cuplul și cei doi copii locuiesc până pe 15 aprilie într-un apartament de pe bulevardul Poissonnière, mutându-se pe strada Saint-Martin odată cu sosirea mobilierului Honorinei de la Amiens. Vocația bursieră a lui Jules Verne e mediocră, reușind, conform spuselor prietenului său Félix Duquesnel "mai mult să spună vorbe bune decât să facă afaceri". Însă mariajul avea
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
transcrie la revenirea în țară și, în 1862, îi prezintă manuscrisul lui Hetzel, care îl refuză. Drept urmare, Verne îl va folosi pentru redactarea romanelor sale scoțiene. Între 1860 și 1861, familia se mută de trei ori: de pe strada Saint-Martin pe Bulevardul Montmartre nr. 54, apoi pe Bulevardul Magenta nr. 45 și, în sfârșit, pe Pasajul Saulnier nr. 18. Pe 2 iulie 1861, tot datorită lui Alfred Hignard, cei doi prieteni și Émile Lorois se îmbarcă într-o călătorie spre Norvegia. Scriitorul
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
în 1862, îi prezintă manuscrisul lui Hetzel, care îl refuză. Drept urmare, Verne îl va folosi pentru redactarea romanelor sale scoțiene. Între 1860 și 1861, familia se mută de trei ori: de pe strada Saint-Martin pe Bulevardul Montmartre nr. 54, apoi pe Bulevardul Magenta nr. 45 și, în sfârșit, pe Pasajul Saulnier nr. 18. Pe 2 iulie 1861, tot datorită lui Alfred Hignard, cei doi prieteni și Émile Lorois se îmbarcă într-o călătorie spre Norvegia. Scriitorul revine acasă la cinci zile de la
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Marea Nordului, Olanda, Germania, apoi merge prin canalul Eider, Kiel și Marea Baltică până la Copenhaga. Există numeroase detalii legate de această călătorie, ele fiind cuprinse de Paul Verne într-o narațiune apărută la Hetzel. În 1882 se mută din reședința situată pe bulevardul Longueville nr. 44, unde stă din 1873, în locuința de pe strada Charles Dubois nr. 2, faimoasa casă care seamănă izbitor cu cele descrise în două dintre romanele postume: "Secretul lui Wilhelm Storitz" și "Goana după meteor". Pe 8 martie 1885
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
și-i trimite nepotului său Maurice o scrisoare șocantă, încheiată cu cuvintele: "Este ora șapte seara. Mă tem că e imposibil să plec la Paris.". În 1900, Verne părăsește hotelul particular de pe strada Charles Dubois și revine la locuința de pe bulevardul Longueville nr. 44. Dimensiunea redusă a apartamentului îi permite să-și vadă mai ușor de viața de zi cu zi, pe care o petrece în bibliotecă și la cabinetul de lucru, în fața aceleiași mese pe care scrie de treizeci de
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
esperanto. Diabetul, care-i afectează acuitatea vizuală, îl orbește progresiv. După o criză severă de la sfârșitul anului 1904, o alta îl doboară pe 16 martie anul următor. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe bulevardul Longueville nr. 44 (actualmente bulevardul Jules-Verne). Înmormântarea sa atrage o mulțime de cinci mii de persoane. Se țin o serie de discursuri, dintre care se remarcă cel al lui Charles Lemire din partea "Societății de geografie". Împăratul Wilhelm al II-lea
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
acuitatea vizuală, îl orbește progresiv. După o criză severă de la sfârșitul anului 1904, o alta îl doboară pe 16 martie anul următor. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe bulevardul Longueville nr. 44 (actualmente bulevardul Jules-Verne). Înmormântarea sa atrage o mulțime de cinci mii de persoane. Se țin o serie de discursuri, dintre care se remarcă cel al lui Charles Lemire din partea "Societății de geografie". Împăratul Wilhelm al II-lea în însărcinează pe amnadasorul german
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
în Coreea de Nord (1971), Ceaușescu a inițiat o politică megalomană de schimbare a țării (1974), prin așa-numita „sistematizare a teritoriului”. O mare parte a Bucureștiului a fost demolată pentru a face loc unor proiecte faraonice precum Casa Poporului, Centrul Civic, Bulevardul Victoria Socialismului etc. Căderea regimului ceaușist după revoluția română din 1989 a stopat procesul de demolare a satelor și a orașelor, dar a lăsat neterminate numeroase construcții, precum Biblioteca Națională, Centrul Cultural Român (noua cladire a Operei) și Casa Radio
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
diferite orașe ale țării. În deceniul al nouălea, Ceaușescu a devenit obsedat de ideile returnării datoriei externe contractate în Occident și de construire a unui palat (Casa Poporului) cu dimensiuni uriașe, alături de un cartier monumental la fel de grandios (Centrul Civic și Bulevardul Victoria Socialismului). Acestea au dus la crize de aprovizionare cu alimente și bunuri de larg consum. După 1984, în ciuda unor ani buni din punct de vedere agricol și a unei producții mari de alimente, a fost introdusă raționalizarea alimentelor de
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
modelul altor dictatori comuniști, ca Mao Zedong sau Kim Ir Sen, în Capitală încep adevărate lucrări faraonice, prin care se risipesc enorme fonduri financiare. Aceste construcții, numite ulterior "megalomanice", culminează cu "Casa Poporului", devenită acum Palatul Parlamentului. Ridicată alături de un bulevard luxos, mai lung și mai larg decât Champs-Élysées (ce se dorea a fi "Bulevardul Victoria Socialismului"), Casa Poporului a ajuns să fie a doua din lume ca mărime, între clădirile administrative, fiind întrecută doar de Pentagon. De-a lungul anului
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]