6,332 matches
-
târziu să mai repar ceva. Ar fi trebuit să-mi iau măsuri de prevedere și să am Încă din ajun confirmarea tuturor celor implicați, ca să mă asigur că toți pașii din coregrafia aceea atât de sofisticată fuseseră executați. Am făcut, disperată, săpături În geantă În căutarea celularului, pus la dispoziție de cei de la Runway tocmai ca să fie siguri că eram În permanență la doar șapte cifre depărtare de Miranda. L-am descâlcit, Într-un sfârșit, dintre desuurile de pe fundul genții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la Starbucks se rărise binișor, iar Marion venise deja. S-a apucat să prepare personal cafeaua latte a Mirandei imediat ce am intrat pe ușă. De data asta nu m-am obosit să cheltuiesc mai mult decât era necesar, eram prea disperată să ajung Înapoi la birou și să stau jos, dar am cumpărat câte un cappuccino pentru Emily și pentru mine. Tocmai când plăteam cafeaua a sunat telefonul. Naiba s-o ia, femeia asta era imposibilă. Nesătulă, nerăbdătoare, imposibilă. Eram plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost să‑i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi vrut să‑mi apăs receptorul de buze și să‑i șoptesc disperată: „Sunt prizonieră mai mult decât Îți poți Închipui - te rog, o, te rog, vino și salvează‑mă din iadul ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau lucrase sau făcuse cunoștință cu vreo fată atrăgătoare și poate Îi trecuseră și lui prin cap diverse idei. Însemna oare asta că Îmi fusese necredincios? Firește că nu. Cu o Încredere sporită În mine (și cu o dorință deja disperată să Îl văd, să Îl aud pe Christian și, În general, să‑i fiu În preajmăă, am pornit‑o prin bar În căutarea lui. L‑am găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o voce atât de Încredibil, de indiscutabil nefericită să vorbească cu tine, de mai că‑ți venea să Închizi telefonul. — Bună ziua, vreau să pun doar o Întrebare foarte scurtă. Cuvintele mi se rostogoleau din gură În mare viteză, În tentativa disperată de a mă face auzită Înainte ca ea să Îmi trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o singură clipă la fata care așternuse o parte din sufletul ei pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o rochie decentă pe care să o poată purta la o Întâlnire romantică pe care speram că o va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
treizeci și cinci de ani s‑a apropiat, dând să urce, dar s‑a oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
revenit la realitate. — Du‑te, a șoptit ea și s‑a uitat la mine cu o rară expresie de simpatie. Și m‑am dus. 14 — Nu poți să apari Într‑un taxi, mi‑a spus Lily În timp ce eu mă dădeam disperată pe gene cu noul rimel Maybelline Great Lash. E o petrecere la țol festiv. Cheamă o mașină de serviciu, pentru numele lui Dumnezeu. S‑a uitat la mine Încă vreun minut sau două, după care mi‑a luat rimelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bronșită, o toxiinfecție alimentară Îngrozitoare și permanenta tuse tabacică, plus o răceală În toată regula, și nu stătusem nici o zi acasă pe caz de boală de aproape un an. Reușisem să trag o fugă la doctor o singură dată, eram disperată să capăt o rețetă pentru atibiotice când mă alesesem cu una dintre infecțiile În gât de care am pomenit mai Înainte (mă strecurasem În biroul doctorului și ordonasem secretarei să vină un doctor imediat să mă vadă, atunci când Miranda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te sune imediat. Telefonul a sunat câteva secunde mai târziu, dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Telefonul a sunat câteva secunde mai târziu, dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și mie nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și mie nu numai că o să primească un premiu, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întregul an - nu fusese decât un coșmar absolut oribil. Nu se poate ca femeia asta chiar să creadă că eu, asistenta secundară, se poate duce acolo și accepta un premiu pentru felul În care presa prezenintă moda! M‑am uitat disperată prin Încăpere să văd dacă mai era cineva de la Runway la prânzul cu pricina. De unde atâta baftă. M‑am prăbușit pe un scaun și m‑am gândit să o sun pe Emily sau pe Briget să le cer un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să