6,739 matches
-
s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la o primăvară În care, ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să-mi pară mai luminoase, mai pline de iubire și cântec! De-ai ști cum inima-mi vibrează, gândindu-mă la ceasul acela de taină! Tu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vină peste voi. 2. Bogățiile voastre au putrezit, și hainele voastre sunt roase de molii. 3. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V-ați strîns comori în zilele din urmă! 4. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat cîmpiile, și pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. 5. Ați trăit pe pămînt în plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
faptă, simțire, gând, depindem de astrele din univers?!? Ascult muzică de Chopin și de Bach, eliberându-mă de al întrebărilor greu; pe-a vieții noastre tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în guri de rai, pe munți... Imaginare-n ritm construcții, semănătoare de confuzii deschizând ușa la deducții ce nu au fost decât iluzii!... 2013 Vremuri impure Omul are dreptul să spere la o scăpare din cușcă la tot pasu-ntâlnești
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine libertatea sfântă, mama oricărei virtuți vin cuvinte pentru muți, vine legea și cuvântă, cum să urci treaptă cu treaptă, dinspre noapte înspre zi și te nvață verbu-„a fi” într-o lume, sper! mai dreaptă... 1984 Iubirea Are-o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte de a pururi cu ochii la noi. Pe-amiezi de timp, la răscruci de podișuri, să stăm de veghe, cu focul din zori la sfintele străbunilor noștri comori - praguri la marile noastre suișuri... Penitenciarul Suceava, 1948 Eminescu O-ntrupare a minunii de-a fi cel mai dintre poeți, pe care-l au de dușman unii hrăniți cu otrăviți burețifrustrați, sarcastici și nervoși că nu ncepe cu ei cultura, de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Când streșinile plâng Elena Marin Alexe În noaptea asta streșinile plâng, comori de perle în palme se strâng, tremură-n mine, amintiri ce-s vii, arome de flori , dor de bucurii. Mugurii tresar sub fulgul de nea, visând soarele ce-n zări hoinărea la verdele crud mă gândesc mereu și speranță port
C?nd stre?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83341_a_84666]
-
undeva din fața lui, din zona unde se prăbușise galeria. Așa se întâmpla de obicei, metalul galben se găsea în filoane, firișoare subțiri de aur, ce umpleau crăpăturile din roci. Mai întâi le găseai pe acestea, semn că te apropii de comoară, după care, dacă aveai noroc dădeai și de filonul principal, uneori acesta având grosimi destul de mari. Printre mineri bătrâni se vorbea de filoane cu grosimi de câțiva metri de aur curat ori amestecat cu argint. Iuliu nu văzuse așa ceva niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu văzuse așa ceva niciodată, dar îi credea pe cei mai în vârstă care spuneau asemenea istorii. Își dădu casca pe ceafă și porni spre ieșire. Trebuia să-și aducă uneltele și să înceapă neîntârziat lucrul. Nu mai putea să aștepte, comoara era acolo, iar el nu avea decât să pună mâna pe ea cât mai repede. Așa începuse totul. Mai întâi se apucase să înlăture dărâmă turile. Găsi imediat alte câteva geode, puține de altfel, dar acestea îi întăriseră convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă cu pământ, după care presără deasupra frunze uscate, pe care le împrăștie apoi, ca să nu rămână nici o urmă. Era totuși nemulțumit pentru că avansa greu, scosul bolova nilor prăbușiți afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea. Începu să râdă, cum de fusese atât de naiv? Crezuse că muntele se va despărți atât de ușor de aurul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap nici o explicație. Cine știe, poate nu era decât un zgomot ce nu anunța nimic periculos. Se așeza muntele la locul lui ori, cine știe, se produsese o prăbușire undeva în adâncuri. Ori poate numai i se păruse? Gândul la comoara din mină nu-i dădea pace, aurul îl chema din nou acolo. Privi în jurul său și, ridică de jos o ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut, s-au înarmat până în dinți și au pornit la drum încoace. Negru prinsese însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le făcea socoteala. Fiecare își primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde ținea bătrânul comoara. O ascundea probabil pe undeva, prin pădure pentru că în cortul lui nu era nici un gram de metal prețios în afară de ce scoteau în ziua cu pricina. Starostele le explicase că în caz de îi calcă hoții, ar bate la ochi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noscut și alta să ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pândește din toate părțile. Muntele are și el un suflet, trăiește și îl doare ori de câte ori cineva îi scormonește în măruntaie. Vâlvele sunt sufletul muntelui, există aievea și nu de puține ori îi ajută pe mineri. Ele le arată drumul spre comorile de sub pământ și îi conduc la volburile de aur, la filoane ori la scaune. Asta numai dacă au sufletul curat și le respectă muntele. Însă cei ce se duc acolo fără a ține cont de reguli, ori cu gând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ale gurii. Plătea bine mâncarea, cu bani peșin și nu se tocmea niciodată. Apoi, într-o bună zi nu s-a mai întors, nimeni nu l-a mai văzut. Cu toții credeam că a dat lovitura, vorbea lumea de o comoară, un zăcământ bogat de aur. Ne gândeam că își încărcase avuția în samarele catârilor și s-a dus la el acasă. Probabil că făcuse lucrul acesta într-o noapte, de frica hoților. Tata mi-a arătat cabana de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari îi furaseră comoara și îi luaseră viața neamțului? Dar de ce mă adusese tata acolo? Mărturisesc cu toată sinceritatea că pentru câteva clipe am crezut că însuși el, taică-meu făcuse nelegiuirea și acum mă adusese și pe mine ca să-l ajut să ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă peste obraz și m-a înjurat de mamă. Nu-l mai văzusem niciodată atât de supărat. Mi-a pus în vedere să uit de comoară și să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai mult de două ceasuri ca să fac rost de tot ce avem nevoie, adăugă el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piardă timpul, cumpărase o mulțime de utilaje de foraj, pregătindu-se să înceapă exploatarea imediat ce soseau rezultatele de la geologi. Din nefericire, terenurile se dovediseră a fi sterpe, nici un dram de aur nu se găsea acolo. Toate legendele care circulau pe seama comorilor din pământ se dovediseră a fi numai basme de adormit copiii iar el se trezise fericitul posesor al unei zone foarte întinse pe care nu putea să facă nimic. Nici măcar iarbă nu creștea pe pietrele acelea. Utilajele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră impresionați. Într-adevăr, zona se arăta promițătoare. Nimeni nu părea a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
furie. Nu, e limpede ca lumina zilei, te-ai boșorogit de tot. Auzi, să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]