6,089 matches
-
25 26 : „a lua pânea din gura fiilor și a o arunca cânilor.” - din nou o aluzie biblică, ce exprimă așa-zisele sacrificii făcute irațional, sau ca gesturi gratuite, nu întotdeauna atât de bine intenționate; r. 27 : „Cred că-i destul o măciucă la un car de oale” în cazul unei structuri instabile, chiar și o acțiune infimă poate avea consecințe dăunătoare; p. 207, r. 10 11 : „vă rog a mai povățui pe copilul meu, care știu că vă supără din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu este, în mod evident, conștientă de raportul psihic. Nu alege răspunsul. Inconștientul ei se exprimă, oferind elementul simbolic care reflectă cel mai bine emoția resimțită. Roșul este, în cazul de față, semnificativ pentru mânie, este sinonim cu expresia verbală «destul» sau «stop!». Stopul care este roșu, după cum este semaforul care ne impune să ne oprim. Înțelegerea semnificației unui simbol sau a unui mit pune în evidență propriile proiecții și credințe inconștiente. Utilitatea, în afară de faptul că se obține o informație ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un profesor, aș putea apela la ajutorul unei cărți sau al unui coleg de clasă, sau, când este posibil în mod fizic să fac acest lucru, să arunc eu însumi o privire. Necazul ar fi că poate nu aș cunoaște destul ca să știu cum să mă uit: profesorul trebuie să-mi spună nu numai despre datele lui Napoleon, dar și despre telescoape. Predarea lui "ce" se învecinează cu predarea lui "cum" cum să înveți, cum să privești, cum să efectuezi experimentele
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
afirmă existența obiectului definit Definiția nu va fi, așadar, justificată din punct de vedere pur logic decât atunci când se va fi demonstrat că ea nu antrenează nicio contradicție, nici în termeni, nici în privința adevărurilor anterior admise. Dar asta nu este destul; definiția ne este enunțată ca o convenție; dar cele mai multe spirite se vor revolta dacă vreți să le-o impuneți ca pe o convenție arbitrară. Nu se vor opri până când nu le veți fi răspuns la numeroasele întrebări. Cel mai adesea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ca fulgerul așa cum susțin toți plăsmuitorii de adevăruri cretine și iudeo-creștine. Dar ei au fost alungați din Roma și în timpul împăratului Claudius pe la anii 50 tot pentru neliniștile lor revelate și belicoase, zbîrnîite pe sub nasul romanilor. Și pentru că nu aveau destul curaj și mai ales putere să se măsoare în sabie cu dușmanii lor de moarte în inima căruia - în Roma cea coruptă - două zeci de mii de ivriți se lăsau persecutați și prigoniți, la 18 iulie 64 le-au pus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
tot spoliau și decojeau de avere pe toți cei ce aveau ceva adunat, și, venindu-le rîndul ivriților, aceștia s-au stropșit: stați pîrliților că Iahwe pe noi ne-a ales să stîpînim lumea! Pentru că nu au scos în fața romanilor destul aur, din această poveste s-au ales numai cu ceva privi- legii de la Cezar. Chiar Filon în scrierile lui cînd vorbește de isteții terapeuți sau eseni din Egipt nu folosește pentru scrierile acestora cuvîntul Septuaginta ci Scriptură ca să ne dovedească
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au învățat câte ceva de la Desargues, contribuția acestuia a fost uitată. Nimic din toate acestea nu a avut importanță pentru Jean-Victor Poncelet. Ca elev al lui Monge, Poncelet învățase tehnica proiectării figurilor pe două planuri, iar ca prizonier de război avea destul timp liber la dispoziție. El a profitat de perioada petrecută în închisoare pentru a reinventa conceptul de punct aflat la infinit și, combinându-l cu ideile lui Monge, a devenit primul matematician cu adevărat specialist în geometrie proiectivă. Când s-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
am încă iluziuni?" Pierderea se dovedește însă benefică deoarece "cîteva picături de pelin pot, cu savoarea lor mai aspră, face oarecare bine cititorilor noștri, după atîta și-atîta dulcețărie", mai ales dacă știi să urmezi calea regală a măsurii căci "peste destul, în artă nu mai trebuie deloc" și "un tic, un nume potrivit sau gest valorează mai mult decît o pagină întreagă de descrieri"; de aici un alt reper fundamental: "Cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
