6,862 matches
-
printr-un perete de lemn, deschis, cu bolta în formă de arc de cerc, pe care este sculptat un porumbel, iar în partea de jos deschiderea peretelelui este încheiată de doi piloni, rotunjiți la capete. Porumbelul și frânghia(odgonul de corabie) de pe exteriorul bisericii și cea a catapetesmei sunt singurele elemente sculptate. Biserică nu are pictură interioară, pereții sunt împodobiți cu icoane. Scenă Nașterii Domnului și cea a Botezului sunt elementele centrale ale picturii bisericești interioare. Catapeteasma realizată în anul 1794
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: "„Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat. Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
avut o viață scurtă. În incinta cetății se găsește și intrarea într-o fântână secretă cu o adâncime de 12 m a cărei apă este potabilă și astăzi. Pe teritoriul actualului oraș, în secolul al XIX-lea, se afla satul Corabia, proprietatea Mănăstirii Bistrița. Dat fiind faptul că Gh. Bibescu, proprietarul schelei de la Izlaz (pe unde erau îmbarcate grânele din fostul județ Romanați), crea multe dificultăți comercianților din Caracal în exportul grânelor, 37 dintre aceștia, printr-o petiție adresată domnitorului Alexandru
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
grânele din fostul județ Romanați), crea multe dificultăți comercianților din Caracal în exportul grânelor, 37 dintre aceștia, printr-o petiție adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza la data de 24 iunie / 6 iulie 1859, cereau clădirea unei noi schele în satul Corabia (considerat ca având și o poziție mai avantajoasă la Dunăre decât Islazul) și transformarea acestui sat în oraș liber. Se propunea pentru aceasta răscumpărarea a 1.000 pogoane pe care să se construiască casele noului oraș, iar numele noului oraș
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
noului oraș, cu denumirea Mircea, în memoria domnitorului Mircea cel Bătrân, însă proiectul nu a mai fost pus în practică la acel moment. Abia în anul 1871, după reluarea demersurilor de către comercianții din Romanați, a fost adoptată Legea fondării orașului Corabia la 30 noiembrie/11 decembrie 1871, lege prin care se acordau viitorului oraș 500 de pogoane pentru construcția de locuințe și utilități publice și se stabilea edificarea noului port pe malul Dunării. La Corabia armata română a trecut Dunărea în
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
a fost adoptată Legea fondării orașului Corabia la 30 noiembrie/11 decembrie 1871, lege prin care se acordau viitorului oraș 500 de pogoane pentru construcția de locuințe și utilități publice și se stabilea edificarea noului port pe malul Dunării. La Corabia armata română a trecut Dunărea în 1877 pentru a angaja lupte cu trupele turcești în cadrul Războiului de Independență. Mărturie stau monumentele din cartierul Siliștioara: Monumentul Independenței, respectiv Crucea Eroilor. Se dezvoltă la sfârșitul sec. al XIX-lea pe baza exportului
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
1892 este legată la rețeaua feroviară a României. La începutul sec. XX se construiesc principalele edificii publice, este perioada de maximă înflorire economică naturală a orașului. În perioada interbelică apar noi mici industrii, activitatea de bază rămâne cea portuară, prin Corabia desfășurându-se cea mai mare parte a comerțului fluvial cu cereale din zona. În vremea regimului comunist, portul este închis. Este impus un regim de industrializare forțată, Corabia reprezentând un puternic centru industrial, cu o fabrică de fire sintetice, o
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
interbelică apar noi mici industrii, activitatea de bază rămâne cea portuară, prin Corabia desfășurându-se cea mai mare parte a comerțului fluvial cu cereale din zona. În vremea regimului comunist, portul este închis. Este impus un regim de industrializare forțată, Corabia reprezentând un puternic centru industrial, cu o fabrică de fire sintetice, o fabrică de mobilă, una de zahăr și o tăbăcărie minerală. În afara fabricii de zahăr, toate celelalte obiective industriale au fost închise după 1989. Fabrica de fire sintetice a
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
