6,220 matches
-
vom ști la timp și vom fi pregătiți, Haro. Fii liniștit bătrâne, ne vom lua toate mă surile. De mers trebuie să mergem, dar vom primi oaspeții cum se cuvine. Fii liniștit! Haro ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chinuitoare. O ascunsesem, la porunca monseniorului, Într-o aripă izolată a palatului și-am stat toată noaptea la ușa de după care se auzeau gemete care-ți rupeau inima. Era prima oară când mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot spune cât de uimit am fost. Da, viața noastră are legi ciudate și numai Înțelepciunea fără margini a Părintelui nostru Ceresc poate cuprinde sensurile Înțelese și neînțelese... Monseniorul trimisese după medicul său personal, care-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Conrad se plimba În sus și În jos prin Încăperile lui, chibzuind ce era de făcut. În cele din urmă se hotărî să plece el Însuși, cu toată călărimea pregătită pentru marea Întâlnire de a doua zi. Dar părintele Bernhard clătină din cap: — Unde să-l cauți pe duce, Înălțimea Ta? știe cineva Încotro a plecat? Îl cauți Într-o parte și el apare din alta! și apoi mâine nu vei ajunge la timp să pregătești confruntarea cu blestemații de trădători
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se că trădătorii s-au hotărât pentru lovitura decisivă. Să nădăjduim că ajungem la timp ca să-i prevenim. Ajunseră cu bine și fără mare Întârziere la mânăstire. Nu-i urmărise nimeni. Oare o fi un semn bun? se Întrebă Solomon, clătinând din cap. Când intrară Însă sub bolta porții celei mari, știură că era prea târziu. Freamătul care domnea, neliniștea cu care călugării alergau Încoace și ncolo prin curte și pe coridoare arătau că se Întâmplase ceva neobișnuit. Nou-sosiții aflară că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i-am văzut: întâi, a venit Moartea. Era obosită și s-a așezat pe o bancă lângă sălciile bătrâne de pe malul Someșului. Mirosea a viermi, a târfă și a vomă. Vrăbiile se îndepărtară cu zgomot dintre ramuri. Apoi a venit, clătinându-se, un poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da, zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alta la aproximativ trei decenii; în literatura franceză, s-au succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
determinat să pornească acțiunea de 'reeducare', iar acesta i-a răspuns că 'naționalismul este îngust, iar internaționalismul este ceva mare, că a citit material marxist, în special operele lui Lenin, și că în ființa lui structura de legionar s-a clătinat mai demult și că a văzut mai demult că mișcarea legionară nu poate face față cerințelor timpurilor noi'. Aceasta pare să fie însă doar poziția de suprafață, având în vedere că Bogdanovici a vorbit cu mai mulți lideri legionari din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte bine ! — Dacă n-o zici p-aia cu Pandele, degeaba, insistă Mihail. — Vai, aia cu puța ? se rușinează Pribeagu. Într-un așa local select ? — Ia, s-auzim, râde Cristi. Pribeagu ia un ton serios, se ridică în picioare, ușor clătinându-se, și începe să recite cu glas tare : — Bunicuța lui Pandele ! După Strada Ghica Tei... A băgat cumva de seamă, cum că nepoțelul ei... Când nu-i observat de nimeni, nici tăticu’, nici mămica, se cam joacă cu puțica ! Aplauze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
celui aparent, În spatele vieții, de fapt. Momentele În care el simte acest prezent care este unic, același! - marea sa descoperire și a Întregii epopei care poartă titlul În căutarea timpului pierdut -, gustul madeleine-i sau acea piatră din pavaj care se clatină, de la intrarea casei din Combray; Proust unifică formidabil existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă schimba, de a-mi schimba reflexele și stilul creator, de a-mi uita temele și obsesiile care În tinerețe mi se păreau interesante, majore, și care m-au ajutat să edific unele construcții epice care, sper, nu se vor clătina prea tare cu trecerea timpului. O inabilitate, o „neputință” din care, e drept, eu Îmi fac un orgoliu și din care afirm că-mi trag „unitatea persoanei” dar și a operei. Cu siguranță o gravă „inabilitate”, azi, cînd cu toții, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Ivasiuc, m-a făcut uneori, În lungi nopți, să-mi pun Întrebarea asupra existenței acestei justiții existențiale și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această justiție profundă, ultimă și uneori „paradoxală”, nu s-a clătinat. Sigur - mi se va replica -, evident, dumneata ai fost lăsat să-ți continui drumul! Odată „hurducăturile” și „izbiturile” vieții sociale asumate, interiorizate, asimilate, ai fost lăsat să-ți dezvolți, să-ți exprimi calitățile care ți s-au dat sau pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ortodoxă“, ignorându-se existența celorlalte culte, dar, mai ales, faptul că națiunea este un concept politic, nu religios. (Populația României este ortodoxă În proporție de 86,8%, În comparație cu 72,6% În 1930; În ciuda acestei poziții dominante și aparent greu de clătinat, clerul ortodox se arată neliniștit de renașterea comunității greco-catolice, căreia nu se grăbește să-i restituie bisericile devenite ortodoxe după 1948, ca și de relativul succes Înregistrat În anii din urmă de confesiunile neoprotestante.) Înainte de 1989, mulți români se prefăceau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era de aproape de pământ. Jayne le explica părinților fascinați de ce trebuia să plece la Toronto săptămâna viitoare, iar eu a trebuit să-mi cer scuze, dar trebuia să plec. Pur și simplu le-am spus că sunt obosit. Pavajul se clătina sub mine, iar pielea îmi era leoarcă de sudoare. Jayne tocmai voia să zică ceva când o văzu pe Sarah încercând să facă roata și îi strigă să fie atentă. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea, i-am asigurat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uitat în camera media, la ei trei, stând acolo neștiind ce se întâmpla la etaj. - Nu, zise Wendy, privind împrejur. Nu suntem decât noi. De data asta m-am ridicat și am luat-o anevoie spre casă, simțind cum se clatină pământul sub tălpile mele. - Wendy, scoate-i pe copii, bine? am zis foarte calm. Silueta continua să stea în fața ferestrei, luminată din spate, neclară. I-am ignorat pe cei din spatele meu, care mă întrebau unde mă duc, și am coborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de comedie. Cei din clasa a cincea nu sunt foarte expansivi de felul lor. Eram la fel la vârsta lor. Voiam să vorbesc. Voiam să îndrug vrute și nevrute ca s-o scot din starea ei. - Nu, nu, nu... Închise ochii și clătină din cap violent. E cu totul altceva. Ei au un plan. Ei... - Nadine, haide, ridică-te. - Nu înțelegi? Chiar nu? Vocea îi era sugrumată de emoție. Dacă nu facem ceva îi vom pierde. Nu poți să înțelegi asta? - Nadine, haide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săptămână. A dat din umeri. Marta o să fie acolo. Și Rosa. - Jayne... - Sau ai putea veni la Toronto cu mine. - Hei, am zis, aplecându-mă spre ea. Știi că asta ar fi un eșec clar. - Ai dreptate, ai dreptate. A clătinat din cap. O idee proastă. - Nu-i o idee proastă. - M-am gândit că ți-ar place să mergi undeva. O vacanță. - N-am niciunde să merg. Mă dădeam Richard Gere în filmul Ofițer și gentleman. N-am unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tată. Conform lui Robby, am spus: - Atunci ce naiba e? Chestia s-a oprit, de parcă ar fi contemplat ceva. Era 2.30 când s-a luat curentul. Toată casa s-a cufundat în întuneric. M-am întins inutil spre întrerupător. Mă clătinam pe picioare. - Mama ține o lanternă în sertar, spuse agitat Robby. - Nu te mișca. Rămâi unde ești. Încercam să am o voce normală. Am sărit pe pat și m-am întins spre sertarul noptierei lui Jayne. L-am tras, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit ceva ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă în întuneric, și mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată. Am ascultat atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a casei de la 307 Elsinore Lane ca să-i pot indica unde erau situate „focarele majore de bântuire“ din interiorul casei. Am convenit să ne întâlnim la ora zece. Adunasem cam trei ore de somn fără vise și cum m-am clătinat puțin când am intrat în camera de zi doar în boxeri și tricoul alb pătat cu câteva picături de vin roșu am încercat să le zâmbesc copiilor, dar zâmbetul și întrebarea de control „Hei, cum merge în dimineața asta?“ au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu coincidea cu al lui Miller. - Tatăl a fost incinerat? Aveam de gând să călătoresc, și am dat din cap drept răspuns. - Unde e cenușa tatălui? Aveam de gând să traversez țara cu avionul. - Le-ai împrăștiat conform dorinței lui? Clătinam din cap în tăcere, fiindcă înțelegeam ce-mi spunea Miller. - Ce trebuia să faci cu ele? Aveam de gând să mă reorganizez. - Domnule Ellis? Ești aici cu noi? Vineri, 8 noiembrie, sâmbătă, 9 noiembrie 2 8 L o s A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atunci. Vorbesc atunci la Vichy cu atașatul prim cultural, Dragu, care Îmi spune că vine cu mine În țară și-mi face formele de Întoarcere În Franța. Propunerea mă ispitea. Am venit amândoi În decembrie 1943, dar postul lui se clătina și nu se mai putea interesa de mine. În plus, războiul continua și rușii au atins Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel, o invitație și câteva pahare de vin schimbă complet destinul și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de drum. Noi, Vasile, Nae și eu, urcăm în tramvaiul 28, care ne va duce în direcția cimitirului Prazeres, acolo unde se află casa lui Pessoa. Vagonul, extrem de pitoresc - mic, lipsit de geamuri, foarte vechi, de pe la începutul secolului probabil - se clatină și scârțâie din toate încheieturile, dându‑ți senzația că este pe punctul de a se desface în bucăți. Are și prostul obicei de a se opri la tot pasul din cauza ulicioarelor înguste, unde o mașină intrată mai tare pe carosabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
infractor, lipsit de un document «blindat», ca al tău, elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România, locuiește la Berlin și are un pașaport cu însemnele Uniunii Europene!”, îi răspund, iar colega noastră clatină din cap, cu un aer de mirare și compasiune. „Tocmai balticii, pe care îi simpatizezi atât de mult, să nu te lase să intri în țara lor!” La controlul actelor, pașaportul meu fusese îndelung cercetat, întors pe toate fețele, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la „Cenaclul tinerilor scriitori”; pe Grigore îl cunoscusem cu trei ani înainte la un alt cenaclu, condus de poetul Florin Mugur, redactor al singurei reviste de tineret - Tânărul scriitor. Noi și părinții noștri trebuia să ne ascundem, și tatăl meu clătina mereu din cap când afla că eu mă „aventuram” în „bârlogul lor ideologic”, urcând scările la cele trei reviste ale U. Scriitorilor și, probabil, acest „instinct de victimă” ne-a apropiat și maturizat social. Înainte însă de a fi primit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se clătina în fața „ochilor minții” de care vorbește rubicondul prinț al Danemarcei...Ă Nu numai autorul, dar și prietenii săi, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, Nina și Ali, s-au bucurat de succesul romanului; într-un grup de poeți și critici, cum eram
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]