6,056 matches
-
Cluj-Napoca a lansat o nouă licitație pentru continuarea lucrărilor la Sala Polivalentă și la parcarea aferentă. Față de proiectul din 2010, în caietul de sarcini au mai fost introduse pardoseală demontabilă, un "videobox" (cub media) central pentru afișaj și o nouă fațadă translucidă din policarbonat. Anunțul licitației a fost publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice pe 19 aprilie 2013. Asocierea SC TCI Contractor General SA-SC Modern Bau SRL, unul dintre constructorii interesați de câștigarea contractului, a contestat procedura la CNSC, acuzând
Sala Polivalentă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/333626_a_334955]
-
tradiției locale acest Coran i-a fost dăruit de către Allah lui Yidan Barimah Bramah, imamul din acea perioadă drept răsplată pentru rugăciunile sale. Moscheea este construită în stil sudano-sahelian având drept materiale principale lemnul, chirpiciul și noroiul. În anul 1970, fațada moscheii a fost acoperită cu un amestec de nisip și ciment în speranța că va opri deteriorarea sa din cauza vântului și a ploii. Cu toate acestea măsurile nu au fost eficiente, având loc lucrări ample de renovare a clădirii. În
Moscheea din Larabanga () [Corola-website/Science/333774_a_335103]
-
piatră. La baza obeliscului se află un cavalerist în poziție de atac, un cal și un scut heraldic cu stema României din bronz, material din care este făcut și vulturul aflat în partea superioară. La inaugurare, monumentul avea postată pe fațada principală în partea superioară un medalion din bronz cu chipurile Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria - întruchipată ca și soră de caritate. Între acesta și scutul heraldic se găsea o placă memorială din marmură roză, ce avea gravat cu
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
a conacului este alcătuită din mai multe construcții, ridicate în perioade diferite, începînd de la locuința tradițională țărănească și terminînd cu elemente arhitecturale caracteristice clasicismului timpuriu. Camerele pentru oaspeți și salonul sunt amplasate la intrarea principală. Anfilada încăperilor principale îndreptată spre fațadele de nord și sud avea o ieșire impunătoare la terasa fațadei de sus. Zona de locuit a conacului este orientată spre „curdoner” și anexele gospodărești. Decorul conacului și elementele lui constituitive sunt racordate compoziției lui. Caracteristice rămîn coloanele octaedrice din
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
diferite, începînd de la locuința tradițională țărănească și terminînd cu elemente arhitecturale caracteristice clasicismului timpuriu. Camerele pentru oaspeți și salonul sunt amplasate la intrarea principală. Anfilada încăperilor principale îndreptată spre fațadele de nord și sud avea o ieșire impunătoare la terasa fațadei de sus. Zona de locuit a conacului este orientată spre „curdoner” și anexele gospodărești. Decorul conacului și elementele lui constituitive sunt racordate compoziției lui. Caracteristice rămîn coloanele octaedrice din piatră brută ce susțin frontonul triunghiular al portalului și colonada galeriei
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
și anexele gospodărești. Decorul conacului și elementele lui constituitive sunt racordate compoziției lui. Caracteristice rămîn coloanele octaedrice din piatră brută ce susțin frontonul triunghiular al portalului și colonada galeriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susținute de stîlpi. Cornișa fațadelor de sud și de vest sunt încununate cu atice și balustradă. Rezaliții sunt evidențiați clar. Parțial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-a lungul istoriei complexul din Cubolta a suferit
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
sprijinit de contraforturi. Zona superioară are metereze în formă de gaură de cheie și masipuli devansate la care se ajungea pe un drum de strajă. Cămările de provizii căptușeau și aici zidul. Turnul de Poartă a fost construit către interior, fațada sa principală fiind aliniată zidului de incintă. Similar, a fost înălțat Turnul de Sud-Est, pe a cărui fațadă era vizibil, în secolul al XIX-lea, anul 1522. În acest secol s-a dărâmat latura de est a zidului pentru construirea
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
