6,287 matches
-
eu n-am apucat timpul acela, am venit mai târziu la Pitești, că dacă și eu aș fi fost chinuit ca și Cornel, atunci probabil că și eu aș fi cedat. Că nu poți fi erou de lungă durată la chinurile la care au fost supuși.” Ați putut să comunicați În vreun fel cu familia cât timp ați fost Închisă? Eu n-am frați. Mama era cu mine și mi-a spus: „Dacă nu eram cu tine, mă spânzuram sau Înnebuneam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să te cumințești, că tot eram chemat și arestat, și vroia să ne deporteze toată familia...? Păi, am ajuns să mă conducă pe mine un analfabet, un nimeni? Să fiu dirijat de ăștia?... Pfai de capu’ meu! O fost mare chin pe noi, În zona asta aici. Ceva nemaipomenit! Escroci și analfabeți or fost la putere, fără pregătire, fără nimic. Și ăștia și-or bătut joc de lumea asta, de țărani, de România toată. Venea și-ți spunea: „Asta trebuie s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anchetă... Ați putea detalia? Vă spun... nici hoții dă cai, cum se spunea pe timpuri, că cele mai groaznice bătăi le luau hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu pot să spun sau să descriu prin ce chinuri am trecut acolo... Avea... un lemn, despicat așa, ți-l punea În păr și-l sucea. Cu diverse cauciucuri Îți dădea une’ nemereau. Avea scaunele bătute În cuie cu niște table, ca să nu să miște, luau o rangă de fier
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart. Și Întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: „Stai, mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul?”. Ne mai trebuie alt chin? Și Petrache Gherghișan, peste mine, i-a mai dat un pumn ăstuia. Ăsta a bătut În ușă, a venit gardianu’... În fine... Ne-a scos la anchetă. Și ăsta a reclamat că noi facem politică În celulă... Domnule..., au venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poată să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra cu brațul, duceai În capătul ăsta, duceai În capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă. Și canalele le curățai cu mâna, că n-aveai hârleț sau sapă, și restul tot făceai cu mâna... smulgeai de-acolo ca să se facă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
va exclama încrezător în destinul fast al patriei întregite, revenind asupra ideii că „o lume veche a expirat și alta nouă se întrezărește“: „O Românie Mare, dar nu numai o Românie Mare, dar și o Românie Nouă se naște în chinurile acesteia. Visurile celor mai mari români, vedenia înaripată și luminoasă din Cântarea României, profeția lui Dimitrie Bolintineanu, încercarea eroică și îndrăzneață a lui Mihai Viteazul sunt astăzi adevăruri, încă puțin și toți românii, de la Tisa până la Nistru și până la Marea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
epocii. În Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi prea mare De nu te-i duce cum ai venit! Ochiu-ți de șerpe nu mai mă-nșală El fericirea mi-a otrăvit; Schimbând-o-n soartă tristă, fatală, Du-te
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
panicate că „nu mai ajunge” din „ce se dă”. Privesc cu dușmănie pe oricine e în fața lor. Articulează cu greu cîte o frază, dar inventează legi: „Legea spune că nu se dau decît două sticle cu lapte!” E un adevărat chin să stai jumătate de oră în proximitatea lor. Cînd, în fine, ajung la „potou”, își înghit mîrîielile și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dvs.) sănătatea nu este la normal. Munca excesivă și unele fricțiuni prezente 110, sunt cauza. Să ne consolăm că posteritatea ne va prețui eforturile noastre și vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă frumoase satisfacții și ne Întărește rezistența. Brașovul e minunat, reconfortant, și e foarte primitor. Ne pare rău că Împrejurările nu-ți dau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu nici un preț să vă supun ostenelii, căci sunt impresionată de suferința dvs., cu atât mai greu de dus cu cât aveți vocația studiului și a scrisului. A nu putea lucra decât o oră-două pe zi mi se pare un chin la fel de mare ca boala Însăși. De aceea vă propun să studiați materialul trimis și, fără grabă, În câteva săptămâni, eventual În comunicări succesive (dusul la poștă să nu fie o problemă În plus - când ieșiți la cumpărături), să-mi aduceți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de odihnă să fie sâmbăta. Dar, în loc de înțelegere, s-au luat măsuri drastice împotriva mea: din prima săptămână de armată deja: cinci zile de arest, și aceasta împotriva regulamentului, care interzice pedepsirea soldaților înainte de depunerea jurământului. După aceea au urmat chinuri și suferințe de nedescris: de la arest și bătaie la tuns de nouă-zece ori, doar ca bătaie de joc. Am fost bătut și cu picioarele de către tov. căpitan Mohora de la Unitatea Militară 0731, subunitatea Oțelul Roșu și adus în starea unuia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zis, niște haine când pleacă în concediu sau este vizitat de soție. Suntem nevoiți ca să vindem tot ce avem acasă ca să achităm aceste taxe vamale ce se pun pe bunurile agonisite de noi din economiile făcute de noi cu mare chin și suferință, mai ales că stăm fără soții și copii, și când plecăm în concediu, în loc să ne bucurăm de vederea familiei, suntem nevoiți să alergăm pentru a ne scoate bunurile din vamă, deoarece un muncitor care duce acasă cinci