6,583 matches
-
din plin, de parcă a doua zi ar fi dat colțul. Nu rata nici expozițiile de artă sau muzeele. Nu era crâșmă nouă care să se deschidă și în care el să nu guste ceva. Era parcă peste tot, efervescent și curios ca un copil. Lansările de carte, lecturile autorilor în vogă îl atrăgeau deopotrivă. O muscă nu se putea mișca prin lumea culturală bucureșteană fără ca el s-o știe. Ar fi recunoscut-o imediat după bâzâit și ți-ar fi spus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta chiar i poiet. Apăi ia zi matale, talian bahtali, zi-ne în rime, așa, frumos, ce știi că se petrece p-aci. Și ceilalți doi se apropie, curioși. — Apăi, domnule Știrbu, cu iertare, dacă poetul inspira- ție n- are ? — Na, na, na ! Ia, hai, încearcă matale, s-auzim ș’noi ceva literatură pe strada asta uitată de lumină șî de Dumnezeu. Hai, mă, că poți, râde Cristi. — La
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și i-au făcut o cruce mică din două lemne de foc. — Când ajungem acasă, după ce facem o baie sănătoasă, știți ce facem ? — Ce facem ? au sărit amândoi, cu ochii tot mai stinși și obrajii lipsiți de culoare, dar la fel de curioși ca-ntotdeauna. Mergem la teatru ! Asta facem ! Ce ziceți ? — Și mergem în primul rând, mami ? a întrebat-o micuțul Cristian în ziua aceea. — Mergem în primul rând, și ghicește ce ! Mai luăm și niște bilete în plus pentru locurile de lângă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la fel, copiii n-au mai găsit nimic. Pe pere- tele pe care nu demult fusese o ușă nu mai era nici măsură- toarea făcută de tatăl lor cu creionul, la fiecare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tinereții, Cristiane ! — Dar, mamă, asta e viața mea, plină de prieteni, da, și de femei, nu zic... De ce nu accepți ? — Ți se pare că nu accept, Cristiane ? Asta ți se pare ? Dar care prieteni, Cristian ? — Toți. — Da, toți, toți... Sunt curioasă care ți-ar mai rămâne prieten dacă n-ai mai avea un gologan ! Ești prea credul, Cristiane... Așa ai fost mereu, te arunci spre oameni cu brațele deschise, vezi numai ce-i bun în ei, nu-i vezi pe de-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe dumneavoastră, ci și pe alți muzicieni, și să vă pun câteva întrebări. — Anume ? — Anume că, se frământă Eliade, n-am auzit niciodată de la dumneata, de exemplu, decât cântece de amor. Și-atât. Și am găsit că e un lucru curios. — Păi, eu numai dintr-acestea cânt, zâmbește mândru Cristi, amintindu-și de primele întâlniri cu Fernic de acum câțiva ani de la Răcaru. După primele repetiții, aproape că i-a interzis să cânte altceva decât tangouri și romanțe și să abordeze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să întrebi așa ceva ? Crezi că un astfel de cântec se poate naște fără o muză ? a spus Cristi, emoționat de starea deplorabilă a băiatului, și l-a mângâiat pe frunte ca un tată. — Și cum era Zaraza ? au sărit toți, curioși. Cum era, maestre ? a întrebat cu ultimele puteri și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea lui. A spus că, dacă va mai însemna ceva pentru oricine, atunci acela care va dori cu adevărat să-i afle povestea îl va căuta și îl va găsi. Iar eu, printre foarte puținii curioși, l-am găsit în 2013, după îndelungi căutări, căci din 1974 până în prezent s-au schim- bat multe, chiar și într-un cimitir. Acesta a fost și ultimul punct al cercetării mele, ca autor, după o aventură de doi ani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sociale, cum se Întâmpla În România după revoluție, această veghe asupra aplicării constituției și a legilor trebuiau să o facă Parlamentul - ales liber de această dată, ca și președintele țării! - și presa. Dar s-a Întâmplat un fapt cel puțin curios și care explică splendid și trist totodată mentalul românesc, franjurile, ca să zic așa, feudale și primitive ale mentalului nostru (ce nu suferă comparație cu cel polonez, de exemplu, unde existența unei Biserici Catolice puternice și a luptei formidabile a sindicatului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
