KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...235 236 237 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

domnișoara Trixie și îi ceru cartea de telefon. — Eu țin cărțile de telefon! se răsti domnișoara Trixie. Și n-am de gând să las pe nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara Trixie. Ai răbdare. Luă cele trei cărți de telefon îngrămădite într-o nișă a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria regală“. — Dă-mi cartea aia de telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l bine cu unghiile proaspăt vopsite. Dacă ți le dau le pierzi. Găsesc eu numărul corect. Trebuie să vă spun că prea sunteți nerăbdători și iritabili. Stând în casa voastră am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
strigă domnul Gonzalez. Liniștește-i pe muncitori. Vin la voi imediat. — Hai să plecăm de aici, spuse domnul Levy soției sale. Am început să am arsuri la stomac. Încă un minut. Doamna Levy făcu un gest spre domnul Gonzalez. În legătură cu domnișoara Trixie. Vreau să o întâmpinați călduros în fiecare dimineață. Dați-i ceva important de făcut. In trecut, lipsa de încredere în ea însăși o făcea să se teamă de orice muncă de răspundere. Cred că acum a depășit această problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să vii, va trebui să te întorci acasă cu autobuzul. Biroul ăsta îmi provoacă indigestie. — Bine, bine. Văd eu că nu ești dispus să dai nici un minut din viața ta oricum risipită pentru femeia aceasta. Doamna Levy o arătă pe domnișoara Trixie care sforăia sonor. Apoi o scutură de umăr. Plec, scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
risipită pentru femeia aceasta. Doamna Levy o arătă pe domnișoara Trixie care sforăia sonor. Apoi o scutură de umăr. Plec, scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de „ordinea alfabetică“. Trist, foarte trist! O întreprindere gata să se ducă de râpă, tineri idealiști nefericiți pretându-se la falsuri ca să se răzbune. — Plecați o dată de aici, se răsti la ei domnișoara Trixie, bătând cu palma în birou. — O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat în blană, era târât afară pe ușă. Am făcut o adevărată minune. Ușa se închise și domnul Zalatimo se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu palma în birou. — O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat în blană, era târât afară pe ușă. Am făcut o adevărată minune. Ușa se închise și domnul Zalatimo se apropie de domnișoara Trixie, scărpinându-se îngândurat. O bătu pe umăr și o întrebă: — Ia zi, doamnă, n-ai putea să m-ajuți? Ce crezi că vine-ntâi, Willis sau Williams? Domnișoara Trixie îl privi fix o clipă. Apoi își înfipse dinții protezei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
adevărată minune. Ușa se închise și domnul Zalatimo se apropie de domnișoara Trixie, scărpinându-se îngândurat. O bătu pe umăr și o întrebă: — Ia zi, doamnă, n-ai putea să m-ajuți? Ce crezi că vine-ntâi, Willis sau Williams? Domnișoara Trixie îl privi fix o clipă. Apoi își înfipse dinții protezei în mâna lui. Din fabrică, domnul Gonzalez auzi țipătul lui Zalatimo. Nu știa dacă să-l părăsească pe domnul Palermo care se arsese și să vadă ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cursă, spuse ea calm. Cazier la poliție, instigator la dezordine, prea miros urât referințele despre caracterul său. — A! Așa, deodată ești de acord că tânărul idealist e o canalie. — E clar că a lucrat de unul singur. Mă întreb dacă domnișoara Trixie nu știe ceva. — Adevărat. — Cât despre fundație, scoate-ți-o din cap. Susan și Sandra vor fi foarte afectate aflând că atitudinea ta de trântor era gata să le ducă la ruină. Dacă cineva ne dă în judecată pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei încununa cu lauri niște bătrâni care nu se disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-adevăr încredere în numele lor. Trebuie să mă străduiesc cât pot ca să compensez eșecul tău total ca părinte. — Să obții un premiu de la Fundația Leon Levy va fi o adevărată insultă publică. Să te ții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de cei care primesc premiile. Las-o moartă! Ce s-a întâmplat cu bridge-ul? Alții continuă să joace. Și de ce nu te mai duci să joci golf la Lakewood? Mai ia niște lecții de dans. Ia-o și pe domnișoara Trixie cu tine. — Să-ți spun drept, domnișoara Trixie a început să