6,344 matches
-
al Imperiului Israelit. "Cruciadă în cosmos" a fost ecranizat în 1994 în regia lui Klaus Knoesel și Holger Neuhäuser, producători fiind Roland Emmerich, Ute Emmerich și Thomas Wöbke. Filmul diferă de roman în multe aspecte, fiind scrisă într-un stil comic. Nava-cercetaș care poată cavalerii englezi aterizează pe o bază wesgorixă izolată și, după ce se luptă cu micul batalion cantonat acolo, revine pe Pământ. Din distribuție au făcut parte John Rhys-Davies - fratele Parvus, Rick Overton - Sir Roger de Tourneville, Catherine Punch
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
foarte plictisit de sarcinile militărești și de compania soldaților, si a început să-și petreacă timpul liber scriind. Primele sale lucrări, poeme de mici dimensiuni, erau publicate în revista "Almanach des Muses". Mai tarziu, el a scris prima sa opera comică, "Ernestine", inspirată dintr-o nuvelă a lui Mărie Jeanne Riccoboni. A fost pusă în scenă pentru prima oară la 19 iulie 1777, în prezența reginei Mărie Antoinette, dar a fost un dezastru total. În același an, el a înființat o
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I.L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
și science-fiction, apreciat de două generații de cititori ai revistelor pentru copii din perioada socialistă. Debutează în 1957, în revista "Cravata Roșie", cu prima sa bandă desenată, "Comoara lui Montezuma", după un scenariu de Mircea Sântimbreanu. Prima sa bandă desenată comică, "O întâmplare cu o minge", apare în 1958, în Arici Pogonici. Ulterior, a publicat în revista Arici Pogonici câteva BD desenate într-un stil comic: în 1961 "Nic și Pic la săniuș"; "Spitalul păpușilor"; "La noi în colectivă", iar în
Puiu Manu () [Corola-website/Science/323979_a_325308]
-
bandă desenată, "Comoara lui Montezuma", după un scenariu de Mircea Sântimbreanu. Prima sa bandă desenată comică, "O întâmplare cu o minge", apare în 1958, în Arici Pogonici. Ulterior, a publicat în revista Arici Pogonici câteva BD desenate într-un stil comic: în 1961 "Nic și Pic la săniuș"; "Spitalul păpușilor"; "La noi în colectivă", iar în 1962, artistul explică în benzi desenate "De ce plouă?", "De ce tună?" "De ce fulgeră?", "Apa", "Puterea apei", etc.
Puiu Manu () [Corola-website/Science/323979_a_325308]
-
un episod al serialului de televiziune "Sherlock Holmes" realizat de Granada Television cu Jeremy Brett în rolul principal. Acest episod este al patrulea al primului sezon. Această versiune este destul de fidelă textului original, cu unele excepții; totuși, are o parte comică la final când experimentul chimic al lui Holmes umple apartamentul cu fum și duce la sosirea pompierilor! (Experimentul chimic - fără fum - este din povestirea "Tratatul naval".)
Biciclistul singuratic () [Corola-website/Science/324004_a_325333]
-
Worker", 3 septembrie 1962) etc. Într-un articol din "Sovețkaia Kulture", jurnalista sovietică I. Surkova consideră că filmul lui Gopo "„abundă de glume de un haz sincer”"; ea laudă finalul filmului, comicul de situație și descoperă unele asemănări cu filmele comice ale lui Mack Sennet (de unde au fost inspirați polițiștii) sau cu cele ale lui Charles Chaplin (secvența visului eroului). În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul " S-a furat o bombă" este o parabolă antirăzboinică
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
afirma că filmul " S-a furat o bombă" este o parabolă antirăzboinică, având ca metaforă-cheie pledoaria pentru folosirea energiei nucleare în scopuri pașnice. Filmul este considerat „tezist pe alocuri, cu unele metafore naive”, dar care „mizează pe inspirate efecte de comic burlesc și conține câteva secvențe antologice pe parcursul peregrinărilor eroului, un tip de «vagabond chaplinian» interpretat de Iurie Darie”. Regizorul recurge la tehnici de animație, cum ar fi procedeul pixilației (o tehnică prin care personajul este filmat „imagine cu imagine”), mișcarea
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
a trei borfași simpatici. Reacțiile critice au fost însă împărțite pe un palier destul de larg. Profesorul Florian Potra sublinia că acest film este „o reușită parțială”. El consideră că punctele forte erau prezența în distribuție a celor mai buni actori comici de la acel moment, câteva glume amuzante, realizarea de către „o echipă de tehnicieni ireproșabili”. Reușita este considerată doar parțială, pentru că a doua jumătate a distribuției interpretează în stil amatoricesc, ritmul nu este alert pe tot parcursul filmului, iar unele glume sunt
Brigada Diverse intră în acțiune () [Corola-website/Science/319974_a_321303]
-
puternic. Seria juxtapune de multe torturi diferite și genuri care au fost descrise Anime News Network ca "sume nebune de amestec de violență cu o doză mare de ultra-inteligență". Seria echilibrează temele sale întunecate, cu romantism subplot, precum și multe momente comice.
Elfen Lied () [Corola-website/Science/318938_a_320267]
-
ani în revistă "Cronică" din București. Alături de românele "Înstrăinații" (1910, Vălenii de Munte; 1912, ediția a II-a, București), "Pribegi în țară răpită" (1912) și "Moartea lui Cain" (1914), în bibliografia lui mai sunt înscrise opera muzicală "Cetatea Neamțului", operă comică "Pescarii din Sulina" ("Veta, ou leș pecheurs de Soulina", 1911, în colaborare cu Gh. Gr. Arghyropolu), comedia în trei acte "Convertirea" (1911) și altele.