seturi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de suflete care tânjesc după o vorbă de îmbărbătare. O recenzie și analiză a evenimentelor la împlinirea a 35 de ani la posturile dvs. de radio ar reprezenta cu siguranță un act de sprijin pentru aceia care au suferit și chinuri fizice, și morale în slujba lui Dumnezeu. Eu n-am talente gazetărești și nu pot impresiona prin puterea cuvântului, dar credința în Dumnezeu mă îndeamnă să apelez la dvs., al cărui cuvânt este ascultat și stimat de multe milioane de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui Dumnezeu. Eu n-am talente gazetărești și nu pot impresiona prin puterea cuvântului, dar credința în Dumnezeu mă îndeamnă să apelez la dvs., al cărui cuvânt este ascultat și stimat de multe milioane de români ce continuă să sufere chinurile unui regim străin intereselor și năzuințelor poporului român. Cu stimă! Un reporter debutant, București, 23 august 1983, difuzată la 18 septembrie 1983 Cronică nonconformistă întrucât Agerpres va avea grijă să alimenteze presa română cu reportajele oficiale și să încerce să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mașini românești zi și noapte, toți șoferii străini se odihneau, iar noi circulam ca somnambulii. Ne mai odihneam și noi când era câte o sărbătoare și nu lucrau firmele la care trebuia să încărcăm sau să descărcăm. După mai multe chinuri pe care le întâmpinai într-o cursă din cauza mașinilor foarte slabe pentru transport internațional, după demontări de cutii de viteze diferențiale, ambreiaje, valve etc. ajungeai și la garaj, unde erai luat în primire de o sumedenie de șefi, dar nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sunt viețile acelora care au rămas pe câmpurile de bătaie. Și Dumnezeu știe dacă au la cap o cruce. De asemenea, sacrificați sunt cei care au rămas mutilați și schilozi pentru tot restul vieții lor. Pentru aceștia, viața este un chin și un calvar, mai ales în țările cu regim comunist, unde faptul de a fi invalid de război și dacă această invaliditate este consecința războiului din Răsărit este o nelegiuire. După părerea lor, trebuia mai bine să fii dezertor ca să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
imposibil, ești considerat ca un mare trădător și spion și maltratat de Securitatea lui Ceaușescu. Ca să pleci într-o țară din Est îți trebuie câteva luni să completezi formulare peste formulare și ești supus la interogatorii nesfârșite. Dacă paharul cu chinuri al românilor e plin, domnule Ceaușescu, singura speranță a noastră este ori să murim cu toții, ori să luptăm și să schimbăm dictatura dvs. Un grup de turiști români, München, 3 octombrie 1984, difuzată la 14 octombrie 1984 Către postul de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru. Nu mai puțin, tăria, vitalitatea neobișnuită de care trebuie să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
om cumsecade, politicos, generos? În cazul focului, s-a putut evalua acțiunea nocivă și cea binefăcătoare. La fel, În cazul apei. Poate și pentru energia atomică. Pentru energia psihică, Însă, disocierea nu operează. Din același focar pornește și răul, și chinul, și creația. De acolo au venit la Marin și chinurile, și cărțile.” Focarul era același pentru noi toți, firește. În ciuda nemulțumirilor multe față de Preda, a inclus În volumul omagial publicat de Editura Cartea Românească, după moartea directorului ei, și articolul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evalua acțiunea nocivă și cea binefăcătoare. La fel, În cazul apei. Poate și pentru energia atomică. Pentru energia psihică, Însă, disocierea nu operează. Din același focar pornește și răul, și chinul, și creația. De acolo au venit la Marin și chinurile, și cărțile.” Focarul era același pentru noi toți, firește. În ciuda nemulțumirilor multe față de Preda, a inclus În volumul omagial publicat de Editura Cartea Românească, după moartea directorului ei, și articolul său publicat anterior, „Marin Preda - Scriitor național”. Sensul pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pacient al medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la capăt, În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb și iluminat scafandru al durerii, un apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima zi a primăverii anului 1938. Cu câteva luni Înainte de moarte, Aderca Îl văzuse la sanatoriul St. Vincent de Paul, ca pe o „fantomă crispată și deteriorată a unui svelt și frânt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În categoria mai largă a acelor „mulți oameni sensibili”... „Și, ca În cazul multor oameni sensibili, În succesiunea de neînțeles a evenimentelor, o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se Întoarcă acasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dar dintre toate semnele pe care detenția le înscrisese în trupul său, cel mai elocvent era că-și pierduse cel puțin 15 cm din înălțime. Chiar numai această schimbare, sluțindu-i înfățișarea pentru toată viața, ilustra mai mult decât dureros chinurile prin care trecuse. Parcă i-a fost scris omului acestuia să exercite sarcini organizatorice dintre cele mai expuse la reproșuri. Casier al grupului legionarilor refugiați la Berlin, în prigoana 1938-1940, era inevitabil să nemulțumească oameni, care nu puteau să accepte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]