află una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din România - Catedrala Sfânta Treime - precum și o statuie alegorică (România reprezentată ca o tânără fată) indicând spre locul în care forțele române au traversat Dunărea în Războiul de independență (Monumentul Eroilor). În Corabia s-au născut actorul și fostul director al Teatrului Național din Craiova, Emil Boroghină și golgheterul Universității Craiova, Ion Oblemenco.În prezent, stadionul din Corabia poartă numele acestuia, nume schimbat acum câțiva ani din "Progresul". De altfel, în 2000, Progresul
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
locul în care forțele române au traversat Dunărea în Războiul de independență (Monumentul Eroilor). În Corabia s-au născut actorul și fostul director al Teatrului Național din Craiova, Emil Boroghină și golgheterul Universității Craiova, Ion Oblemenco.În prezent, stadionul din Corabia poartă numele acestuia, nume schimbat acum câțiva ani din "Progresul". De altfel, în 2000, Progresul Corabia a fost reînscrisă în campionatul județean, după ce o perioadă n-a mai activat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Corabia se ridică la
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
s-au născut actorul și fostul director al Teatrului Național din Craiova, Emil Boroghină și golgheterul Universității Craiova, Ion Oblemenco.În prezent, stadionul din Corabia poartă numele acestuia, nume schimbat acum câțiva ani din "Progresul". De altfel, în 2000, Progresul Corabia a fost reînscrisă în campionatul județean, după ce o perioadă n-a mai activat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Corabia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
prezent, stadionul din Corabia poartă numele acestuia, nume schimbat acum câțiva ani din "Progresul". De altfel, în 2000, Progresul Corabia a fost reînscrisă în campionatul județean, după ce o perioadă n-a mai activat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Corabia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,62%), cu o minoritate de romi (6,36%). Pentru 11,94% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
grecesc de persoană, anume Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizanț. Tot pentru originea bizantină a toponimicului Calafat se pronunță și autorii unei lucrări de istoria bisericii române, care susțin că „pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile grecești localităților... Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc.” Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea așezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040-1042, un oarecare Mihail Calafat, meșter
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040-1042, un oarecare Mihail Calafat, meșter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o așezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înființat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea și smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi și cei genovezi, atrași de iscusința sa, să-și aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiași legende, locul unic unde se efectua operațiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lânga
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
are rangul de "municipiu"). Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, prezent și în tradiția heraldică interbelică. Ghiulele sunt, de asemenea, un element heraldic tradițional, ele făcând aluzie la începutul Războiului de Independență din 1877, de la Calafat și Corabia pronind primele asalturi asupra malului turcesc. Caduceul este simbolul zeului comerțului, Mercur, și se referă la poziția de centru comercial și de tranzit a localității, ce este și port la Dunăre. Calafatul se află pe coridorul VII fluvial-Dunărea și pe
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
aceea perioada în statele Wei și Liang, prin Sogdiana, până la granița persană, unde mărfurile erau transferate de negustorii chinezi persanilor, ce le transportau mai departe, până la punctele vamale de la frontiera bizantină. Calea maritimă era următoarea: chinezii își transportau mărfurile pe corăbiile lor până în Insula Ceylon, aflată în sudul peninsulei Hindustan, iar de acolo, mărfurile chinezești erau încărcate în corăbiile persane, care le transportau prin Oceanul Indian și Golful Persic, până la gurile Tigrului și Eufratului, fiind duse până la punctul vamal bizantin. Datorită războaielor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
