8,648 matches
-
îl aud și la Chișinău, și la București, și iată, acum, și la Riga, ce-i drept, din gura unei românce basarabence. Maria este interesată de... daci, de originile noastre strămoșești, de arhaisme și elemente cosmice - pe acestea, evident, tot dacii le-au descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie de cineva de acasă, care să-l redacteze la nivel stilistic, pentru că scrie tot mai puțin în limba română. Andrei Bodiu ascultă dialogul nostru și se enervează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de cineva de acasă, care să-l redacteze la nivel stilistic, pentru că scrie tot mai puțin în limba română. Andrei Bodiu ascultă dialogul nostru și se enervează, vrea să replice, dar îl rog să mă lase pe mine să „înfrunt dacii”... Mâncarea și vinul oferite de gazde sunt excelente, și până la urmă, epopeea rădăcinilor noastre istorice se pierde în toropeala gastronomică. Seara este „stricată” de o prea lungă așteptare a autobuzului care trebuie să ne ducă la hotel. Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
domnești" ș-acum se bucură de roada lor. Cum a crescut ș-a înflorit și a rodit livada, așa s-a întemeiat țara. În drumul lor ei se duc și-n munții Mazurilor cari ar fi urmași direcți ai vechilor daci și cântă ori spun un fel de legendă ca a mormântului lui Alaric. Reflexurile unui foc în căderea de apă dela moara dracului. Contimporanii anilor 1490-1500 străinii frânci la curtea lui Ștefan îi povestesc lui Ștefan ori lui Bogdan despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-a unit oastea cu turcii, au asediat împreună Chilia, au bătut-o câteva zile, pierzând câțiva oameni și cum nu le mergea bine, s-au retras și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Radu de la Afumați cu sprijinul lui Zapolia. „Dacă sultanul ar organiza o campanie contra românilor „și dacă ar porni el <însuși>, s-ar sfârși nu numai cu românii și cu moldovenii, despre care am spus mai sus că sunt numiți daci, dar cei mai mulți socotesc că s-ar sfârși curând și cu ungurii și cu polonii întrucât nu se vede să fie la unguri mijloace de luptă cu care să poată ține piept unui principe atât de puternic”. În aceste împrejurări, este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o primă întrupare zoomorfă a stihiilor telurice, iar urmărirea acestuia amintește de funcția întemeietoare a zimbrului din legenda Moldovei, fapt ce-l îndeamnă pe Mircea Eliade să considere tema vânătorii rituale „una cu siguranță autohtonă”, cu un prestigiu religios la daci. Cultul mithraic urmează cronologic credinței în Sol Invictus cu care se va contopi, amândouă imaginile fiind asimilate de viziunea christică. Acționând ca împuter¬nicit al Soarelui, Mithra pedepsește taurul fugar și din trupul acestuia apar plantele sacre: grâul, vița-de-vie și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar acțiunea de distrugere a „dragonului” ca fiind preluată din funcția salvatorului. Elemen¬tele acestea au apropiat motivul înghițirii de vânătoarea rituală. Aderăm la opinia cercetătorului Mihai Coman care consideră că imaginea capului de șarpe în suliță constituie, asemeni stindardelor dacilor, „victoria asupra puterilor întunericului și furtunii” : „capu-n suliță și-l lua,/ Șindărăt se-n-vârtej ea,/ Pe la cete d-ucenici,/ Pe la mese de voinici,/ Pe la hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să fie vorbite și limbile naționale tocmai din rațiuni culturale. Europa va fi Noul Babilon, unde amestecul limbilor va însemna și uitarea celor mai puțin performante cultural. Procesul de europenizare se aseamănă cu romanizarea. Ce a mai rămas din limba dacilor, care nu aveau o cultură scrisă, față de limba greacă, purtătoare a unei mari culturi? Dacă în această sută de ani nu se va întâmpla o renaștere culturală, care să impună o cultură românească majoră, limba română se va număra printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un dictator? De ce nu? Aș fi introdus lecturi obligatorii în Parlament. Aș fi făcut legi versificate, ca să fie memorate