se ajungea pe un drum de strajă. Cămările de provizii căptușeau și aici zidul. Turnul de Poartă a fost construit către interior, fațada sa principală fiind aliniată zidului de incintă. Similar, a fost înălțat Turnul de Sud-Est, pe a cărui fațadă era vizibil, în secolul al XIX-lea, anul 1522. În acest secol s-a dărâmat latura de est a zidului pentru construirea casei parohiale. Interiorul bisericii este simplu, cea mai de valoare piesă considerându-se a fi pictura altarului ce
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
amenajat un port naval și o stațiune litorala cu o plajă celebra, care este cea mai mare de pe insulă. O piață mică se află în fața portului, fiind înconjurată de "casele tipice din Capri, dominate de terasele, balcoanele, galeriile deschise și fațade multi-colorate ale orașului, luminate de "roșul pompeian", care este una dintre cele mai intense note de culoare de-a lungul întregii coaste napoletane." Orașul este caracterizat, de asemenea, prin panțe abrupte terasate cu floră mediteraneană. Un capitel corintic se află
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]
-
omagială în biserica pe care o vedem astăzi și pe care a dedicat-o Sfântului Francisc din Paola, care a viețuit în secolul al XV-lea într-o mănăstire aflată pe acest loc. Biserica este asemănătoare cu Panteonul din Roma. Fațada este decorată cu un portic sprijinit pe șase coloane și doi pilaștri ionici. În interior, biserica este circulară, cu două capele laterale. Cupola are o înălțime de 53 de metri. În centrul pieței, mai exact în fața basilicii, se află statuile
Piața Plebiscitului din Napoli () [Corola-website/Science/333195_a_334524]
-
bunuri și viața relativ liberă din orașul german curat și îngrijit și lipsurile și mizeria din orașele rusești. Atitudinea autorului este ambivalentă ca rezultat al contactului direct cu ambele culturi, dar evoluția evenimentelor scoate la suprafață aspecte nebănuite. Astfel, sub fațada poleită a decenței burgheze din idilicul oraș german se ascund manifestări naționaliste și dușmănoase, documentate de autor nu doar prin propria sa experiență, ci din editoriale și articole din ziarele vremii. Analizând romanul sovietic din epoca de construire a socialismului
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
se află în centrul orașului Napoli din sudul Italiei, având fațada principală către Piazza del Plebiscito. El a fost unul dintre cele patru reședințe din apropiere de Napoli folosite de regii Bourboni în timpul domniei lor din Regatul celor Două Sicilii (1730-1860): ceilalte erau palatele de la Caserta, Capodimonte (cu vedere la Napoli
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
regele Filip al III-lea al Spaniei cu prilejul unei vizite care nu a mai fost efectuată în această parte a împărăției lui, în schimb l-a adăpostit inițial pe viceregele Fernando Ruiz de Castro, nobil de Lemos. Pe la 1616 fațada au fost finalizată, iar pe la 1620 interiorul a fost pictat în frescă de Battistello Caracciolo, Giovanni Balducci și Belisario Corenzio. Decorarea Capelei Regale a Adormirii Maicii Domnului a fost finalizată abia în 1644 de Antonio Picchiatti. În 1734, odată cu sosirea
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
mai multe camere, necesitând efectuarea unor restăurări în anii 1838-1858 sub conducerea lui Gaetano Genovese. În această perioadă s-au adăugat "Aripa Balurilor" și un punct de belvedere. La colțul palatului cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
găzduiesc celebrul Teatro San Carlo, mai micul Teatrino di Corte (recent restaurat), Biblioteca Nazionale Vittorio Emanuele III, un muzeu și birouri, inclusiv pe cele ale Consiliului de turism regional. În 1888, regele Umberto I de Savoia a făcut modificări la fațada de vest a clădirii (fațada dinspre Piazza del Plebiscito), dispunând așezarea în nișe a mai multor statui de conducători proeminenți ai dinastiilor care au guvernat acest oraș de la fondarea Regatului Neapolelui în secolul al II-lea. Statuile sunt dispuse în
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
mai micul Teatrino di Corte (recent restaurat), Biblioteca Nazionale Vittorio Emanuele III, un muzeu și birouri, inclusiv pe cele ale Consiliului de turism regional. În 1888, regele Umberto I de Savoia a făcut modificări la fațada de vest a clădirii (fațada dinspre Piazza del Plebiscito), dispunând așezarea în nișe a mai multor statui de conducători proeminenți ai dinastiilor care au guvernat acest oraș de la fondarea Regatului Neapolelui în secolul al II-lea. Statuile sunt dispuse în ordine cronologică cu privire la dinastia lor
