6,471 matches
-
persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită caznelor la care i-a supus. Cei mai mulți s-au refugiat în pustiuri ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru bunul mers al Bisericii. În timpul războiului cu perșii (336-337), s-a gândit la asistența religioasă a soldaților creștini, după cum se îngrijiseră anterior predecesorii săi de soldații păgâni, poruncind să se construiască un fel de capele ambulante. În acord cu episcopii, a încredințat câte una dintre aceste capele preoților și diaconilor pentru desfășurarea riturilor sacre, pentru a obține ajutorul divin și dobândirea victoriei și spre îmbărbătarea soldaților creștini. Aceste demersuri urmăreau înlăturarea obiecțiilor contrare prestării serviciului militar, îndepărtând ideile obiectorilor de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se adresa Dumnezeului cerurilor, adică celui al creștinilor; c) glorifica puterea și misticismul riturilor idolatrice, ridiculizând mai apoi păgânismul care își făurea zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezonanțe de cavou”,3) cum li se va fi părut celor fără un simț lingvistic deosebit? Ca să știe ce înseamnă „Bacovia” ar fi fost necesare anumite cunoștințe de istorie și de geografie locală, adică de existența aci a unei vechi episcopii catolice, de așezarea orașului Bacău, de viticultura regiunii etc. Poetul a spus că și-a luat pseudonimul „din dicționarul lui Hasdeu”, adăugînd imediat că „Bacovia mai înseamnă însă și altceva(...), înfățișează pur și simplu Calea lui Bachus”, pe care recunoștea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aprobat de statul român, Cultul romano-catolic aplică prevederile Codexului Canonic elaborat de Vatican [...]. Biserica Romano-Catolică a acordat întotdeauna o atenție deosebită pregătirii religioase a credincioșilor în general, a copiilor și tinerilor în special. [...] Pe ansamblul cultului, dar cu deosebire în cadrul Episcopiei Alba Iulia, educarea religioasă a copiilor și tinerilor are, într-o anumită măsură, aspectul unui sistem de tip școlar. Se folosesc, în principal, următoarele forme și metode: - săvârșirea liturghiei speciale pentru copii; - rolul tradiției și al mediului familial; - catehizarea (orele
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Sinod, pe bază de lege și tot numai prin lege s-ar desființa dacă ar fi cazul, ceea ce nu este. Averea ei, care formează și vatra mănăstirească, constă dintr-un parc de circa 30 ha, donat de Ecaterina Șerban Cantacuzino Episcopiei Romanului, pentru așezarea mănăstirească de maici, cu obligația ca biserica mănăstirii să servească și pentru locuitorii satului M. Din această suprafață de 30 ha numai un hectar și jumătate se poate cultiva cu zarzavaturi. Restul este pădure și livezi. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
nr. 1919 din 21 aprilie 1947 și transcrisă sub nr. 2619 din 21 apr. 1947 de Tribunalul Roman, iar Ministerul Cultelor, prin decizia nr. 12398 din 26 martie 1948, publicată în M.O. nr. 85 (partea I B), a autorizat Episcopia Romanului să accepte acea donație, ceea ce a și făcut. Astfel stând lucrurile, averea mănăstirii M. este avere bisericească și nu are nici un fel de legătură cu averile foștilor moșieri. Iar prin faptul că este compusă din pădure în marea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cărți din biblioteca Patriarhiei.” „Sursa [„Mircea”n.a.] vă informează despre T.R. care a venit în Oradea pentru tratament la „Felix”, unde a stat circa 15 zile. Sursa l-a întâmpinat la aeroport cu preasfințitul S., după care a venit la Episcopie și a servit cina. Sursa l-a dus la „Felix”, iar la plecare a venit și a dormit o noapte, ca a doua zi să plece la București. T.R. a fost numai în anturajul preasfințitului. Alte persoane din rândul preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de la gară la palat. La plecare, i-am zis că poate ne vom întâlni, mai ales că el va lucra în cadrul Administrației Patriahale.” Referat cu propuneri de recrutare ca informator a numitului B.B.., din Rm. Vâlcea, 06.04.1976: „La episcopia din Rm. Vâlcea, precum și la celelalte monumente istorice de pe raza județului își fac apariția un număr însemnat de persoane, printre care și unele cunoscut cu antecedente politice sau penale. [...] Atât din materialele de studiu, cât și din câte îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
