6,333 matches
-
au determinat Poarta să instaureze regimul turco-fanariot și astfel să integreze spațiul de la nord de Dunăre în sistemul economic și administrativ otoman. În aceste împrejurări istorice, urcă pe tronul Moldovei Dimitrie Cantemir (1710-1711), „cel crescut între cărți înțelepte și oameni cuminți”. Noul domn s-a născut la 26 octombrie 1673 în satul Silișteni din ținutul Fălciului (sat dispărut, situat în apropierea orașului). Dimitrie Cantemir se considera descendent din Petru Silișteanul, menționat într-un document din 15 octombrie 1491, care cumpăra satul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
jur. Roy a-nceput să lucreze prin spatele meu. Fazanul se tot mișca și o dată s-a trezit și s-a uitat la mine cu o privire tulbure și ofuscată. Un negru care stătea În fața noastră a zîmbit. - Coloratul e cuminte, mi-a zis Roy la ureche. E OK. Roy nu reușea să găsească portofelul. Situația devenea periculoasă. Simțeam transpirația scurgîndu-mi-se pe brațe. - Hai s-o lăsăm baltă, am spus eu. - Nu. E un fazan ca lumea. Stă pe pardesiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mentalitate ca pe dânsul. Beldiman și cu Stere au invitat pe toți acești parlamentari la masă pentru a discuta răsturnarea regelui. În afară de ei doi și Lupu Costache, ceilalți se muiaseră și chiar acești trei primeau zilnic protestări de la cei mai cuminți. Constantin Chiru 195, apostrofat pe stradă, le răspunse că se va ridica la întrunirea convocată și va protesta. Gheorghiu primi o scrisoare de la d. Honoriu Bănescu din comisiunea pentru schimbul internaților, în care zicea: „Noi toți bine și aici toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un obiect de prisos. * Poeziile grele se rețin ușor; cele ușoare nu se rețin deloc. * Unii scriitori sunt autori anonimi; alții - de anonime. * Cea mai regretată invenție a omului este oglinda: e prea sinceră. * Nu există bătrâni frumoși și copii cuminți, dar există bătrâni tineri și copii îmbătrâniți. Omul gospodar își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cel mult aduce unele păreri înșelătoare; tot "timpul" a restabilit, însă, în practică, relația clinică-laborator, așa cum o auzeam de la interesantul și talentatul maestru al practicii medicinii interne, care era C.C. Dumitriu. Cu el, serii întregi de medici au învățat "drept", "cuminte", tainele de bază ale practicii medicinii generale; amintindu-și de aforismele lui, elevii săi aveau să se ferească de utopii, să situeze practica la locul cuvenit, să fie medici modești, filozofi ai profesiunii lor care, prin definiție, cere o înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mare savant, nobiliat recent cu Nobel, a primit, la sfârșitul conversației rețeta de succes sigur: "Travaillez, travaillez". Peste izul sfătos, didactic, adevărul îndemnului s-a realizat. Nu știu câte cărți (dar sunt multe) nu s-au nutrit la U.M.F. din astfel de cuminți, chiar banale îndemnuri. Geniul este uneori mediocru. "Travaillez!" Ceea ce mi s-a părut remarcabil la Symposion a fost, însă, inteligența redacției de a păstra linia sortită și potrivită unei publicații cu destinație universitară; mai exact, lipsa de morgă, menținerea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiei"", sau, la 18 februarie 1882, "știe să amenințe cu alintări pisicești à la Iunion: " Știi tu că dacă Mâțu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va mulțumi și m-oi duce și eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele mai cu seamă în costumul cel nou. Mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente "". Etc. Iar Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
zicea tată-meu ironic. Armata s-a unit cu poporul și atunci înțelegi ce-a trebuit să fie. Dar nu-i numai atâta. Revoluția s-a întins și în Belgia și în Austria; însă craii de acolo au fost mai cuminți și au dat constituție poporului, încât lucrurile s-au dămolit 32. Atâta rău cât le-aș fi dat eu altă ceva decât bice pe spinare. Ia mai bine bate-te peste gură, coane Alecule, să nu ți se întâmple și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pe atunci, galbenul se socotea la cărți trei carboave! Neavând cu ce plăti, căci nu aveam mărunte, am pus carboava la pace și iar am pierdut. Am rămas, prin urmare, dator cu două carboave. Atunci, în loc să risc ca un om cuminte a treia carboavă și în caz de pierdere să dau galbenul, să mântui, am pus amândouă carboavele la pace, ca să mă despăgubesc mai repede și să mai câștig o carboavă. Ce Dumnezeu!, gândii eu, n-o să pierd de trei ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de exemplu, de prin Amazonia. Dar și ea e tot o monocotiledonată și face același lucru ca și trestia noastră. Dar, atenție! Odată lucrul terminat, adică deșeurile transformate Într’un sol, chiar dacă nu pe deplin consolidat, trestia noastră se retrage cuminte; zambila de apă nu, continuând invadarea zonei. Asta pentru că nu are pe la noi și partenerii de biocenoză din zona de origine care să-i limiteze proliferarea. Și atunci, mecanismele care țin planta doar acolo unde e nevoie, cărora le voi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acest punct unic, provoacă îndepărtarea, recte căderea bilei, ieșirea ei din poziția ei de echilibru momentan strict limitat în spațiu; C echilibrul indiferent, de exemplu o bilă așezată pe o suprafață plană orizontală, oriunde am reamplasa bila, ea va sta cuminte în acel loc, ei îi este indiferent unde o mutăm. În natură există ca o lege fundamentală tendința fiecărui corp cu masă, de a ajunge în situația de echilibru. Și tot ce nu este în echilibru, tinde să se miște
