6,379 matches
-
a pozelor, dar asta este. La vale, atent să n-o iau la stânga spre Icușești, la o intersecție mi-am aruncat privirea pe vitezometru: prinsesem 45,5 km / oră. Prin localitatea al cărei nume sugerează frigul (Recea), m-au trecut fiorii, gândind la dezastrul care-i obligase pe oamenii de acolo să se mute în case identice, după inundațiile din vară. Din Ion Creangă se zăreau, peste Siret, clădirile Romanului. Mă încadram bine în timp, ajungeam acasă înainte de orele 13.00
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dacă generația 60 a refăcut punțile lirice cu generația interbelică, generația '80 s-a dorit o generație universală, care să înscrie România în circuitul european și mondial. Ea a avut obsesia teoretică și obsesia existențială, sentimentul critic și chiar un fior diacronic, adică sensibilitate față de istorie și conștiința că este a treia mare generație culturală, după cea pașoptisto-junimistă și după cea interbelică. Trebuie să accentuăm faptul că în literatură sincronismul s-a putut realiza doar prin acceptarea și asimilarea postmodernismului. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cîtorva nume (Claudiu Komartin, Aida Hancer, Teodor Țupa, Răzvan Voncu și Miruna Vlad, între ele) care au înțeles că poezia nu e o adunătură de cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite, ci pulberea aceea fină de deasupra textului, adică fiorul metafizic. Dacă ai dus textul dincolo de metafizic, dacă-l bălăcărești în fiziologic, dacă-l umpli de organe sexuale și înjurături birjarerești ("poezia roz"!) pentru a șoca, pentru un ieftin vedetism, dacă latrinizezi textual și arunci cu noroi în sfinți, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lor culturale, muzee...E un bagaj important pentru mine, din care mă hrănesc și azi. A.B.Ce muzică, ce vremuri, ce oameni... Putem vorbi despre îndrăgostire? Despre iubire? Nu. Nu-mi face plăcere. A.B.De ce? Probabil deziluzia primului fior. La vârsta aprinsă, eu am iubit, dar nu am fost iubită sincer la rândul meu. Am dat peste un histrionic. Asta distruge cuplul. Cum se spune, nepotrivire. O poveste cu același fir ca la Constanța Buzea. Nenorocul de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
NUX". Povestiți-ne cum au decurs evenimentele de atunci! Poeții români au șanse foarte slabe să fie apreciați în străinătate. Dar cred că nu este numai situația noastră particulară, ci una a poeziei în general. O traducere estompează enorm din fiorul inițial, propriu, al poetului care scrie în limba lui. În ce ne privește, se fac traduceri ale unor autori români, dar, de cele mai multe ori nu valoarea volumului în sine decide cine trebuie să fie tradus, ci numele autorului, cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
onoare! Nu mă desțărasem, mă aflam tot în Țara Zarandului, la Brad, dar la Băița inexplicabil n-am mai călcat. A fost Atlantida mea... Ca literator, de inspirație aproape exclusiv citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud, Sâcărâmb, Roșia Montană, pe care totuși le știam pe față și pe dos. Ușor masochist cum sunt, mă gândesc dacă nu cumva este acesta semnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Și flori și ochi și buze și morminte... Au urmat, la distanțe mai mici ori mai îndelungate, alte și alte poezii de Lucian Blaga: Gorunul... Lumina, Veșnicul, Pământul, Zorile, Iisus și Magdalena, Inima, Vreau să joc!, Visătorul, Ursitoarea mea, Eva, Fiorul..., Legenda, Izvorul nopții, Scoica, Martie, La mare..., Zamolxe, Ecourile, Dorul, Ghimpii dar și Cugetări... dintr-un viitor volum. După care în numărul 143, Nicolae Iorga scria despre poetul Lucian Blaga: ... E aici un tânăr care întinde brațe de energie către
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o judecată care nu a venit de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în glumă, mai în serios, de succes s-a bucurat în același 1931 și melodia Sunt foarte pudic, madame : Sunt foarte pudic, madame, și adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31 a înregistrat, la fel de repede devenită faimoasă, Minciuna sau Pe boltă când apare luna, cum mai era cunoscută, urmată de scandaloasa vremii, Morfina, ambele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o piesă nouă și având un repertoriu uriaș, cum alții doar visau, vânzând numai în țară discuri cât aproape vindea un artist internațional în Europa, dar și în afară, spărgând de mult granițele cu căldura vocii sale, fiind ascultat cu fiori și de cei care nu-i cunoșteau limba, depășind la distanță mare orice rival, după toate acestea să schimbe tot și să o ia de la început. Și nu oricum, ci departe de vadul de pe Victoriei și publicul ei select, departe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea ! Urmau, desigur, inegalabilele tangouri și romanțe ale lui Fernic, Iubesc femeia, Pe boltă când apare luna sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă lumea cu vocea ta caldă pe care eu nu am să o mai aud niciodată ! La Roata lumii, Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