mă plictisească în ultimele zile. — Deci aceasta-i cauza pentru care cursul de întinerire a luat brusc sfârșit? — Am făcut tot ce s-a putut pentru femeia aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ce s-a întâmplat cu bridge-ul? Alții continuă să joace. Și de ce nu te mai duci să joci golf la Lakewood? Mai ia niște lecții de dans. Ia-o și pe domnișoara Trixie cu tine. — Să-ți spun drept, domnișoara Trixie a început să mă plictisească în ultimele zile. — Deci aceasta-i cauza pentru care cursul de întinerire a luat brusc sfârșit? — Am făcut tot ce s-a putut pentru femeia aceea. Susan și Sandra sunt mândre că am reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îl așteptase pe vânzătorul acela mare, care însă nu-și făcu apariția. Fusese oare concediat pentru că îl înjunghiase pe poponar în Pirate’s Alley? La prânz, George părăsi locul de pândă și se duse în Cartier să ia pachetele de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
așa perfectă că ea nu tre’ să vină sara s-o păzească. Zice că cum începe Harla, se duce-n California-n vacanță. — Ce noroc, spuse Ignatius cu gura lăsându-i apă. Foarte bine. Voi veni negreșit să văd numărul domnișoarei O’Hara. Ai putea să-mi rezervi în secret o masă chiar lângă scenă? Trebuie să văd și să aud tot ce spune. — Siiigur! Ai să fii bine venit. Treci p-acilea peste vro două zile. Nime’ n-o să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu ai o rudă albă care să te hăituiască. Citește-l pe Boetius. — Cum? Ce să citesc? — Boetius îți va demonstra că a te strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să accepți. Întreab-o pe domnișoara O’Hara despre el. — Da’ ție ț-ar place să fii vagabont juma’ din timp? — Ar fi minunat! Eu însumi am fost un timp vagabond. Eram fericit. De ce nu sunt eu în locul tău? M-aș urni din cameră doar o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa. — Ce s-a-ntâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de curând posibil. Te rog, sună cu taxă inversă oricând după ora 18. Sunt foarte, foarte îngrijorată. M. Minkoff — E într-o stare de totală confuzie! constată fericit Ignatius. Stai să vezi când va auzi de întâlnirea mea apocaliptică cu domnișoara O’Hara! — Ignatius, ce-ai primit? — O veste de la fufa de Myrna. — Ce mai vrea fata aia? — Amenință să se sinucidă dacă nu jur că inima mea îi aparține numai ei. — Groaznic! Pariez că ai înțesat capu’ bietei fete cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ai decât să vii afară după mine în cămașa aceea zdrențuită de noapte și să mă prinzi, răspunse sfidător Ignatius, scoțând limba lui roșie și mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dalele umede ale trotuarului de pe St. Peter Street. Privind la ceasul de la mână care, ca de obicei, era pe moarte, se întrebă cât o fi ora. Poate era încă destul de devreme să vadă primul spectacol de la Bucuria Nopții. Poate că domnișoara O’Hara a început să-și prezinte numărul. Dacă el și Myrna nu erau sortiți să se dueleze pe câmpul acțiunilor politice, nu le rămânea decât s-o facă pe cel al sexului. Ce lance ar fi putut fi domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
domnișoara O’Hara a început să-și prezinte numărul. Dacă el și Myrna nu erau sortiți să se dueleze pe câmpul acțiunilor politice, nu le rămânea decât s-o facă pe cel al sexului. Ce lance ar fi putut fi domnișoara O’Hara! Bună de aruncat drept între ochii batjocoritori ai Myrnei. Ignatius se mai uită o dată la fotografie și îi lăsă gura apă. Ce fel de animal avea oare? Seara mai putea fi încă smulsă din ghearele eșecului. Scărpinându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nocturne de turiști și oameni din Cartier, printre care nu părea deosebit de ciudat. Își făcea loc prin mulțimea de pe trotuarul îngust izbind oamenii cu legănatul șoldurilor și făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sadea ce lucrează sub salaru’ minim. Hei! Garantat atmosferă de plantațe, cu bumbac ce crește chiar pe scenă, chiar sub nasu’ vostru și tot acolo ș-un luptător pen’ drepturi civile ce ia șuturi în fund ’n pauză. — Spune-mi, domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat chelneru’ șef acolo masa. — Serios? întrebă Ignatius nerăbdător să intre. Sper că proprietăreasa aia nazistă e plecată. — A zburat în California az’ după-masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]