5,924 matches
-
să se ruineze. Copleșită de tristețe și de compasiune pentru tatăl amantului ei, i-a trimis lui Armand o scrisoare de adio, l-a îndemnat să se întoarcă la tatăl lui, la sora lui, a cărei căsătorie ar fi fost compromisă din cauza vieții lui mondene. Generoasă, i-a trimis o femeie întreținută ca și ea, pe Olympe, pentru a se consola. Marguerite era tot mai bolnavă, un timp a plecat în Anglia. În jurnal, Marguerite își motivează iubirea pentru Armand: ...M-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
0,1 s la frecvență de 200/min, iar umplerea ventriculară durează 0,6 s la frecvență de 60/min și 0,1 s la frecvență de 200/min. Se constată că la frecvențe mari scurtarea perioadei de umplere poate compromite umplerea ventriculară (și perfuzia coronară) și astfel este limitată creșterea suplimentară a debitului cardiac datorată creșterii frecvenței. Duratele standard cu utilitate clinică includ: sistola electromecanică totală (QS2) de la debutul complexului QRS până la închiderea valvei aortice, timpul de ejecție al ventriculului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
lui Tutmes situate la a patra cataractă vin din Napata să cucerească Egiptul și să realizeze o ultimă unire a Văii Nilului Începândcu regiunea de miazăzi. Și În acest caz cucerirea este prezentată ca o rechemare la ordinea tradițională fusese compromisă: la fel făcuseră și principii tebani din Regatul de Mijloc, la fel și principii din Teba care Îi alungaseră pe hicșoși În numele unei respectabile restitutio a ordinii antice. În același mod, principele nubian care coboară În Egipt afirmă - În limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timpuri, rămânând pe terenul sigur al atestării epigrafice. Este totuși adevărat că cea mai mare parte a acestor documente - ca și a celor care vor urma - aparțin personalităților oficiale ale templului (deci a școlilor teologice) și a palatului, ceea ce poate compromite cunoștințele noastre legate de lumea obișnuită, populară. Cu toate acestea, nu credem că este cazul să Împărtășim pesimismul lui A.L. Oppenheim, care, pornind de la această situație, a susținut că „o religie mesopotamiană nu ar putea fi scrisă”1. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
față de sacrificiu. De altfel, negarea explicită a uciderii boului În bufoniile ateniene, celebrate În cinstea lui Zeusxe "Zeus" Polieusxe "Zeus Polieus", este un dat prea izolat, iar izvorul principal (Porphyrios, Despre abstinență, II, 28, 4-31, 1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să poate fi considerat o mistificare conștientă a unui gest simțit ca delict. Simularea procesului intentat În pritaneon Împotriva participanților la banchetul de jertfă, care se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechi (cf. Cumont, 1931; Benveniste, 1932; Widengren, 1983; Boyce 1984a), precum și cele din Bahman Yașt-ul pierdut (cf. Gignoux, 1986a, 1986b, 1985-1988), Împreună cu anxietățile și speranțele epocii În care au fost redate, când puterea Iranului și strălucirea Bunei Religii fuseseră serios compromise după căderea imperiului sasanid. La fel ca În cazul Avestei, și pentru textele pahlavi tradiția manuscrisă este relativ târzie, cea iraniană fiind În general mai veche, iar cea indiană mai târzie. Într-adevăr, texte zoroastriene au fost duse din Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există un Iorga istoricul, un Iorga omul de cultură și un Iorga politicianul. Dar acest lucru este pur și simplu neadevărat 5. Dar, prin 1921, șansele politice ale lui Iorga, în ciuda ocupării în 1931 a postului de prim-ministru erau compromise, ca și rolul pe care îl va juca în timpul Dictaturii Regale. Tot ce a făcut el din punct de vedere politic în anii imediat postbelici nu va constitui decît o șansă pierdută. Prin toamna lui 1918, semnele de oboseală postbelică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de val, nefiind în stare să delimiteze politicianismul de onoare sau pur și simplu față de moralitate, încercînd să țină cont în primul și în ultimul rînd de România, Iorga a făcut cîteva compromisuri neplăcute. Proces în cadrul căruia te poți inevitabil compromite, chiar dacă respecți "Legea supremă" a lui Eminescu. Iorga îi prezenta întotdeauna pe evreii occidentali (mai ales pe cei din Franța!) ca exemplu demn de urmat pentru evreii din România. În noiembrie 1937, atunci cînd Iorga a plecat la Sorbona ca