Dumitru C. Moruzi () [Corola-website/Science/333007_a_334336]
-
totul pentru a reface legătura cu odrasla alienată de mediul corporatist. Titltul își asumă în mod programatic apropierea filmului de screwball în sensul în care spectatorul este anunțat încă de la început în privința acestei intenții a regizoarei de a obține efecte comice în urma asumării de către personaje a unor identități false. Ca în orice screwball, atenția se concentrează asupra unor personaje din păturile sociale privilegiate cărora le este servită o lecție despre umanitate. Din acest punct de vedere, viața îndestulată de expat pe
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
a contribuit (Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, G. Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl). Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de nuvelă al basmelor lui Creangă, despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Teatrelor din Europa - Cracovia 1996. Alexandru Darie a montat în Japonia "Omul cel bun din Seciuan", de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris "Chirițele" și o mare parte din "Cânticelele comice". În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" și "Sentinela română". În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice” ("Șoldan Viteazul", "Mama Anghelușa") și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. Nicolae Bălcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo în 1852. Între anii 1852-1853, Alecsandri rămâne pentru mai multă vreme în Franța. În
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" și "Sentinela română". În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice” ("Șoldan Viteazul", "Mama Anghelușa") și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. Nicolae Bălcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo în 1852. Între anii 1852-1853, Alecsandri rămâne pentru mai multă vreme în Franța. În vara anului 1853, pornește spre sudul Franței, într-
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
limba latină nu mai sunt atât de răpândite în școli, însă povestirile lui Homer și ale lui Vergiliu continuă să fie citite, în traducere, de milioane de oameni. Barocul a preluat acest gen literar, dar acum epopeile sunt mai mult comice (Gerusalemo eliberato), (Orlando furioso) etc. În literatura română, singura epopee încheiată, Țiganiada, aparține lui Ion Budai Deleanu, deși tentative de a scrie o epopee au avut și alți poeți, ca Bolintineanu sau celebra Anatolida a lui Ion Heliade Rădulescu. La
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
Vis primăvăratec” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Nici această lucrare nu s-a păstrat; - 1898 - Tot datorită lui Nicolae Davidescu aflăm că „la 21 Decemvrie 1898 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” făcută în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Dimineața, nr. 19, Editura Adeverul S. A., s.d., fără dată. LUCRĂRI NEIDENTIFICATE, DAR SEMNALATE ÎN DIVERSE PUBLICAȚII ALE VREMII: PETICĂ 1898: "Păcatul strămoșesc" (dramă în 3 acte), semnalată în revista „Lumea nouă”, 18 febr. 1895. PETICĂ 1898: "Notarul Furtună "(1897), operă comică în 3 acte, libretul de Liviu Macedonescu și Ștefan Petică (dispărută), pe muzica lui Constantin Dimitrescu (7 martie 1847, Blejoi, comuna Prahova - 9 mai 1928, București) - compozitor, violoncelist, dirijor și profesor, cfr. „Lumea nouă”, 21 decembrie 1897. PETICĂ 1898: „Lumea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul toamnei”, " Voi merge către munții ce stau albaști’n zare" apare cu titlul "Poemă", în „România Ilustrată”, decembrie 1901. TEATRU: „la 21 Decemvrie 1897 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” scrise în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). „o dramă în 3 acte
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
de către editori „femeia cu cea mai mare influență în Marea Britanie”. Pe 27 septembrie 2012, Rowling a publicat primul roman dedicat adulților, "Moarte subită", publicat de Little, Brown and Company. Este cunoscută pentru acțiunile sale filantropice, sprijinind multe organizații caritabile ca Comic Relief, One Parent Families, Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie și Lumos. Deși ea scrie sub numele de „J. K. Rowling”, la publicarea primei cărți din seria "Harry Potter", s-a semnat ca „Joanne Rowling”. Temându-se că majoritatea băieților
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
fundației One Parent Families, în 2000 ajungând deja primul lor ambasador. Rowling a colaborat cu Sarah Brown pentru a scrie o carte cu povești pentru copii în ajutorul celor de la One Parent Families. În 2001, în Marea Britanie, strângerea de fonduri Comic Relief le-a cerut celor mai buni 3 vânzători: scriitoarea de cărți de bucate și prezentatoarea TV, Delia Smith, creatoarea francizei "Bridget Jones", Helen Fielding, și J. K. Rowling - să prezinte broșuri cu cele mai faimoase lucrări ale lor. Broșurile
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
fond, iar 10,8 milioane de lire sterline (20 milioane de dolari) strânse în afara Regatului Unit au fost canalizate în noul International Fund for Children and Young People in Crisis. Autoarea a dat personal 22 de milioane de dolari către Comic Relief. În 2005, Joanne și deputatul european Emma Nicholson a fondat Childrena's High Level Group (acum Lumos). În ianuarie 2006, scriitoarea a mers la București pentru a atrage atenția asupra utilizării de paturi cu gratii ale spitalelor psihiatrice pentru
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
sfârșitul romanului, când cei doi secundanți sunt concediați de K., ei confirmă tragedia omului privat de orice funcție: îmbătrânesc, își pierd veselia, aproape nu mai sunt recunoscuți de vechiul lor șef și distrug, despărțindu-se unul de celălalt, unitatea cuplului comic care i-a consacrat. Fără un temei în lume, omul devine "Condamnatul" ("der Verurteilte") ca în "Colonia penitenciară" sau "Parazitul" ("Ungeziefer") ca în "Metamorfoza". Rolul personajelor feminine în proza kafkiană este unul disputat. Karl-Bernhard Bödeker remarcă antifeminismul lui Kafka, faptul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]