7,134 matches
-
publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat " Pe firul de păianjen al memoriei". Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul , dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește: "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
obscură. Își face apariția în istoriografia papală în 864, în poziția de cardinal de Portus, numit de papa Nicolae I în locul lui Rodoald de Portus, care fusese pedepsit pentru ca își depășise competențele ca legat papal la Bizanț. În 866 țarul bulgar Boris I a solicitat misionari de la Roma, încercând o îndepărtare de Imperiul Bizantin. Prin urmare, în același an Formosus a fost însărcinat cu o misiune de evanghelizare în Bulgaria. Papa Nicolae I a refuzat cererea țarului de a crea o
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
I a solicitat misionari de la Roma, încercând o îndepărtare de Imperiul Bizantin. Prin urmare, în același an Formosus a fost însărcinat cu o misiune de evanghelizare în Bulgaria. Papa Nicolae I a refuzat cererea țarului de a crea o Biserică Bulgară supusă Romei și de a-l numi pe Formosus arhiepiscop al Bulgariei. La scurt timp după întoarcearea lui Formosus la Roma, bulgarii au intrat sub jurisdicția patriarhiei din Constantinopol. În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
întâmpinarea dorințelor patriarhului. Așadar, a trimis și el o delegație la Constantinopol care a fost însoțită de trimișii papali Theophylact și Carus. În același timp cei doi ar fi trebuit să-și folosească călătoria pentru a-l influența pe domnitorul bulgar Simeon I.. Sarcina lor era să întreprindă o călătorie din Constantinopol în tabăra lui de campanie pentru a-i înmâna o scrisoare papală cerându-i să-și păstreze pacea. Patriarhul însă i-a scris și el lui Simeon despre mesajul
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
Našinec, Editura Aurora, Praga, 2000 13. Gedankensplitter (aforisme), ediție în limba germană. Prefață: Holm Fickel.Traducere: Anton Herman. Editura Foster & Borries, Zwickau, 2000 14. Dracula (teatru). Prefață: Dumitru Velea. Editura Polidava, Deva, 2001 15. Presecen oazus (aforisme), ediție în limba bulgară: Postfață: Konstantin Elenkov. Traducere: Spasimir Domaradțki, Sofia 2001 16. Oasis de arena (aforisme), ediția în limba spaniolă. Traducere și postfață: Ulises Estrella. Editura Casa de la Cultura Ecuatoriana „Benjamin Carrion”, Quito, 2001 17. Oile Domnului (teatru). Prefață: Marian Barbu. Editura Polidava
Valeriu Butulescu () [Corola-website/Science/305464_a_306793]
-
se află orașul românesc Oltenița, cele două localități fiind legate prin intermediul feribotului. Turtucaia este cunoscută ca port pescăresc, dar și pentru bătălia ce a avut loc aici între 1 și 6 septembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, între trupele române și cele bulgare și germane. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, care apărau capul de pod. Așezarea a fost înființată de către romani la sfârșitul primei jumătăți a secolului I, sub denumirea "Transmarisia". Între secolele I și al III-lea, localitatea a
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
vechi și cetatea au fost distruse la începutului secolului al VII-lea, iar orașul modern care poartă denumirea actuală a apărut la sfârșitul aceluiași secol. Turtucaia a continuat să aibă importanță militară și pe parcursul Evului Mediu, ca parte a Țaratului Bulgar sau ca parte a Țării Românești în timpul lui Mircea cel Bătrân. La sfâșitul secolului al XIV-lea, așezarea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a fost sub dominația acestuia timp de aproape cinci secole. Turtucaia a fost eliberată de sub
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
al Doilea Război Balcanic ce a avut loc la mijlocul lui 1913, Turtucaia, împreună cu restul Dobrogei de Sud (cunoscută și sub denumirea de Cadrilater) a fost încorporată în Regatul României. În perioada 1916-1918, în timpul Primului Război Mondial, orașul a fost ocupat de armatele bulgară și germană. La începutul lui septembrie 1916, timp de șase zile, aici a avut loc Bătălia de la Turtucaia, soldată cu o grea înfrângere pentru trupele românești în fața Puterilor Centrale. Prizonierii au fost puși la muncă în lagărul de la Turtucaia. Mai
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