rezultă că este un preot cu o bună pregătire culturală, este foarte hotărât în realizarea unor dorințe și perseverent în același timp, dă dovadă de inițiativă, este sociabil și comunicativ. Aceste calități l-au avantajat atât la transferarea lui la episcopie - cât și după aceasta - când i-au fost încredințate lucrările din cabinet ale noului episcop arhiereu, numit la Vâlcea, post din care poate lua la cunoștință de anumite fapte sau atitudini care ar interesa organele noastre. În același timp, are
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de respectivul călugăr unui post de radio străin. Discuția avea caracter de «glumă» dar se discuta. [sic!]” Notă Informativă, 08.10.1985: „Sursa vă informează că pe data de 07.10.1985 m-am întâlnit cu preotul M.U. la Episcopia R. După mai multe discuții am reluat cu el și slujbele ce le face în fiecare vineri la biserica din Scăueni, dându-i sfaturi să renunțe la astfel de slujbe pentru că el este tânăr și este altfel etichetat decât preotul
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
UM 0544: „În urma măsurilor de studiere și verificare întreprinse până în prezent, s-a stabilit că susnumitul este un element cu calități intelectuale deosebite, cu un nivel de cultură ridicat, bine pregătit profesional, apreciat din acest punct de vedere de către conducerea Episcopiei B. care consideră că îl va putea folosi în viitor în ierarhia bisericească. Conștient de capacitatea sa, ambițios și dornic să promoveze, a preferat să fie hirotonit preot celib., dedicându-se monahismului, fără a exagera însă să respecte rigorile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ușurința cu care se antrenează în discuții, prestanța, tactul și franchețea ce le manifestă în relațiile cu cei din jur. În cadrul întâlnirilor organizate, a manifestat seriozitate și interes față de problemele aduse în discuție, furnizând totdeauna date cu privire la vizitatorii străini în cadrul episcopiei, cadrele bisericești propuse să se deplaseze în exterior, relațiile acestora în străinătate. De asemenea, discutând pe seama plecării sale la studii în Franța, C.C. a căutat să ne asigure că va reprezenta în mod corespunzător biserica și statul român peste hotare
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
manifestări naționalist-șovine și a polarizat în jurul său studenți de la diferite facultăți, originari din județul Bihor, fapt pentru care rugăm să se aibă în atenție la efectuarea verificărilor și acest aspect. Întrucât pe linie profesională cel în cauză are legături la Episcopia Reformată din Oradea, rugăm a se comunica posibilitățile existente pentru contactarea lui cu surse din rândul preoților sau alte cadre de la Episcopie, care să fie dirijate pentru cunoașterea activității negative desfășurate de cel urmărit de noi.” Șeful Securității Col. Mortoiu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
în atenție la efectuarea verificărilor și acest aspect. Întrucât pe linie profesională cel în cauză are legături la Episcopia Reformată din Oradea, rugăm a se comunica posibilitățile existente pentru contactarea lui cu surse din rândul preoților sau alte cadre de la Episcopie, care să fie dirijate pentru cunoașterea activității negative desfășurate de cel urmărit de noi.” Șeful Securității Col. Mortoiu Aurelian Șef serviciu I/A Lt. Col. Ianculescu Antonie” Raport cu propuneri de a se închide DUI privind pe numitul D.F.. - preot reformat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
vechi depășind un milion. Mișcarea s-ar fi lichidat repede dacă partidele politice de pe vremuri nu ar fi exploatat-o în scopuri electorale, promițând revenirea la «stilul vechi». Au fost chiar cazuri când unele guverne țărăniste au și forțat pe episcopii din părțile moldovenești să dea ordin preoților ca slujbele de sărbători să se facă atât pe stil nou, cât și pe stil vechi. A mai contribuit la menținerea mișcării stiliste și starea de nemulțumire în care se găsea țărănimea în