televiziune română, este primit sărbătorește de universități de prestigiu, cum a fost cazul de curând la Cluj, În Alma Mater clujeană. C A P I T O L U L IV (Bătrânețeaă 1 Cam pe la cincizeci de ani am simțit „primul fior” al unei „alte vârste” (Lucian Blaga: „un scârțâit de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copii. Plastilina se folosea în școli pentru a ușura starea de tensiune a elevilor. Iar noi, părinții, eram sfătuiți să avem întotdeauna asupra noastră o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Clayton. La petrecerea de Halloween, astă noapte. Îmbrăcat ca Patrick Bateman. Îl urmărisem de la fereastra lui Sarah cum dispărea în întunericul din Elsinore Lane. Am tras adânc aer în piept, ceva s-a blocat în mine, m-a trecut un fior. Când își punea cartea în rucsac, l-am întrebat: - Deci n-ai fost la petrecerea mea și a soției mele de astă-noapte? Deveni foarte rece și zise: - Nu. Nu, n-am fost. Mi-a răspuns atât de firesc, încât n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rămas tăcuți multă vreme, deoarece Christian Bale era actorul care îl jucase pe Patrick Bateman în versiunea cinematografică a romanului American Psycho. - Dar semăna și cu tine, zise Aimee. Cu vreo douăzeci de ani mai tânăr. Iarăși m-au trecut fiorii. Am ajuns în parcare, dar acel 450 SL de culoare crem nu mai era acolo. Am observat. 6 p s i h i a t r i i Cum întârziasem, am mers cu mașina în loc s-o iau pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se adusese la cunoștință că seara următoare va avea loc o întrunire părinți/profesori, iar acum se punea întrebarea dacă vom participa. O, da, Jayne și cu mine i-am asigurat pe cei de la masă, vom fi acolo. (Mă trecuseră fiorii imaginându-mi care ar fi fost consecințele dacă aș fi spus: „Sub nici o formă nu vom participa la această chestie părinți/profesori de la Buckley“.) Conversația s-a învârtit în jurul dotărilor superficiale, a negărilor ascunse, a distincțiilor valorice, a conexiunilor majore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
le priveam din acest unghi. Peretele era acum aproape în întregime acoperit cu stucatura trandafirie, doar mici pete din albul liliachiu inițial rămânând vizibile. Un perete cu totul nou apăruse - năpârlise - ceea ce era îndeajuns de alarmant ca să mă treacă un fior de gheață (pentru că trebuia să reprezinte un anume semn de alarmă, nu?), iar după ce mi s-a înmânat un alt joint și am tras un fum pe cinste, m-am gândit în aburii marijuanei: cât de ... straniu...după care gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Știam acum ceva - sigur - despre acest băiat care se prezentase drept Clayton și apăruse în biroul meu și în mașina lui Aimee Light’s și în casa mea, știam acum că mă mințise, chiar mai grav - simțeam asta cu un fior premonitoriu - că indiferent care fuseseră intențiile sale, încă nu se sfârșise. Mă simțeam un pic amețit, iar carnea mă durea din lipsă de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
matrimonială îmi amintea întotdeauna ce lucru îngrozitor era optimismul.) Am făcut un duș și m-am îmbrăcat, fiind atât de obosit încât mă îndoiam serios că voi fi fost în stare să rezist pe tot parcursul ședinței - m-au trecut fiorii gândindu-mă la energia pe care o necesita. Cum aceste ore îngrozitoare sfârșeau de regulă în lacrimi în ceea ce o privea Jayne și într-o stare de neajutorare sfâșietoare în ce mă privea, m-am abținut și n-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lunatice). Și în timp ce m-am târât anevoie spre apartament m-am oprit în mijlocul străzii și m-am întors pe loc. Cineva cântase în surdină în spatele meu, dar nu era nimeni acolo. Cântecul era atât de familiar încât m-au trecut fiorii. Nu mi-am dat seama până am ajuns în locuința mea pustie că fusese The Sunny Side of the Street. Și atunci am început să plutesc într-un spațiu destins, înconjurat de toate fotografiile înrămate ale lui Robby, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fabulos oraș din întregul traseu al Trenului Literaturii. Lisabona - cea mai vestică metropolă a Europei, succedând cu două ore mai târziu Bucureștiului, fus orar pe care îl împarte doar cu Londra - îți dă izbitoarea senzație de capăt de lume, un fior metafizic în fața depărtărilor pe care le deschide Oceanul. Tocmai de aceea ar fi fost preferabil să fi călătorit de la Est spre Vest, nu invers, cum au stabilit organizatorii - este și părerea colegilor mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sentimentul că înghesui lumea pe stradă, intri în perimetrul pavat al pieței, care parcă te redimensionează în raport cu împrejurimile. Te simți deodată foarte mic, înghițit de spațiul încăpător în care ai pășit. Cred că alternanța aceasta de perspective îți dă acel fior care face întâlnirea cu Plaza Mayor memorabilă. La fel ca și Puerta del Sol, Plaza Mayor este una dintre oglinzile în care s-a reflectat istoria Madridului și a întregii Spanii. Aici aveau loc procesiuni religioase, se anunțau sentințe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta reușește să fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]