naște aici în anul 396. După ce Imperiul Roman se scindează în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus, orașul (cunoscut sub numele de "Δορόστολον", adică "Dorostolon" în greaca bizantină) devine parte a Imperiului Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar, Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele de "Drăstăr". Spre sfârșitul secolului al VII-lea orașul este încorporat în Primul Imperiu Bulgar, iar episcopul de Drăstăr ("Дръстър" în limba bulgară) este proclamat primul patriarh al Bulgariei. În
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
Δορόστολον", adică "Dorostolon" în greaca bizantină) devine parte a Imperiului Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar, Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele de "Drăstăr". Spre sfârșitul secolului al VII-lea orașul este încorporat în Primul Imperiu Bulgar, iar episcopul de Drăstăr ("Дръстър" în limba bulgară) este proclamat primul patriarh al Bulgariei. În anul 895, în timpul războiului bulgaro-maghiar (894-896), ungurii, care luptau în calitate de aliați ai Bizanțului, asediază cetatea orașului Drăstăr, apărată de armata bulgară sub comanda lui Simeon
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
a Imperiului Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar, Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele de "Drăstăr". Spre sfârșitul secolului al VII-lea orașul este încorporat în Primul Imperiu Bulgar, iar episcopul de Drăstăr ("Дръстър" în limba bulgară) este proclamat primul patriarh al Bulgariei. În anul 895, în timpul războiului bulgaro-maghiar (894-896), ungurii, care luptau în calitate de aliați ai Bizanțului, asediază cetatea orașului Drăstăr, apărată de armata bulgară sub comanda lui Simeon I cel Mare, însă atacurile sunt respinse. În
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
încorporat în Primul Imperiu Bulgar, iar episcopul de Drăstăr ("Дръстър" în limba bulgară) este proclamat primul patriarh al Bulgariei. În anul 895, în timpul războiului bulgaro-maghiar (894-896), ungurii, care luptau în calitate de aliați ai Bizanțului, asediază cetatea orașului Drăstăr, apărată de armata bulgară sub comanda lui Simeon I cel Mare, însă atacurile sunt respinse. În anul următor ungurii suferă o înfrângere decisivă în bătălia de la Bugul de Sud. Împreună cu toată Dobrogea, localitatea este cucerită de forțele ruse ale Țarului Sviatoslav I al Kievului
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
împăratului Ioan Țimiskes în timpul luptei. În anul 976, Samuil, țarul Bulgariei, recucerește Dobrogea pentru cinci ani, când regiunea trece din nou sub stăpânirea bizantină. În 1186, după Revolta lui Asan și Petru, orașul devine parte integrantă în al Doilea Imperiu Bulgar. În 1279, Drăstărul este atacat de Mongolo-Tătari. Țarul bulgar Ivailă și trupele sale, asediați în cetate, reușesc după trei luni să respingă atacul. Orașul trece sub stăpânirea despotatului Dobrogean creat de Balică în 1347, până în 1386 când Mircea cel Bătrân
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
țarul Bulgariei, recucerește Dobrogea pentru cinci ani, când regiunea trece din nou sub stăpânirea bizantină. În 1186, după Revolta lui Asan și Petru, orașul devine parte integrantă în al Doilea Imperiu Bulgar. În 1279, Drăstărul este atacat de Mongolo-Tătari. Țarul bulgar Ivailă și trupele sale, asediați în cetate, reușesc după trei luni să respingă atacul. Orașul trece sub stăpânirea despotatului Dobrogean creat de Balică în 1347, până în 1386 când Mircea cel Bătrân îl ia în componența Țării Românești. În 1412 Drăstărul
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
București, iar Silistra, împreună cu restul Dobrogei de Sud (cunoscută și sub denumirea de Cadrilater) sunt anexate de Regatul României. Alături de numele original, localitatea primește și denumirea de "Dârstor", dată de români. Între 1916-1918, în timpul Primului Război Mondial, orașul este ocupat de armata bulgară (sprijinită de forțe militare germane). După terminarea conflictului și în urma tratatelor de la București (1918) și de la Neuilly sur Seine (1919), Cadrilaterul, inclusiv Silitra, rămâne în Regatul României. În perioada interbelică, Silistra reprezintă reședința județului Durostor, unul dintre cele 71 de
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
de 46,40 m și o lărgime de numai 8,70 m, ceea ce provoca un ruliu important. Echipajul era alcătuit din cinci bulgari, doi evrei, un ungur, un polonez, o româncă (SG pp. 104). Comandantul era Grigor Timofeievici Garabetenko, cetățean bulgar din Varna, de origine ucraineană. În zilele următoare, Marea Britanie și Statele Unite au declarat război României, astfel că cei 769 de evrei au devenit, pentru aceste puteri, cetățeni ai unui stat dușman. Turcia în schimb era o țară neutră. Fiecare pasager