să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Moscova În martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității naționale și a democrației parlamentare - spre surprinderea și confuzia multor simpatizanți. Într-o țară unde milioane de oameni, și nu numai cei de dreapta, erau compromiși de regimul fascist, Togliatti nu dorea să Împingă națiunea În pragul războiului civil - mai bine zis, să prelungească un război civil deja În desfășurare. Mai util era să se Încerce restabilirea ordinii și a normalității, să fie lăsată În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amploare aparte. În Italia, mișcarea de rezistență din timpul războiului includea un procent destul de ridicat de foști fasciști de varii orientări, iar moderația postbelică a Partidului Comunist Italian se datora probabil și faptului că mulți dintre potențialii săi suporteri fuseseră compromiși sub regimul precedent. Comuniștii din Ungaria postbelică i-au curtat deschis pe foștii membri ai mișcării fasciste Crucea cu Săgeți, ținându-le chiar partea Împotriva evreilor care cereau să le fie restituite proprietățile. În timpul războiului, comuniștii slovaci Vlado Clementis și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și aproape niciodată cu comuniștii. Dar - și aceasta era o ciudățenie a epocii postbelice - În multe țări, catolicii conservatori nu puteau vota decât cu creștin-democrații, În pofida tendințelor reformiste ale acestora, și asta pentru că partidele obișnuite de aripă dreaptă erau fie compromise, fie Într-un con de umbră, fie pur și simplu interzise. Chiar și conservatorii necatolici s-au orientat din ce În ce mai mult către creștin-democrați, considerându-i o stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte de propunerea lui Schuman, poziția Marii Britanii, exprimată În particular de funcționari publici importanți, era următoarea: „Nu ne interesează cooperarea economică pe termen lung cu Europa. În cel mai bun caz ne-ar greva resursele; În cel mai rău, ne-ar compromite economia”. La care trebuie adăugată nervozitatea aparte a Partidului Laburist când venea vorba de implicarea În acorduri continentale ce i-ar fi putut Îngrădi libertatea de a adopta măsuri „socialiste” acasă, măsuri strâns legate de interesele corporatiste ale vechilor sindicate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
austrieci, ca și omologii lor din teritoriile fostei monarhii austro-ungare, fie reușiseră să fugă (În Franța, Marea Britanie, Statele Unite), fie colaboraseră cu autoritățile sau fuseseră uciși. Germania Însăși era distrusă. Emigrația intelectuală germană după 1933 nu lăsase În urmă decât figuri compromise de colaborarea cu regimul. Simpatia notorie dintre Heidegger și naziști era atipică doar prin controversatele implicații asupra influentelor sale scrieri filosofice; zeci de mii de Heideggeri mai mici din școli, universități, administrația locală și națională, instituții culturale și presă erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaborarea cu regimul. Simpatia notorie dintre Heidegger și naziști era atipică doar prin controversatele implicații asupra influentelor sale scrieri filosofice; zeci de mii de Heideggeri mai mici din școli, universități, administrația locală și națională, instituții culturale și presă erau la fel de compromiși de entuziasmul cu care Își conformaseră scrierile și faptele exigențelor naziste. Scena germană postbelică era complicată tot mai mult de existența a două Germanii, dintre care una revendica moștenirea exclusivă a ceea ce era „bun” În trecutul german: antifascistă, progresivă, luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
observatori interni și internaționali la contemplarea noii republici: Raymond Aron nu era singurul care Își amintea că, În urmă cu câțiva ani, secolul XX păruse a fi unul german. O mare parte din moștenirea culturală a Germaniei fiind pătată și compromisă de orientarea nazistă, nu era clar ce contribuție mai aveau nemții În Europa. Gânditorii și scriitorii lor erau obsedați, pe bună dreptate, de dileme specific germane. Karl Jaspers, singura figură majoră din universul intelectual prenazist care a participat activ la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Entebbe (Uganda), germanii au fost cei care au ținut să-i identifice și să-i separe pe evrei de ceilalți pasageri. Dacă această acțiune - care amintea fără greș trierea evreilor de către germani În alt loc