KorAP: Find »[drukola/base=exclama & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...235 236 237 ...242 >

6,028 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe apă și ajunseră curînd lîngă bordul corabiei străine. Se ivi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ca să scape de arșița cumplită de la Ecuator. Dar asta n-a ajutat la nimic, deși eu am făcut tot ce mi-a stat în putință - rămîneam nopți întregi lîngă dînsul, îi prescriam un regim foarte sever... Ă A, foarte sever! exclamă pacientul. Apoi, cu o voce schimbată: Ă Dumnealui bea cu mine noapte de noapte rom fierbinte, pînă nu mai vedea destul de dar ca să-mi poată schimba pansamentul - și mă trimitea la culcare, beat-criță, pe la orele trei dimineața! O, cerule! stătea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă de apă dulce!... Dar continuă povestea cu brațul! Ă Da, mai bine să continui, zise medicul cu răceală în glas. înainte de fi întrerupt de glumețul meu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
adîncă în creștet, care nu vădea însă prin nimic c-ar fi fost vreodată o rană). Ei bine, domnule, căpitanul o să vă spună cum de-a ajuns gaura asta în capul meu, căci știe perfect. Ă Ba, nu știu deloc, exclamă căpitanul. Maică-sa știe, fiindcă l-a adus pe lume cu gaura asta-n cap. A, ticălos fățarnic! N-ai pereche de hoț ce ești, în toată lumea apelor! Cînd o să mori, Bunger, au să te pună în saramură, așa ar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar un bisturiu și se apropie de brațul lui Ahab. Ă-în lături! răcni Ahab, îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nici el însuși, deși inima îi bătea lîngă ele; iar aceste mistere erau, deci, menite să putrezească pînă la urmă odată cu pergamentul viu pe care erau gravate, rămînînd nedezlegate în veci. Poate că tocmai cu acest gînd în minte, Ahab exclamă, într-o dimineață, după ce plecase de lîngă bietul Queequeg, încă bolnav pe atunci: Ă O, diabolice chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
netezești orice bucată de metal strîmbă și crăpată, fie ea din fierul cel mai tare, nu-i așa, fierarule? Ă Așa e, domnule căpitan, cred că pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar și sprijinindu-se cu amîndouă mîinile de umerii lui. Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-mi făurești și mie un harpon, Perth, un harpon pe care să nu-l poată rupe nici o mie de demoni înlănțuiți în același jug! un harpon care să rămînă înfipt în balenă, ca osul propriei sale aripi. Ăsta-i materialul! exclamă Ahab aruncînd săculețul pe nicovală. Vezi tu, fierarule, în săculeț sînt caielele potcoavelor de oțel ale unor cai de curse! Ă Caiele de potcoave, domnule căpitan? Păi, aveți cel mai strașnic și mai rezistent material cu care putem lucra noi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab. Ă Vrei să mă-nsemni cu fierul roșu, Perth? exclamă căpitanul, schimonosindu-se de durere, o clipă. Vasăzică, mi-am făurit un fier roșu ca să mă înfierez doar pe mine însumi? Ă Nu, zău că nu! Mă tem, însă, căpitane Ahab, mă tem de ceva. Harponul ăsta nu e pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
săgeată și bine sudat, căpătă în sfîrșit și vîrf; iar cînd Perth se pregătea să treacă vîrful prin foc pentru ultima oară, înainte de a-l căli, îi strigă lui Ahab să-i aducă aproape butoiul cu apă. Ă Nu, nu! exclamă Ahab. Nu în apă! în moarte vreau să-l călești! Hei, Tashtego, Queequeg și Daggoo! Ce ziceți, păgînilor? îmi dăruiți un pic din sîngele vostru, ca să călesc acest vîrf de harpon? Și ridică în aer harponul. Trei capete negre îi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
bucată lungă de cîțiva stînjeni fu înfășurată pe cabestan și întinsă la maximum. Punîndu-și piciorul pe saula întinsă, pînă ce aceasta vibră ca o strună de harfă, Ahab se aplecă peste ea și, văzînd că nici o fibră nu se rupsese, exclamă: Ă Strașnic! Și acum, legăturile! Oamenii desfăcură șuvițele de la un capăt al saulei, le întinseră și le împletiră pe fiecare în parte în jurul căușului de fier al harponului, în care înfipseră apoi prăjina; capătul de jos al saulei fu întins