Îi sun pe cei care se ocupau de părul și machiajul Mirandei (care, apropo, nu erau aceleași persoane care mă aveau pe mine În grijă - eu eram prelucrată de o femeie cu o expresie veșnic mânioasă, a cărei privire disperată, când mă văzuse pentru prima dată, mă urmărea Încă, În vreme ce Miranda avea doi homosexuali care păreau descinși direct din paginile revistei Maximă și să schimb ora la care trebuiau să vină. Nici o problemă, a chițăit Julien cu pronunțat accent franțuzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a plăcut cine știe ce să Îl spun În momentul acela. — Ai dreptate. — Am? Chiar ești de acord cu mine? — Da. Am fost Într‑adevăr egoistă și nedreaptă față de tine. — Și acum, ce facem? a Întrebat el cu voce resemnată, dar nu disperată. Nu știu. Ce putem face acum? Încetăm cu totul să ne mai vorbim? Încetăm să ne mai vedem? Nu prea știu ce se face În asemenea situații. Dar vreau să faci parte din viața mea și nu pot să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu pot să neg decât ceea ce cunosc; fiind tânăr am această foame de viață-cunoaștere. Nu pot să justific În nici un fel sinuciderea celor care n-au trăit suficient ca să poată decide brusc Între da și nu, dar pot accepta gestul disperat al unor eroi ai cunoașterii ca eșec, ca soluție-limită prin care se confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cea mare din odaia de la stradă. Da, acolo, eram eu Întreg, Îmbrăcat curat; e părul meu, nasul meu, gura mea, nu e nici o Îndoială. Se mai văd și câteva obiecte familiare din jur, dar acestea nu contează acum; mă aplec disperat peste pragul oglinzii și iată că atunci apar din nou, Îmi văd ochii, părul, obrajii, grumazul. Da, sunt ale mele, dar, cum mă Îndrept, dispar imediat din cadru; eu nu mai sunt, rămân doar cerul, copacii și aerul. Deci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zile de vară. Mă strecuram de la un grup la altul fără să aud nimic, căutând cu ochii În stânga și În dreapta, numai s-o descopăr pe ea. Nu era nicăieri. Nu știam de ce nu apare și de aceea Începeam să fiu disperat. Absența ei Îmi provoca o stare de profundă suferință, pe care mă străduiam s-o maschez, vorbind fără oprire cu unul și cu altul. Până la urmă, reușesc s-o văd pe Margareta, prietena ei, și mă apropii repede s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă scufund, strig disperat „ajutoor, ajutoor“ și nimic. Mi se pare că-l văd pe Marius la o distanță enormă, Înoată liniștit cu mișcări egale; nu mă vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bărcuțe, mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va putea distinge chipul drag... Apoi l-au dus lângă ștreang. A simțit Îmbrățișarea rece și aspră În jurul gâtului. Atunci și-a dat seama că va muri. Dar, În același moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu o hârtie În mână, a arătat-o călăului și acesta a făcut un semn. Femeia s-a apropiat de osândit și, cu ochii arzând de teama grozăviei ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deosebit de grele pierise, era un om lângă mine, care mă ținea de mână, mă asculta, Îl ascultam. Poate fi vorba despre iubire? Nu cred, urmele adânci ale amintirii lui Petre nu pot fi acoperite așa curând. A fost o agățare disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În pace. A plecat. Și a dansat până la sfârșit cu Nela. La un moment dat, am vrut să plec. Dar nu am ajuns decât la centru și l-am luat și pe Sandu la colț. Eram, pot spune fără ocol, disperată. Prevedeam niște chinuri Îngrozitoare. Îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Dar nu plângeam, ci stăteam și priveam la ei, uneori mai făceam pirueta himmel, dând la iveală suferința mea de nedescris. Când au Început evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Idiotule, să nu cazi Într-o dragoste! (joi) Revin asupra Întâlnirii adolescente cu E.; Înainte de a termina liceul, În vara lui 1961, m-a chemat la ea acasă, când era singură, pentru o dezlegare. O fată face un asemenea gest disperat cât este Încă pură; investise În mine toate sentimentele și probabil că sosise momentul să decid, s-o eliberez de această stare de așteptare, s-o adopt sau s-o abandonez. Acest motiv de care mă simțeam instinctiv responsabil mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]