chinezi persanilor, ce le transportau mai departe, până la punctele vamale de la frontiera bizantină. Calea maritimă era următoarea: chinezii își transportau mărfurile pe corăbiile lor până în Insula Ceylon, aflată în sudul peninsulei Hindustan, iar de acolo, mărfurile chinezești erau încărcate în corăbiile persane, care le transportau prin Oceanul Indian și Golful Persic, până la gurile Tigrului și Eufratului, fiind duse până la punctul vamal bizantin. Datorită războaielor cu Persia, comerțul cu Orientul era întrerupt și urmau pagube imense. Era comercializată mătasea, a cărei fabricare era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
informații despre insula Taprobane-Celyon.S-au găsit monede bizantine din timpul lui Constantin cel Mare în India, fiind aduse de intermediarii persani și abisieni.Textul era împodobit de miniaturi. Pe fondul neînțelegerilor cu perșii și având în vedere că numărul corăbiilor bizantine din Marea Roșie era insuficient pentru a menține un comerț regulat, Iustinian chiar a stabilit relații cu creștinii abisieni din Axum, impulsionandu-i să cumpere mătase din India și să o revândă bizantinilor. Nu a putut să deschidă un comerț
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
reprezentau triburile slave și structurile patriarhale. Ulterior, varegii au fost absorbiți de slavi. Oleg a intenționat apoi să dezvolte comerțul pontic, doriind să asigure securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră. Rușii au atacat Constantinopolul în 859-860 cu 2000 de corăbii , stârnind panică imperiului. Atacul a fost respins de bizantini la comanda Patriarhului orașului, Photios, care a ordonat folosirea focului grecesc. În secolul X, Oleg a declanșat un alt atac, care se încheie cu un tratat prin care Leon VI acordă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
flote mari, călită în lupta, condusă de Marcus Agrippa. Blocada lui Agripa a slăbit poziția lui Antoniu, care a decis să încerce să fugă pe mare. Escadra Cleopatrei a spart linia navelor inamice și Antoniu a urmat-o cu câteva corăbii. Dar grosul flotei s-a predat. Flota lui Antoniu a fost încercuită și a încercat să spargă flota inamică, dar numai câteva corăbii au reușit, restul, împreună cu o numeroasă armată de uscat, s-au predat lui Octavian. Antoniu și Cleopatra
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
fugă pe mare. Escadra Cleopatrei a spart linia navelor inamice și Antoniu a urmat-o cu câteva corăbii. Dar grosul flotei s-a predat. Flota lui Antoniu a fost încercuită și a încercat să spargă flota inamică, dar numai câteva corăbii au reușit, restul, împreună cu o numeroasă armată de uscat, s-au predat lui Octavian. Antoniu și Cleopatra s-au întors în Egipt, iar în anul 30 i.e.n., Octavian a reluat ofensiva. Alexandria a fost cucerită, iar Antoniu și cu Cleopatra
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
sau scoțiene. Poștă Insulei Mân emite propriile timbre, având un venit semnificativ din emiterea edițiilor speciale pentru colecționări. Insula este divizată în șase districte administrative, numite "sheading". Termenul se presupune că este de origine nordică și ar însemna divizie de corabie, fiecare district se presupune că era responsabil de producerea unui anumit număr de corăbii de război. Cele șase districte sunt: "Limba manx" ("Gaelg" sau "Gailck"), cunoscută și că "Manx Gaelic", este o limbă celtica goidelică vorbită pe Insula Mân. Este
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
edițiilor speciale pentru colecționări. Insula este divizată în șase districte administrative, numite "sheading". Termenul se presupune că este de origine nordică și ar însemna divizie de corabie, fiecare district se presupune că era responsabil de producerea unui anumit număr de corăbii de război. Cele șase districte sunt: "Limba manx" ("Gaelg" sau "Gailck"), cunoscută și că "Manx Gaelic", este o limbă celtica goidelică vorbită pe Insula Mân. Este o descendentă a irlandezei vechi și este asemănătoare cu dialectele gaelice vorbite în Ulster
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
anul 1721 și terminat în 1726), cu titlul complet "Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii" (""Travels into Several Remote Nations of the World"") sunt descrise aventurile naivului "Dr. Lemuel Gulliver" (în engleză: "gullible" = credul), medic și căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse țări imaginare. Cartea se deschide cu un scurt preambul, în care Gulliver se prezintă, cum era obiceiul în scrierile epocii, și face o expunere a vieții sale și ale călătoriilor făcute până atunci. În
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]