12,214 matches
-
și crizele istorice putând fi valorizate ca „probe inițiatice”, ca momente sau ocazii pentru noi creații spirituale. Ideea nu este Întâmplător, sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului, dragostea și timpul sunt teme majore, ce devin obsedant În literară a filosofului român, ce reușește să contureze precis un roman al cunoașterii, abia schițat de Camil Petrescu. Este „misterioasă și miraculoasă această epifanie a sacrului Într-un obiect sau context profan, adică această incognoscibilitate a sacrului, pentru cel care nu crede În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
totalitatea situațiilor existențiale, primele intuiții și revelații umane se grupează Întrun singur complex: „arhetipul situației omului În lume” (/167). Pentru Eliade repetiția are un caracter ritual și simbolic și urmărește refacerea actului primordial al creației. În diverse locuri din opera filosofului român Întâlnim referiri la Platon, la similitudinile filosofiei sale (teoria ideilor) cu gândirea arhaică. Am putea stabili astfel o analogie Între ideea „arhetipului și repetiției” sau „paradigmei și repetiției” identificată de Eliade În mentalitatea arhaică și teoria ideilor și participației
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
punem În față, ci de capacitatea acestora de a spune ceva tânărului care Își caută o orientare În ceea ce Întreprinde. Foarte importantă este personalizarea răspunsurilor și consemnarea celor mai relevante de către toți elevii. Un tânăr de 18 ani este un filosof potențial, dacă Împrejurări favorabile stârnesc În el acest tip de aptitudine spre reflecție, autoreflecție, analiză și dialog. Panorama concepțiilor asupra libertății poate fi substanțial Îmbogățită prin texte ce aparțin gânditorului român atunci când se ocupă de concepții filosofico religioase indiene (studiul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
la individ, ele relațiile interpersonale sunt mai importante. Omul ca individ există numai în măsura în care există relațiile sale fie ele mai mult sau mai puțin profunde, mai mult sau mai puțin artificiale, mai mult sau mai puțin stabile. Credem că celebrul filosof M. Buber avea dreptate atunci când afirma faptul că "la început a fost relația". Desigur, nu orice relație consolidează, dezvoltă și afirmă viața individuală. În mod cert, nu relațiile toxice, compromițătoare, distructive, false. Și nici cele conflictuale, în măsura în care (ne) îngustează orizontul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nepregătiți, incapabili, nepricepuți, inadaptabili. La sfârșitul secolului al XIX-lea, naturalistul Thomas H. Huxley a susținut în lucrarea sa Lupta existențială, apărută în anul 1888, teoria conform căreia cel mai important motor la evoluției umane este competiția. La rândul său, filosoful rus (ajuns la Londra) Peter Kropotkin a apreciat că interpretarea teoriei darwiniste dată de Th. Huxley este greșit construită și total inexactă. Lucrarea sa, Ajutorul reciproc. Un factor al evoluției, este o replică dată de gânditorul rus savantului britanic. Cooperarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noi un nivel insuportabil (și, probabil că, de aici, nu mai este decât un pas până la depresie...). Suntem supuși unor norme drastice de competență, de profesionalism, de succes, de frumusețe fizică, de tinerețe, de vitalitate, de seducție. "Ideologia reușitei notează filosoful francez invadează totul" (2009, p. 156). Desigur că nu negăm și credem că nu ar putea nega cineva care se pretinde o ființă rațională, doritoare de mai bine, de mai autentic, de mai frumos principiul perfecțiunii și al afirmării de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din Spațiul mioritic, capitolul Influențe modelatoare și catalitice. La fel de cunoscute sunt, desigur, disocierile lui Blaga referitoare la procesul de constituire a spiritului creator românesc aflat în contact cu anumite direcții ale spiritului creator universal, în speță european. În acest fel, filosoful culturii distinge mai întâi o direcție a influențelor catalitice și una a influențelor modelatoare. Problema este, de altfel, foarte controversată chiar și în zilele noastre. Însă, ceea ce frapează este faptul că disocierile blagiene au în vedere și existența unor ,,forme
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
iar șocul electric este stimulul necondiționat, răspunsul necondiționat este anxietatea, ca răspuns la șoc, iar răspunsul condiționat este anxietatea -reacție la ton . Prima aplicație a acestor teorii a fost în diverse studii făcute cu 80 de ani în urmă de către filosoful devenit behaviorist, John Watson, și un student absolvent, pe nume Rosalie Raynor (1920)260. Subiectul acestora a fost un copil de 11 luni, numit Micul Albert. Într-o zi, Watson și Raynor au așezat un șobolan alb în fața copilului. Cum