mai ușor... Dar n-aș fi prea original, recunosc. Vasile Pârvan arată în Getica, citându-l pe Aristotel, că "...agatârșii, adică dacii din munți, versificau legile lor și le cântau pentru a le ține bine minte pe de rost". Dacă ai răbdare, dragă Remus Giorgioni, am să-ți spun că ideea o găsim și la Theopomp care susține faptul că transmiterea legilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și muzicii grecești, ar fi fost toți din marea gintă tracică de unde erau și dacii. Toate astea le găsim fie în "Getica" lui Pârvan, fie în George Breazul, în respectabila "Pagini din istoria muzicii românești" (pentru corectitudine, vol. II, p. 19 și 99). De asta zic, ca dictator luminat aș fi făcut un guvern din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iași). Statornicia și continuitatea populației autohtone în această zonă a Moldovei poate fi demonstrată și de vestigiile locuirii oamenilor din epoca La Tène, descoperite în podgoriile situate la nord de Huși, în locul numit Cerdacul lui Vodă. Arheologii au stabilit că dacii de la Turbata-Huși (secolele IV-III î. Hr.) preferau locuințele de suprafață, cu vetre deschise, și se ocupau cu agricultura, cu creșterea vitelor, cultura viței-de-vie și țesutul. În cetatea geto-dacică (dava) de la Bunești-Averești, au fost descoperite două depozite de unelte de fier, ce
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din zona bazinului pontic i-a adus pe geți în legătură nemijlocită și îndelungată cu grecii. Contactele dintre autohtoni și grecii stabiliți aici, venind din coloniile Histria, Tomis și Callatis, au accelerat progresul geto-dacilor. Victorioși în cele două războaie cu dacii, romanii au cucerit teritoriul vechii Dacii, transformând-o în provincie romană, rezultatul imediat și de perspectivă fiind romanizarea populației. Peste această populație, rămasă în Dacia după retragerea aureliană (anul 271 d. Hr.), s-au succedat valuri ale populațiilor migratoare timp
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cuprindere, mereu mai aprofundată, a fenomenului poetic în universalitatea lui. Când eram adolescent spune Eugen Simion citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la care negația lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la care negația lumii atinge dimensiuni metafizice. Blestemele argheziene m-au trimis, din nou, spre Eminescu și cu ce uimire am descoperit în Mureșanu și Gemenii, mai ales în ultimul poem, forța imprecației romantice, blestemul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și adeseori fără de veste își schimbă locul într-un discurs în care amănuntul este observat din unghi cosmic". Primul dintre ele este "mitul nașterii și morții universului", pe care se structurează poeme ample ca Memento mori, Mureșanu, Gemenii, Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I ș.a., în care subiectele se rulează pe axul fabulos al "mașinăriei lumii". Cel de al doilea, "mitul istoriei", aduce în viziune poetică "mersul lumii", trecutul, judecat din "perspectivă istorică și morală": Epigonii, Împărat și proletar, Scrisoarea III ș.a.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
orfism generalizat" ce devine "semnul de identitate al eminescianismului". Pentru acesta, "poezia este înainte de orice o muzică încorporată în limbaj". Iată, un tablou coordonator al operei eminesciene, în cadrul căruia își află loc fiecare comentariu aplicat asupra textelor individuale. Rugăciunea unui dac, din care se citează amplu este, în concluzie, capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării". Se punctează poemele Gemenii, Strigoii, cu stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care durează milenii, să se desăvârșească În decenii. Totuși, lacul al cărui nume Îl port Își păstrează negentropia pentru că nu e situat Într’o zonă locuită. Încă, din fericire... “Radiosfera”, 19 februarie 1996, ora 9,26 70. Sub albul zăpezii Dac’aș avea relații mai strânse cu cel de sus aș fi putut anticipa vremea În locul și momentul În care sunt recepționat; alta de fiecare dată. Dar, indiferent ce vreme e, vă rog să vă imaginați o iarnă Încă adevărată, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