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată "Îl sogno di Partenope" de Giovanni
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Niccolini execută noi lucrări de restaurare. În 1844-1845, odată cu demolarea clădirii "Guardia Vecchia", Francesco Gavaudan și Pietro Gesuè refac latura vestică înspre Palatul Regal. La 27 martie 1969 este dat jos grupul sculptural al "Partenopei" realizat de Niccolini pe frontonul fațadei principale, din cauza faptului că acestea se mărunțise din cauza infiltrației apei de ploaie. La 11 iunie 2007, reconstruită "Triade della Partenope" este din nou așezată în vârful clădirii. Din anul 1993 teatrul se află sub conducerea următorilor șefi de orchestră: Salvatore
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
ocuparea Neapolelui de către Franța napoleoniană. La 2 februarie 1636 s-a așezat piatra de temelie; șase luni mai târziu, cupola era aproape terminată și, după mai multe întreruperi ale lucrărilor, s-a sfințit prima parte a edificiului în anul 1641. Fațada a fost realizată după proiectul lui Cosimo Fanzago; prima realizare din piperno și marmură a fost finalizată în secolul al XVII-lea sub conducerea aceluiași arhitect. În fața intrării a fost plasat un gard de fier forjat și piloni din piatră
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
de fier forjat și piloni din piatră, ridicați probabil după proiectul lui Francesco Antonio Picchiatti; astăzi, gardul a dispărut, probabil odată cu lucrările de construire ale Galeriei Umberto I la sfârșitul secolului al XIX-lea, care au deteriorat unele părți ale fațadei prin introducerea aripilor laterale ale galeriei. Cea de-a doua fațadă a fost finalizată între anii 1738 și 1759, dar după curățarea urbană a orașului Napoli în secolul al XIX-lea ("Risanamento") au fost eliminate bolțile laterale și balustrada de
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
lui Francesco Antonio Picchiatti; astăzi, gardul a dispărut, probabil odată cu lucrările de construire ale Galeriei Umberto I la sfârșitul secolului al XIX-lea, care au deteriorat unele părți ale fațadei prin introducerea aripilor laterale ale galeriei. Cea de-a doua fațadă a fost finalizată între anii 1738 și 1759, dar după curățarea urbană a orașului Napoli în secolul al XIX-lea ("Risanamento") au fost eliminate bolțile laterale și balustrada de încoronare realizate de Fanzago, introducând, ca în proiectul lui Di Conforto
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
de către viceregele spaniol Don Pedro Álvarez de Toledo, Marchiz de Villafranca și asociată cu spitalul adiacent pentru cei săraci. Biserică a fost dedicată Sf. Iacob, sfanțul patron al Spaniei, si proiectată de Ferdinando Manlio. Construcția Palatului Sân Giacomo a înlăturat fațadă bisericii, dar a păstrat aspectul interior cu trei nave și un tavan central înalt. Interiorul păstrează încă o serie de morminte monumentale, inclusiv cel al viceregelui Don Pedro de Toledo, al soției și fiului său, sculptat în 1570 de către Giovanni
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente sediul prefecturii. Aripa marginală a clădirii poartă încă numele de "Palazzo Croce", un nume derivat din prezența Bisericii "Santa Croce di Palazzo".
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
(în ) (cunoscut anterior sub numele de Teatro del Fondo) este un teatru istoric din orașul italian Napoli. El este situat în Piazza Municipio, cu fațada către latura de vest a Castel Nuovo și în apropiere de Molo (Dock) Siglio. Împreună cu Teatrul San Carlo, a fost unul din cele două teatre de operă regale ale orașului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. A
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
a fost folosit mai târziu de Gioachino Rossini, care a devenit directorul muzical al teatrelor regale, de Giovanni Pacini, Gaetano Donizetti și de mulți alți compozitori renumiți. După o activitate prelungită de restaurare (lucrările au schimbat complet unele părți, iar fațada a trebuit să fie reconstruită în 1893 de Peter Pulli), teatrul a primit în decembrie 1870 numele actual, "Mercadante", în onoarea muzicianului Saverio Mercadante, napoletan ca adopție. Teatrul a reluat reprezentația producțiilor de operă, trecând printr-o perioadă de înflorire
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]