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Sângele martirilor sămânța creștinilor” O lectură mai atentă a unor scrieri bisericești din primele secole ne strecoară în suflet sângele martirilor este convingerea m secerați de voi ne facem și mai numeroși; sămânța (martirilor - n.n.) este chiar sângele creștinilor! Mulți filosofi la voi îndeamnă să îndurați durerea și moartea, precum și Cicero în Tusculane, Seneca în Simple întâmplări, apoi Diogene, Pyrrhon, Calinic; și totuși, prin cuvintele lor nu și-au putut face atâția discipoli, câți și-au făcut creștinii, care învață prin
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nu era adecvată textelor filosofice. Cu toate aceste, traducerea a fost făcută cu exactitate și pătrundere. Un exemplu de introducere pot fi versurile lui Eminescu în fața traducerii "Criticii rațiunii pure" pe care o făcuse: "De-a născoci noi hipoteze doi filosofi s-au dus Ca să găsească ce cătau în al lor gol de sus (....................................................................) Pământu-ntreg li se părea un glas pestriț departe Și fericit, unul din ei exclamă: foarte, foarte Mă simt acum deificat, deasupra noastră nime. Cellalt se uită supărat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
placa de marmură de pe "cabana lui Noica" ― în privința căreia ultimul cuvânt l-a avut meteorologul de la Păltiniș, cel căruia Noica i-a povestit când și cu cine a avut "ultima îmbrățișare activă" ― următoarele cuvinte: "Aici a trăit și a creat filosoful Constantin Noica între anii..." Pentru că avusese acces la omul-Noica era firesc ca "Puiu" să se ia puțin de braț cu eternitatea lui. 23 mai Astăzi, la "După-amiezele cetății" găzduite de Institutul de Arhitectură, Vlad Zografi a vorbit despre "teatrul ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să evit dezbaterea 24, mai ales că ne permite să tranșăm nu prin ideologie, ci prin epistemologie fundamentală în favoarea unei științe deschise, multidisciplinare și internaționale. Vom nota, de altfel, că este o dezbatere în care pragmatismul între alții, al unui filosof american va juca un rol important. Unei speranțe iluzorii într-o definiție perfectă îi vom opune realizarea pragmatică a unor puncte de vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
extorcarea, vandalismul, cât și ceea ce numim "incivilități": cuvinte jignitoare, grosolănii de tot felul, busculade, apostrofări, umilințe". Această extindere prea mare ar face conceptul de neînțeles, prin confuzia lexicală și semantică. Regăsim acest argument în cartea unui cercetător în educație și filosof, Érik Prairat (Prairat, 2001) care propune o lectură critică a propriilor mele lucrări și contestă "preocuparea lăudabilă de a ține cont de trăirile actorilor" care participă ei înșiși la definirea violenței. Pentru Prairat, "regăsim aici faimosul Esse est percipi al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un vocabular adecvat obiectului. E un fel de fantasmă a atotputerniciei să crezi că poți îngloba total un obiect într-un cuvânt. Cuvântul, utilizările acestui cuvânt nu sunt niciodată decât descrieri situate, limitate la puncte de vedere, descriind imperfect lucrurile. Filosoful american Richard Rorty a tras poate concluzia ultimă pentru cercetarea științifică: "Adevărul nu poate fi în afara noastră nu poate exista independent de mintea omului pentru că propozițiile nu pot exista, sau nu pot fi în afara noastră. Lumea este în afara minții, dar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
economică mondială ultraliberală, singura posibilitate de acțiune fiind abolirea acesteia. Discursul despre decadență Discursul despre decadență se folosește în primul rând de infracțiunile comise de minori pentru generalizări "filosofice", în care violența e împământenită, cum a fost, de exemplu, cazul filosofului André Comte-Sponville, în L'Événement du jeudi din 2 decembrie 1993, sub un titlu în forță: "Barbarie infantilă". Pentru acest filosof, "violența copiilor nu este o aberație, o monstruozitate, o excepție: ea este regula naturii, a vieții, a pulsiunii, de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de infracțiunile comise de minori pentru generalizări "filosofice", în care violența e împământenită, cum a fost, de exemplu, cazul filosofului André Comte-Sponville, în L'Événement du jeudi din 2 decembrie 1993, sub un titlu în forță: "Barbarie infantilă". Pentru acest filosof, "violența copiilor nu este o aberație, o monstruozitate, o excepție: ea este regula naturii, a vieții, a pulsiunii, de care nu se poate scăpa decât printr-o altă regulă, a blândeții și respectului. Dar aceasta nu este dată din naștere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent de gândire e coerent și nu-i nici pe departe marginal. E organizat în rețea, are propria presă și relații politice. Printre acestea din urmă figurează Luc Ferry, fost ministru al învățământului, filosof mediatic, prieten și coleg cu Comte- Sponville, alături de care a semnat, de altfel, o carte (Ferry și Comte-Sponville, 1999). Cum analiza Luc Ferry violența în școală și cauzele ei când era ministru? Aflăm dintr-un discurs al său din 22