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
alertata de semnalele "SOS", trimite remorcherul "Istria" înapoi. Acesta scoate vaporul din nisipuri, apoi îl trage înapoi în port pentru repararea motorului. Odată această efectuată, "Strumă" iese pentru a doua oară din port, însoțit tot de "Istria" până în dreptul localității bulgare Burgas. După mai multe alte avarii ale motorului, "Strumă" ancorează în sfârșit în micul port Büyükdere, la 3 mile marine nord de Bosfor, la 16 decembrie 1941. Numai nouă persoane sunt autorizate de autoritățile turcești să părăsească navă: opt pentru că
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
la data de 7 decembrie. Variații ale numele muceniței ar fi "Filofteea" sau (mai rar) "Filoteea" / "Filoteia". Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (astăzi, Veliko Tărnovo, Bulgaria), capitala Țaratului Bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când Filofteia era încă mică. Copila postea, asculta Scripturile, învăța să-și păzească neîntinată fecioria, iar mai presus de toate era foarte milostivă. Copila
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
această zi credincioșii, care se adună în număr mare la prăznuirea ei, să li se poată închina. Documentele istorice arată însă că moaștele muceniței au rămas la Tarnovo și sunt aduse în Țara Românească numai după anul 1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386+1418), care le așază în biserica domnească Sfântul
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
Bulgariei a păstrat o stare de pasivitate militară în fazele inițiale ale invaziilor din Iugoslavia și din Grecia. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie. Grecia a rezistat până pe 30 aprilie. Pe 20 aprilie, bulgarii s-au implicat în război. Armata bulgară a ocupat o regiune din nordul tărmului Mării Egee. Scopul bulgarilor era să obțină ieșire la Marea Egee și să ocupe Macedonia răsăriteană și Serbia răsăriteană. Vardarska banovina iugoslavă și regiunea Macedonia au fost împărțite între Italia (vest) și Bulgaria (est). Pe
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
rektyfikowany") foarte pură — 95%. Teoretic, este o formă de votcă și este vândută în chioșcuri de lichior, nu în farmacii. În mod similar, piața germană oferă varietăți de votcă germană, ungară, poloneză și ucraineană cu 90%-95% alcool. O votcă bulgară, Balkan 176°, conține 88% alcool. Datorită punctului de înghețare scăzut al alcoolului, votca poate fi depozitată în gheață sau congelator fără cristalizarea particulelor de apă. În țările unde nivelurile alcoolului sunt în general mici (în S.U.A. spre exemplu, datorită faptului
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
percepea un anumit teritoriu ca element esențial al identității sale colective. Turcii din Bulgaria au fost supuși unui proces de asimilare forțată care a început la sfârșitul anilor '50 și a atins punctul culminant în iarna '84-'85, când autoritățile bulgare au deschis focul asupra demonstranților turci, ceea ce a provocat sute de morți. Procesul de asimilare forțată și de impunere a „conștiinței naționale bulgare” s-a derulat în virtutea mai multor argumente, printre care și acela potrivit căruia „așa-zișii turci” (formula
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
a început la sfârșitul anilor '50 și a atins punctul culminant în iarna '84-'85, când autoritățile bulgare au deschis focul asupra demonstranților turci, ceea ce a provocat sute de morți. Procesul de asimilare forțată și de impunere a „conștiinței naționale bulgare” s-a derulat în virtutea mai multor argumente, printre care și acela potrivit căruia „așa-zișii turci” (formula aparține naționaliștilor bulgari) din Bulgaria sunt de fapt bulgari islamizați și turciți în cei 500 de ani de stăpânire turcească. În cursul acestui
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
focul asupra demonstranților turci, ceea ce a provocat sute de morți. Procesul de asimilare forțată și de impunere a „conștiinței naționale bulgare” s-a derulat în virtutea mai multor argumente, printre care și acela potrivit căruia „așa-zișii turci” (formula aparține naționaliștilor bulgari) din Bulgaria sunt de fapt bulgari islamizați și turciți în cei 500 de ani de stăpânire turcească. În cursul acestui proces de schimbare a identității comunității turce, statul bulgar a recurs la o mare varietate de acțiuni: închiderea progresivă a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]