veselă decît cea de pînă ieri; rîsul și gluma nu vor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă noi am rîs destul." Un singur element de continuitate prin vremuri recunoștea Caragiale: "Reforma trece, năravurile rămîn", sau în alt registru "Proștii mor, prostia rămîne"; o altă componentă de aceeași valoare o voi releva în continuare. Subtilitățile limbii române le-a cunoscut Caragiale ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
atașați de pământul lor și suficient de confortabil la ei acasă, francezii se caracterizează printr-o relativă geografie de imobilitate. De aceea, călătoriile fac parte din ocupațiile inedite. Planificarea călătoriei este un eveniment în secolul al XIX-lea și durează destul timp. Alegerea locurilor de călătorie și odihnă se face cu multă grijă 253. Călătoriile, fiind ocupația care presupune mobilitate, sunt aproape exclusiv masculine. Totuși, Pariziana are destule motive pentru a călători, cum ar fi vizitarea familiei rămase în provincie: "Elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și în roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală la cea de omucidere, de participare activă la Holocaust. Reproșul meu e justificat și de faptul că în discuția despre Ravelstein s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
justiției comunitare, bazată pe presiunea morală a comunității asupra membrilor săi, presupuși a fi sensibili la noțiuni (arhaice) cum ar fi onoarea și rușinea (capitolul II); trecerea la „simplitatea voluntară”, măcar printre cei care-și pot permite - care consumă acum destul pentru a avea de unde să scadă -, nu printre cei sortiți de sărăcie „ascezei” sau frugalității (capitolul III); meritele „comunităților virtuale”, pe care autorii (capitolul IV e scris în colaborare de tată și fiu) le laudă excesiv, mult dincolo de evidentele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
exemplu puteți folosi Peer Variable pentru a controla diametrul unei flanșe în raport cu țeavă pe care aceasta trebuie montată. Cand editam variabilă într-o piesă, se modifică automat și cealaltă pentru a se potrivi - așa cum veți vedea în primul exemplu. Dar, destul cu teoria, este timpul sa exemplificam. Vom realiza parametric o flanșa și o roată dințata - piese ce se pretează a fi realizate parametric, deoarece își păstrează formă, în ciuda faptului că dimensiunile pot varia în funcție de un parametru - în cazul flanșei, de
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
randarea la Shaded (după care am procedat la updatarea vederii respective). Notă: Nu am dorit să introduc în acest draft toate cotele necesare documentarii acestei piese, conform normelor Desenului Tehnic, ci doar am exemplificat posibilitățile programului. Ar trebui să zăboviți destul la acest pas, pentru a va îndeplini cerințele impuse de normele de cotare. Observăm ca vederea laterală nu ne prea ajuta. Ar fi bine să o ștergem și în locul ei să introducem o vedere a modelului secționat, dar despre acest
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
Marcu. Aflat în imediata proximitate a unui cuplu de edificii atât de tensionat pavilionul nazist (arh. Albert Speer) vs. cel stalinist (arh. Boris Iofan) - pavilionul regal român încerca să țină pasul cu această defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul să privim cu luare aminte modificarea adusă de Duiliu Marcu Operei din Timișoara spre a înțelege și tema pavilionului: un mare arc pe o elevație altfel absolut plană - arc de triumf, așadar, cu semnificațiile care derivă din folosirea tocmai a
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mai puțin "progresiste" dimprejurul lor; în fine, ca poziție socială a destinatarilor lor, ele sunt marginale (chiar dacă este vorba despre o marginalitate opulentă, la vârf, sau despre una etnică) și, deci, incapabile să inducă asupra societății vreo influență modelatoare. Este destul să ne suim pe vreun bloc mai înalt (și mai târziu), precum a făcut-o și "Kir Auctorele" Mircea Cărtărescu în romanul său Orbitor-Aripa stângă, pentru a observa că acelor aplaudate block-haus-uri bucureștene le lipsesc terasele, având acoperișuri camuflate în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