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au fost copiii lui mai '68 și ai dezmățului său nestăvilit care se împotrivea ascetismului necesar pentru transmiterea cunoștințelor, provocând o "înfrângere a gândirii", cum o numea, într-un pamflet celebru, cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent, un alt filosof mediatic, Alain Finkelkraut (1987). Discursul despre decadență pornește de la o presupusă insuficiență parentală, iar dominanta constă în acuzarea părinților și a lipsei de repere, cum tinde s-o impună un joc de cuvinte pseudo-savant*. Noua familie, marcată de hedonismul consumerist
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un grup comercial privat de "securizare a spațiilor publice". Vom examina apoi ce înseamnă recursul la pedeapsa corporală împotriva violenței în școală. Să trimitem parașutiștii! Sâmbătă dimineața, pe France Culture se difuzează o emisiune foarte urmărită, moderată cu talent de filosoful și polemistul Alain Finkielkraut. Am avut onoarea să fiu invitat aici, pentru o dezbatere asupra delincvenței juvenile, în compania unui alt autor, Jean-Claude Barreau; acesta tocmai își lansase cartea Bandes à part, cu subtitlul cel puțin ambițios Pour en finir
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de om, ca o corecție a prea-plinului copilăresc de natură și animalitate al copilului. De unde întemeierea unei pedagogii a îndreptării, care va domina mult timp istoria educației occidentale, până în secolul al XIX-lea, cu toată contestarea de către unii medici și filosofi. De altfel, putem crede că ideea naturalității violenței infantile, fixată în cadrul unei agresivități înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la cucerirea "spațiilor interstițiale". 24 O versiune mai completă a acestei dezbateri poate fi găsită în intervenția mea la prima conferință mondială asupra violenței în școală (Debarbieux, in Debarbieux și Blaya, 2001). 25 În treacăt fie zis și reacționez ca filosof -, nu văd de ce faptul că un filosof este "bătrân" ar fi o garanție a desuetudinii. Argumentul este aici mai mult ad hominem decât epistemologic. * Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Ștefanov, All, București, 1998, p. 36
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai completă a acestei dezbateri poate fi găsită în intervenția mea la prima conferință mondială asupra violenței în școală (Debarbieux, in Debarbieux și Blaya, 2001). 25 În treacăt fie zis și reacționez ca filosof -, nu văd de ce faptul că un filosof este "bătrân" ar fi o garanție a desuetudinii. Argumentul este aici mai mult ad hominem decât epistemologic. * Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Ștefanov, All, București, 1998, p. 36 (n.trad.). 26 De altfel, este exact
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de alte părți. În același timp, Franța era implicată într-o serie de războaie cu alte puteri europene care au dus-o la faliment, toata această povară căzând pe umerii țăranilor și ai reprezentanților celei de-a treia clase sociale. Filosofii secolului al XVIII-lea Acesta a fost contextul în care au apărut filosofii iluminismului cum ar fi Voltaire, Rousseau, Montesquieu și Holbach, care au contribuit și la elaborarea enciclopediei editată de Diderot și D'Alembert. Chiar dacă existau diferențe importante în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
războaie cu alte puteri europene care au dus-o la faliment, toata această povară căzând pe umerii țăranilor și ai reprezentanților celei de-a treia clase sociale. Filosofii secolului al XVIII-lea Acesta a fost contextul în care au apărut filosofii iluminismului cum ar fi Voltaire, Rousseau, Montesquieu și Holbach, care au contribuit și la elaborarea enciclopediei editată de Diderot și D'Alembert. Chiar dacă existau diferențe importante în filosofia politică a acestor scriitori (de exemplu, Voltaire și Rousseau erau în opoziție
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]