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
au ascuns, s-au sustras vigilenței noastre, care, deși dușmănoși, s-au abținut de a se manifesta public, ca de exemplu” - și căutând cu ochii de jur împrejur, și-a oprit privirea pe un coleg modest și liniștit care stătea cuminte în banca lui, a întins degetul spre el și a întrebat „cum te numești?” „Codrin...” „Propun să fie exmatriculat”, la care nefericitul, a privit cu disperare în jur, a ridicat brațele cu palmele în sus, și fără să mai poată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
reprezentativ pentru multe familii și pentru multe copilării. Aveam prin anii 1968 un coleg de serviciu Oprișan, om cu educație și cu studii superioare, căsătorit a doua oară cu o profesoară, cu care avea acum un băiețel frumos, deștept și cuminte pe care îl iubea nespus, deși părea mai mult nepotul decât fiul lui. Mi-a povestit odată acest coleg, că într-o după amiază, a sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de noi copiii, care ne aduce daruri și care ne îndeamnă să fim buni, silitori la școală, ascultători și respectuoși cu părinții, care cunoaște, numai el știe cum și de unde, purtarea noastră, strădaniile noastre de a deveni mai buni, mai cuminți. Credința în ceva bun și frumos, stăruia însă nu numai în mintea copiilor. Odată cu noi, părinții noștri, prietenii, vecinii, toți aveam sufletul plin de bucurie, de bunătate, de iubire și de speranță în mai bine. Așteptam cu toții să vină un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am dormit destul de puțin. Noaptea mă sculam și mami și tati trebuiau să stea de vorbă cu mine. Atunci îmi zicea tati că-n pădure sunt lupi. Și mie mi se făcea frică și nu mai dormeam deloc. Dacă eram cuminte, tata mă lăsa să-i ascult bătăile de la aparatul ăla pe care i l-au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi de obicei? Tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
om are o muzică a lui pe care trebuie să și-o întrețină. Cel mai bine putem vedea asta în cazul scriitorilor. O muzică interioară a frazei. Un schelet pe care, dacă-l intuiești, apăi n-ai decât să așezi cuminte cuvinte, un fel de anagrame să faci. Ca mai înainte. La unii se aude o muzică sfredelitoare, sofisticată, delirantă sau calmă. La alții, trompete isterice și vreun țambal iresponsabil, o tobă delirantă și un pian complexat. Dacă pe unii scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gata! Du-te la un film, să te recreezi. Și, v-am spus, el era deja mangă. Ciudat la el cum, crescut de un tată fost comunist, acum lucrează la un ziar capitalist pursânge. În anul I, când era băiat cuminte și mergea la concerte la Ateneu, îl plângea pe Ceaușescu. Cum dracu’ a trecut în tabăra ailaltă? De fapt, dacă stai să te gândești, convertirea nu e ceva ciudat. Fusese învățat să pupe în cur pe toată lumea. Și acum doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea gândește cu o cu totul altă parte a corpului. Până la optșpe ani, a fost destul de cuminte, în liceu, chiar ciufută. Apoi a dat de Vali ăsta, care în weekend o duce la munte, urcă, coboară, gâfâie, sunt obosiți și le e bine, nu mai au nevoie să se și converseze. După asta, a dat de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de docil, cuminte, îngăduitor, pe atât eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n am acceptat niciodată. Patima
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat fiecare parte din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându ne foarte bine unul altuia componenta deficitară sub raport comportamental. Cred că n-am văzut până la frate-meu copil mai docil, extrem de atent, cuminte, receptiv și responsabil. Imaginați-vă cum eram eu, din moment ce mă poziționam pe o structură tipic comportamentală opusă în linii mari fratelui meu. Aveam clocotul acela interior, ardeam puternic asemenea mamei. Suficient de temperamentală, nu-mi puteai impune ceva anume decât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o sală mare, imens de înaltă și care fusese transformată din sală de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. Mariana, câte mere are Prâslea ? Stai după mine și dacă pleacă vreun măr să-mi spui, să le adunăm, să le punem
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mi-a zis că sunteți prieteni și-am vrut să vă cunosc. Așa e, puiule, cine nu-l cunoaște și respectă pe Toma ?! Câți ani ai ? Cred că aproape cinci, nenea Păcurel. Am și-un frățior de câteva luni foarte cuminte. Puiule, nenea Păcurel are șase copii, iar cel mai mic este de vârsta frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
altă poveste. Deși, pe undeva ni se intersectau trăirile, emoțiile afișate și vocabularul uzitat erau substanțial diferite, în sensul că Gigi folosea aceleași clișee lingvistice în relație cu toți copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]