București, [1911], Țarul și mujicul, București, [1911], Războiul, București, [1911]; Fr. Coppée, Copil de suflet, București, [1908]; C. Delon, Gutenberg, București, 1909; L. N. Andreev, Minciuna, București, [1909]; C. Lombroso, Procesul Steinheil și femeia criminală, București, 1909; I. S. Turgheniev, Destul!, București, [1909]; E. Haeckel, Originea omului, București, [1909], Nemurirea sufletului, București, 1924; E. A. Poe, Moartea roșie. Cei opt orangutani. Corbul, București, [1909]; Voltaire, Sufletul, București, 1909, Ce este omul?, București, [1921]; [Voltaire, J.-J. Rousseau, D. Diderot], în Adevăr și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
literară urmărind să impună poeziei românești reguli, să fixeze limba și versul. Respingerea lirismului elegiac-intimist, care prolifera prin epigonismul posteminescian, se face de pe poziția poeziei sociale, o poezie „bărbată”, cugetată, izvorâtă din suferință, umanitară. Adevărate texte-manifest sunt poezia lui Macedonski Destul și prefața volumului său de poezii din 1882, apărute aici. În critică Macedonski va contesta poziția lui Titu Maiorescu - ceea ce el numea, evident nedrept, verdictul dat de la înălțimea „unei simple slăbiciuni sau bunăvoințe” - printr-o pledoarie pentru critica analitică. Atacurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
traiectoria doctrinară a lui Iisus Hristos, reușind printr-un adevărat zel și dar apostolic să convingă contemporanii. Pentru fiecare din vicii, nu numai că le relevă, dar aduce argumente convingătoare pentru combaterea lor. Iată câteva exemple: - Pentru patima de nutriție „Destul ați petrecut satisfăcând voința păgânilor aceia dintre voi care au trăit în dorințe pătimașe, în desfrâu, în beții, în excese de mâncare și de băutură precum și în închinarea nelegiuită a idolilor. Neamurile se miră și blestemă că nu mai alergați
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
genezei ideilor generale (idées générales) în "L'évolution créatrice", i.e., ca având, deci, un substrat ontologic, dar și unul material. "Potirul" nu apare, totuși, în "Prăbușirea Casei Usher", este deci o completare barbiana, pentru a se servi de simbolistică lui destul complexă: format din două emisfere, din care cea de jos este receptacolul deschis al forțelor spirituale - viața intelectuală, gândirea pură, în timp ce cea de sus, care o acoperă, creează o sferă ce duplica simbolic Universul. Peste aceste straturi de semnificație, se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în România de azi, să canalizeze frustrările celor care nu au reușit. Populismul înlocuiește sau se substituie discursului comunist: un limbaj binar în care dușmanii arătați cu degetul sunt europenii din Bătrâna Europă care cer prea mult și nu dau destul, străinii nu foarte iubiți, romii neintegrați, evreii. În fruntea partidului extremist România Mare se află Vadim Tudor. Altădată în slujba lui Ceaușescu, el amenințase că va câștiga președinția republicii în decembrie 2000. În 2006, cel care câștigă simpatia este un
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
familia Ceaușescu. Să nu fi văzut șeful statului român în această formă de exprimare a criticii decât o reminiscență a scrisorilor deschise ale disidenților din 1977, care nu îl atingeau? Pentru Nicolae Ceaușescu, disidenții nu erau decât niște trădători. E destul să amintim că după ce i s-a adresat lui Ceaușescu în 1977 cu atâta îndrăzneală, romancierul Paul Goma fusese amenințat, lovit de Securitate și obligat să ia drumul exilului. El apărea atunci în România ca un trădător care își abandonase
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit destul pentru sine, pentru a-și face o slavă, un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zadar în condițiile cu totul precare în care se găseau lăcașurile unităților de învățământ. Haret dă glas lamentațiilor sale atunci când se plânge că pentru majoritatea școlilor "salele de clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]