printr-un anume efort sau Întâmplare, el „apare”, substanța sa este otrăvită de aceleași două „lespezi psihologice” citate mai sus. Am spus „Întâmplare” deoarece mi-am amintit că În romanul meu Îngerul de gips, apărut În 1973, preocupat de această curioasă și dificilă categorie a prezentului, am propus două situații când el apare cu o anume siguranță, situații comparabile și cu altele care obțin același efect - o bruscă iluminare a unei realități altfel ascunse, așa cum e sângele Într-un organism viu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Genealogia moralei, În excelenta traducere a tânărului Victor Scoradeț, pe care revista noastră l-a lansat ca un foarte priceput cronicar dramatic. Și cum revista noastră are Încă un format mare, in-folio, cine deschide un număr, student, profesor sau intelectual curios, poate citi un Întreg capitol al unei cărți pe care, cu o anume probabilitate, nu o va avea prea curând În mână. Și la România literară, pe care am condus-o scurt timp Înainte de a-mi da demisia, Încercam să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el și mântuie umanul, aflat nu rareori În impasurile sale majore, fie că ele se numesc raționale sau istorice, moștenite sau câștigate. Dansul este și acuplarea a două trupuri, dar și o materializare a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Este marginea Europei: acolo unde civilizația de tip occidental se deschide spre o lume deja diferită. Spațiul românesc reprezintă — pentru Occident — primul cerc al alterității: suficient de apropiat pentru a pune, prin contrast, Într-o lumină și mai puternică configurațiile curioase și comportamentele neliniștitoare. Doi autori occidentali au scris pagini frapante despre România din preajma celui de-al Doilea Război Mondial: o țară aflată la capătul unui secol de modernizare, de apropiere de structurile și de cultura Occidentului. Nicicând nu fusese România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
daci, nici nu a vrut să audă de slavi. Într-o fază ulterioară, dacii sunt reabilitați, nu Însă și slavii. Hasdeu, susținător neobosit al dacilor, nu s-a arătat dispus să-i trateze cu aceeași Îngăduință pe slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rezultatele obținute sunt echivoce și cu dublu tăiș. Se constată, după o primă fază de continuitate daco-romană, o răsturnare arheologică completă În jurul anului 600, odată cu instalarea slavilor. Totul se schimbă: aspectul locuințelor, inventarul lor și chiar ritul funerar. În mod curios, arheologii din perioada comunistă au tras de aici concluzia unei neîntrerupte continuități etnice românești! În termeni strict arheologici, nu este continuitate, ci discontinuitate. A curs multă cerneală În jurul culturii Dridu (după numele unui sat din Câmpia Dunării), identificată, de prin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
receptive — și bărbații tineri apar Îmbrăcați „europenește“, În timp ce boierii mai vârstnici nu renunțaseră Încă la Îmbrăcămintea orientală. Tranziției În modă Îi corespunde și o tranziție a scrisului. De pe la 1820, scrierea cirilică (slavonă) Începe să fie Împestrițată cu litere latine. Acest curios amestec s-a prelungit până la 1860, când alfabetul latin este introdus oficial. Dispărea astfel ultima rămășiță a secolelor de influență culturală slavonă. Cu franceza s-au familiarizat românii În timpul ocupației rusești din 1828-1834. Era limba de predilecție a ofițerilor ruși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru putere a căpătat accente dramatice. În fața unei opoziții oricum minoritare, guvernanții nu s-au sfiit să recurgă la mijloace brutale, extrase mai curând din arsenalul bolșevic al luptei de clasă decât din cel al democrației, fie ea și „originală“. Curioasă alegere: forțele de ordine ar fi fost suficiente pentru dispersarea unor manifestații neautorizate. Dar noii lideri simțeau nevoia să se legitimeze, descalificându-i În același timp pe „ceilalți“, și asta n-o puteau face decât prin „popor“. Iar poporul Însemna, potrivit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
i se dea lui Iliescu cât mai multă putere, fără a forța Însă lucrurile, Într-o Românie care nu uitase Încă tirania lui Ceaușescu). Odată cu președintele, românii aleg și un parlament bicameral, format din Camera Deputaților și Senat (În mod curios, cu atribuții aproape identice). Dacă Iliescu și Roman prezintă două dintre tipurile principale ale clasei politice românești de după 1989, Convenția Democrată oferea alte două tipuri caracteristice. Cel dintâi este simbolizat prin Corneliu Coposu, liderul țărănist care și-a petrecut aproape