natalității. Natura Însă e mai inteligentă decât noi și, ce e mai trist, nici nu știm ce ne pregătește. Oricât de pesimist aș părea și oricât de contrariați ați fi ascultându-mă, cred că ar trebui să plângem, ca strămoșii daci, când ni se naște al treilea copil. Căci doi Înlocuiesc părinții. Al treilea devine deja o povară pentru Terra, iar natura nu presară pe drumul nostru numai flori. “Radiosfera”, 3 iunie 1996, ora 12,30 84. Amintirea mării A vorbi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asociază cu acest mediu, pe care-l alternează cu acela, oleacă entropizat, de câmpie. Iar acum mai mult, prin achizițiile vieții moderne, chiar radioul pe care-l ascultați acum, dar care dorește să se opună acestei tendințe. Dar strămoșii noștri daci au putut trăi, mai mult, rezista dușmanilor, În același mediu negentropic. Ce e altceva capitala Daciei, Sarmizegetusa, pe vârful unui munte, În mijlocul altor munți, la care se ajunge atât de greu chiar și astăzi? Dar un om născut și educat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bonasus L.), niște bovidee sălbatice și taurul, buhaiul și boul nu pot fi confundate în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe piept ți luceafărul deasupra creștetului”. Figură ce se regăsește atât pe monedele getodace, cât și pe unele sigilii domnești ale primilor Basarabi - reprezentarea lui Cronos venerat de daci în întruchiparea lui Zamolxis. E posibil, de asemenea, ca figurarea amintită atribuită lui Zamolxis „să fi simbolizat puterea pe care i-o atribuiau geții în stăpânirea fenomenelor cerești”. în sâmburele miturilor Analizand simbolul heraldic al bourului pe sigiliul mănăstirii de la
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
vreme când Dacia se întindea și dincolo de Dunăre, cu mult înainte de apariția la graniță a puterii romane. Pe picioarele vechi ale podului dacic a construit Apolodor din Damasc, pe la anul 101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și apere glia strămoșească împotriva tuturor năvălitorilor asiatici (au construit orașe-cetate și fortificații puternice
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
războaie devastatoare. Apărarea era totuși o preocupare constantă a imperiului. În general, Roma a încercat să se mențină pe aliniamentul Dunării, dar au fost cîteva excepții. Dintre triburile barbare care amenințau avanposturile romane, cei care prezentau un pericol deosebit erau dacii. Regele acestora, Burebista (cca 70-44 î.e.n.), a reușit să unească o serie de triburi și a înălțat o fortăreață la Sarmisegetuza, în Carpații Apuseni. Expediții împotriva dacilor încununate de succes fuseseră trimise și mai înainte, dar în 101 e.n., Traian
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
triburile barbare care amenințau avanposturile romane, cei care prezentau un pericol deosebit erau dacii. Regele acestora, Burebista (cca 70-44 î.e.n.), a reușit să unească o serie de triburi și a înălțat o fortăreață la Sarmisegetuza, în Carpații Apuseni. Expediții împotriva dacilor încununate de succes fuseseră trimise și mai înainte, dar în 101 e.n., Traian (98-117) s-a decis să zdrobească acest regat independent. În 106 e.n., dacii conduși de regele Decebal (87-106) au fost învinși, iar ținuturile lor au fost trecute
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de triburi și a înălțat o fortăreață la Sarmisegetuza, în Carpații Apuseni. Expediții împotriva dacilor încununate de succes fuseseră trimise și mai înainte, dar în 101 e.n., Traian (98-117) s-a decis să zdrobească acest regat independent. În 106 e.n., dacii conduși de regele Decebal (87-106) au fost învinși, iar ținuturile lor au fost trecute sub jurisdicția personală a împăratului. În următorii 165 de ani, regiunea a fost administrată de Roma. Au fost aduși soldați, administratori și coloniști de pe tot cuprinsul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]