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
prin aceea că ar vrea ca sărbătorile religioase să se facă pe „stil vechi”. Agitatorii stiliști însă, pretind să se organizeze într-o biserică separată, fac propagandă împotriva Bisericii Ortodoxe oficiale, considerând-o „decăzută din har și eretică”, acuză pe episcopii, pe preoții și protopopii bisericii oficiale că sunt „comuniști”, „vânduți lui Antichrist” etc. Tot această clică de agitatori imprimă în țăranii rămași stiliști o atitudine de bigotism și obscurantism religios, care se manifestă prin portul bărbii, nespălarea corpului, posturi îndelungate
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
neobservate de cercurile puterii imperiale, devenind și senatori. Pînă către prima partea a secolului ll, episcopii iudeo-creștini ai Romei au fost ivriți tăiați împrejur care țineau regulile mozaice și nici pomeneală de obiceiurile creștine care la ei vor apărea odată cu episcopii de origine greacă sau siriacă ce le-au luat locul pentru a răspîndi în lume cultul minciunii și urii față de semeni și adevăr. Pînă la incendierea Romei, iudeo-fariseii nu era persecutați de către romani ci chiar apărați, dar după această ispravă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în realitate este între ebioniții ivriți din Roma și gnosticii lui Marcion care negau orice valoare religioasă sau filozofică a scrierilor mozaice precum și a unei mari părți din Evanghelii. Faptul că autorul scrierilor este investit de către apostolul Petru la conducerea episcopiei Romei, ar sugera că această frăție a ivriților dorea să-și păstreze primatul asupra iudeo-creștinilor din sînul Neamurilor apăruți mai tîrziu în imperiul roman, fenomen petrecut către mijlocul secolului ll după ce a fost tradusă Tora în limba greacă iar conducătorii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție iudeo-creștină doar episcopia Lyonului, crește numărul prozeliților mai ales în jurul Romei și Cartaginei. Tot începutul acestui secol statuează ca episcopi ai Romei persoane de origine italică iar limba greacă începe să fie înlocuită de latină ca limbă liturgică. Tertulian, un alt ,,părinte al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
bisericii, deși era încă laic. Desfășoară o amplă activitate la Alexandria dar vine și în Palestina pentru a tălmăci Scripturile ivriților pe care nu le putea înțelege nici un om cu mintea acasă iar în anul 228 este hirotonit preot de către episcopii arătați mai sus. Aceste practici dacă erau legale în Palestina în schimb erau ilegale în Alexandria lui Demetrios. Uns cu acest rang religios se întoarce în Alexandria dar șeful lui ierarhic nu vede cu ochi buni că cineva îi nesocotește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
, Nicolae (1.II.1934, Baia Mare), prozator și eseist. Este fiul Constanței (n. Böhmler) și al lui Vasile Breban, preot. B. face școala la Lugoj, unde tatăl său funcționa în cadrul Episcopiei Greco-Catolice, apoi, după desființarea acesteia odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar al unor mici unități productive (moară, presă de ulei). Exmatriculat din liceu în 1951, ultimul an de studiu, din cauza originii sociale „nesănătoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
sprijinit de Eufrosin Poteca și de episcopul Ilarion al Argeșului. După „cursul normal” de pregătire a învățătorilor de la „Sf. Sava”, urmat în 1831, D.R. desfășoară o bogată activitate didactică și culturală la Buzău, ca profesor (1832-1843) și conducător al tipografiei Episcopiei, continuând la București (1843-1848), ca director la Seminarul Mitropoliei, funcție în care îi va însoți de câteva ori pe tinerii ortodocși trimiși la studii în Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898; Iorga, Ist. bis., II, 271-272; Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români, Sibiu, 1910, 7-15; Gabriel Cocora, Tipar și cărturari, pref. Dan Zamfirescu, București, 1977, 192-203; Dicț. lit. 1900, 284-285; Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească, Buzău, 1986, 159-163, passim. A.Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]