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de competență a acestuia, cât și de faptul că, prin pulverizarea Convenției și a țărăniștilor, au rămas aproape fără concurență pe culoarul de „centru-dreapta“. Extinderea partidului, care a Înglobat și o grupare ieșită din vechiul P.D.S.R., a dus la situația curioasă ca În primele poziții să ajungă foști miniștri ai lui Iliescu: un compromis aparent necesar pentru a nu reedita jocul pierzător al țărăniștilor. Cât privește Partidul Democrat, și acesta a realizat o operație majoră: l-a debarcat pe liderul său
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și mai bine, că va câștiga și de data aceasta din primul tur. Dacă el ar fi fost pe punte, Titanicul nu s-ar fi scufundat, și-a asigurat alegătorii fostul căpitan de vas Într-o emisiune televizată. Jocul devenea curios. Se Înfruntau imensa mașinărie a P.S.D., eficace, dar greoaie, cu un om total imprevizibil (poate chiar pentru sine!) și, În consecință, extrem de greu de contracarat. La 28 noiembrie 2004, alegerile parlamentare au dat câștig de cauză coaliției P.S.D.-P.U
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de subzistență; produc strict pentru a consuma, și cu mijloace rudimentare. Integrarea europeană a lumii rurale (aproape jumătate din populația României) se anunță a fi o operație dureroasă și de durată. Neputința de a promova turismul este o altă trăsătură curioasă a României postcomuniste: În ciuda faptului că diversitatea peisajului și a tradițiilor culturale indică o țară cu potențial turistic ridicat. În timpul lui Ceaușescu, acest sector a cunoscut o dezvoltare parțială ; era bun În măsura În care procura devize, dar și puțin suspect, fiindcă-i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În care a pierdut. Partida au câștigat-o Iliescu și Republica! Câteva particularități Occidentalul care vine În România observă cu mirare că În unele privințe românii gândesc și se comportă „altfel“. Mirarea lor este doar parțial justificată. Multe dintre atitudinile curioase ale românilor au caracterizat și Occidentul până nu demult. În materie de atitudini considerate astăzi „politic incorecte“, românii n-au inventat nimic; sunt doar puțin rămași În urmă. Atitudinea față de grupurile minoritare este Încă marcată de tot felul de prejudecăți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Și, cum jurnaliștii sau crainicii de televiziune sunt adesea oameni foarte tineri, Îi poți auzi vorbind despre „bătrâne“ sau „bătrâni“ abia trecuți de cincizeci de ani! Nu le-a spus nimeni că nu e frumos să vorbească așa! În mod curios, românii nu par să țină prea mult la sănătatea lor. Și În această privință se află la antipodul Occidentului. În Occident s-a afirmat În ultimele decenii un adevărat cult al sănătății și al tinereții prelungite. Majoritatea românilor nu-și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cultivați, timp de mai bine de un secol, singurele repere fuseseră cele occidentale, alături, firește, de tradițiile și valorile considerate specific românești. După veacuri de integrare cultural-religioasă și politică În spațiul răsăritean, se petrecuse brusc o devalorizare a Răsăritului. Un curios sentiment de ostilitate față de greci străbate aproape Întregul secol al XIX-lea (după ce, În veacul precedent, cele două culturi merseseră Împreună și multe familii aristocratice erau mixte, româno-grecești). Pe bulgari, românii ajung să-i privească foarte de sus: vecinii de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În Elveția, apoi În Franța, a inventat literatura „dada“ și a animat mișcarea dadaistă. Printre pictorii avangardei, tot un evreu român, Victor Brauner (1903-1966), a dobândit un renume european prin compozițiile sale suprarealiste cu teme fantastice. Ar putea să pară curioasă această substanțială contribuție românească la curentele de avangardă, România fiind, la extrema cealaltă, o societate pronunțat tradițională (și cu destule manifestări tradiționaliste În literatură și artă). Fenomenul are o Întreită explicație. Mai Întâi, faimoasele „forme fără fond“ românești invitau parcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]