și altă eră - nu a compromis definitiv banda Baader-Meinhof În ochii simpatizanților, e fiindcă argumentele (dacă nu și metodele) lor erau general acceptate: victimele nu erau evreii, ci germanii, iar agresorul nu era național-socialismul german, ci capitalismul american. „Crimele de război” erau acțiuni ale americanilor - Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulți comentatori occidentali de stânga, moderați, de altfel, În opinii, evitau să pomenească „drepturile” sau „libertățile” de teamă să nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor evitau și ei acest limbaj - În cazul lor, fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental discursurile și scrierile care invocau fără preget „drepturile omului” și „libertățile personale”. Cum remarca un observator italian În 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
om care avea atât energia, cât și experiența administrativă necesare unui astfel de efort. Pe lângă faptul că era neobișnuit de educat și cult pentru un birocrat sovietic de rang Înalt, Gorbaciov avea o calitate specific leninistă: era dispus să-și compromită idealurile pentru a-și atinge scopurile. Moștenirea dificilă a secretarului general al PCUS nu era un mister pentru nimeni. Impresionat de ce văzuse În Vest În timpul călătoriilor făcute În anii ’70, Gorbaciov a dorit de la bun Început să restructureze economia muribundă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
figuri foarte marcante au fost excluse brusc din viața publică. Printre ele se numărau oameni precum González, fostul premier francez Alain Juppé și liderii venerabili ai creștin-democraților italieni, dar și fostul cancelar german Helmut Kohl, eroul unificării, care s-a compromis refuzând să divulge numele celor care Îi finanțau partidul. Fără imunitatea prezidențială, Jacques Chirac (care fusese primar al Parisului În perioada când orașul Înota În mită și favoruri politice) ar fi Îngroșat, cu siguranță, rândurile corupților. Evenimentele frapează În final
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parodie a însuși modelului parodic, subminând pe dedesubt acest gen, întors până la sațietate pe față și pe dos de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
bine al studențimii române cu cele mai diavolești torturi. În școli a introdus ateismul, metoda cea mai sigură de a-l înrobi și stăpâni pe om luptând împotriva Bisericii cu înverșunare; preoți, profesori și alți slujitori care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
efect protector asupra trombocitelor. TROMBEMBOLISMUL Trombembolismul este o complicație ce trebuie avută permanent în vedere în timpul suportului circulator mecanic. Fluxul turbulent, alterările trombocitare, trombogenitatea suprafețelor mari de contact sânge-material străin, reprezintă un risc permanent pentru formarea unui tromb, care poate compromite funcționarea sistemului sau care poate emboliza în diferite organe. Este greu de apreciat rata de trombembolism pentru diferite tipuri de sisteme de suport circulator, deoarece multe episoade sunt silențioase (prin microemboli), iar în unele cazuri sursa de emboli este chiar
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
serviciile de asistență socială. În ce măsură instituțiile implicate, publice sau nonguvernamentale, sunt suficient de bine pregătite pentru concesionarea unui volum uriaș de servicii într-o scurtă perioadă de timp și dacă se poate realiza un transfer masiv de obligații fără a compromite șansa constituirii un sistem funcțional de servicii sunt provocările la care voi căuta un răspuns în materialul de față. Analiza unui astfel de scenariu ne poate prilejui cunoașterea viabilității unei asemenea strategii de transfer a responsabilității statului către sectorul nonguvernamental
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din „produsul muncii”, pe când în perioada interbelică era de 2/1, adică, 2/3 din „produsul muncii”. Conceptul de dezvoltare durabilă, central în gândirea Clubului de la Roma, face referire la acel tip de „dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără să compromită posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Ideea de „dezvoltare durabilă” s-a cristalizat cu forță în anul 1987 într-un raport al Comisiei Mondiale privind Mediul Înconjurător și Dezvoltarea, intitulat „Our Common Future”. Acest raport pleda pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]