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
supraviețui. Ă Iată și o a treia chezășie, bătrîne, zise FedaIlah, ai cărui ochi scăpărară în întuneric aidoma unor licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din fundul ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting, prefăcîndu-se în cenușă mută. O, moșneag al oceanelor! din tot acest foc al vieții tale, ce va rămîne pînă la urmă, decît un pumn de cenușă?! Ă Da, exclamă Stubb, dar ține bine minte, domnule Starbuck, că va fi o cenușă a unor cărbuni de mare, nu cenușa mangalului dumitale ieftin!... L-am auzit pe Ahab șoptind: „Iată că cineva vîră aceste cărți de joc în mîinile-mi bătrîne, jurînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cîntec de slavă... Ă Nebunule! Dacă n-ai ochi ca să vezi, privește cu-ai mei! Ă Păi, cum ai putea să vezi pe-o noapte întunecată ca asta, mai bine decît alții, oricît de nebuni ar fi ei? Ă Uite! exclamă Starbuck apucîndu-l de umăr pe Stubb și arătînd cu degetul spre prova. Nu vezi că furtuna vine dinspre răsărit, adică tocmai din direcția în care vrea să pornească Ahab în căutarea lui Moby Dick? și pe care-a luat-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o voce schimbată: Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! Pentru mateloți, înjurăturile sînt monedă curentă; ei înjură și pe vreme bună și pe vreme rea și ar fi în stare să-și azvîrle blestemele chiar de pe vergile ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Da, cele trei catarge ale noastre au să fie ca niște lumînări de spermanțet - ăsta e semnul bun pe care l-am deslușit. în clipa aceea, Starbuck văzu fața lui Stubb ieșind încet din umbră și parcă strălucind. Ridicîndu-și privirea, exclamă: Ă Uite, uite! Flăcăruile acelea subțiri apăruseră din nou, cu o paloare parcă și mai nefirească. Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! strigă iar Stubb. La baza arborelui-mare, chiar sub dublon și sub flacăra înaltă, Fedallah stătea în genunchi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
căminul tău, atîta vreme cît Ahab va rămîne în viață! Tu atingi coarda cea mai ascunsă a ființei mele, băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se gîndeau să lase pupa corabiei fără colac de salvare; dar Queequeg le dădu atunci a înțelege, prin tot felul de semne ciudate, că sicriul lui ar putea fi utilizat în acest scop. Ă Un sicriu în loc de colac de salvare?! exclamă Starbuck, tresărind. Ă Ar fi ceva cam neobișnuit, zise Stubb. Ă Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lovituri de vîslă, ajunse lîngă bordul vasului nostru. Cînd căpitanul străin sări pe punte, Ahab îl recunoscu numaidecît - era un nantucketez pe care-l știa. Nu schimbară însa nici un salut, cum se obișnuiește în astfel de ocazii. Ă Unde era? exclamă Ahab, înaintînd spre celălalt. N-ai ucis-o! n-ai ucis-o! Spune-mi cum a fost? Ă Se pare că, spre sfîrșitul după-amiezii din ajun, în timp ce trei ambarcațiuni ale corabiei străine urmăreau de zor un cîrd de balene, ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
opt de ore nava dumitale - îți plătesc bine pentru asta - dacă nu-i altă cale, închiriază-mi-o, te rog, numai pentru patruzeci și opt de ore, nu mai mult! Te rog... trebuie... trebuie să faci asta! Ă Feciorul lui! exclamă Stubb. Așadar, despre fiu-său e vorba! Retrag ce am spus în legătură cu hainele și cu ceasul... Ce zice Ahab? A, trebuie să-l salvăm pe băiatul acela! Ă S-a înecat împreună cu toți ceilalți, ieri noapte, murmură bătrînul de pe insula

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]