6,098 matches
-
cu iordanieii și sirienii în est și nord. Israelul a luptat au al doilea război pe două fronturi în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și al Războiului de Ion Kipur din 1973. Unul dintre motivele pentru planul american al „Flotei cu 600 de nave” din deceniul al șaptelea era acela de amenințarea Uniunii Sovietice cu un război pe două fronturi (în Europa și Oceanul Pacific) în cazul unui război. "Războiul pe două fronturi" este o expresie utilizată deseori în sens metaforic
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
recreative și culturale pentru funcționarii și lucrătorii germani incluzand concerte, croaziere și alte excursii de vacanță, precum și ca un instrument de relații publice, urmând să prezinte "o imagine mai acceptabilă Celui de-al Treilea Reich." A fost nava amiral a flotei de croazieră KdF, iar rolul ei civil a continuat până în primăvara anului 1939. În vara anului 1939, vasul a fost intrat în serviciul militar pentru a aduce "Legiunea Condor" înapoi din Spania după victoria forțelor naționaliste ale generalului Francisco Franco
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat britanic. La 30 octombrie 1914, corăbiile flotei otomane, printre care se aflau și fostele nave germane "Goeben" și "Breslau", au deschis focul asupra porturilor ruse din Marea Neagră. Acest incident a dus la intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale. La 1 noiembrie conducerea
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
de cod Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte de începerea efectivă a invaziei terestre, germanii aveau nevoie de cucerirea supremației sau măcar a superiorității aeriene. "Luftwaffe" avea sarcina să distrugă RAF, care nu trebuia să mai aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Angliei, ceea ce a însemnat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a sfătuit cu Hugo Sperrle, (comandantul "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3), el a ales să își concentreze eforturile împotriva unui număr redus de ținte. Astfel, stațiile de sector RAF Kenley, North Weald, Hornchurch și Biggin Hill au fost desemnate cele mai importante obiective. Următoarele ținte au fost alese pentru
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de vânătoare, Werner Mölders și Adolf Galland. Cei doi au fost decorați cu Insigna de pilot-observator de aur cu diamante pentru rezultatele deosebite obținute în luptă. Göring s-a folosit însă de ocazie pentru ca să îi mustre pentru pierderile suferite de flota de bombardiere, pierderi puse pe seama lipsei de implicare a "Jagdwaffe (aviația de vânătoare)". După aceste critici, Göring a schimbat tonul și le-a oferit promovarea în funcția de "Geschwaderkommodore (comandant de grup aerian)". Această promovare a fost concepută de Göring
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Courland), însă Petru a ales-o pe Ecaterina pentru a-i fi soție. Căsătoria a creat o alianță politică între Rusia și Mecklenburg împotriva Suediei și a fost avantajoasă pentru Petru, care își dorea să folosească portul din Mecklenburg pentru flota sa. Conform contractului de căsătorie, ducele a fost de acord ca viitoarea lui soție să-și păstreze credința ortodoxă și să-i plătească o sumă de 6.000 de taleri pe an. În schimb, Petru I ar urma să contribuie
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
în Adana pe 15 martie. Karagöz Mehmed a fugit, Hersekzade Ahmed a fost luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din soldați ordinari și ieniceri, sprijinită de flotă și de forțele din Dulkadir și condusă de Marele Vizir Koca Davud Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota a fost condusă de Hersekzade Ahmed Pașa, eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de oameni, a preluat controlul Ciliciei. Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de oameni, a preluat controlul Ciliciei. Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
regele Ferdinand al II-lea a încheiat o alianță temporară cu mamelucii împotriva otomanilor din 1488 până în 1491, având ca rezultat transporturi de grâu spaniol care va finanța parțial efortul de război spaniol împotriva Granadei iar spaniolii au furnizat o flotă de 50 de caravele împotriva otomanilor. Mai târziu, în 1501, spaniolii l-au trimis pe ambasadorul Pedro Martyr d'Anghiera pentru a evita represaliile împotriva creștinilor orientali după căderea Granadei. Pe de altă parte, Baiazid al II-lea a primit
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
primit o cerere de ajutor din partea Dinastiei Nasride a Granadei împotriva Coroanei Spaniole dar nu a putut trimite decât ajutor limitat datorită implicării sale în conflictul cu mamelucii. Au fost puse astfel bazele relațiilor otomano-nasride și a fost trimisă o flotă sub comanda lui Kemal Reis pe coastele Spaniei. Sprijinul otoman s-a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea și bolile au început să se răspândească, a fost semnat un tratat de
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
de 10 mai, aliații au efectuat 74 de raiduri. Pierderile aliaților au fost importante. Pe 12 mai de exemplu, unsprezece din cele optsprezece bombardiere franceze Breguet 693 au fost doborâte. "RAF Advanced Air Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate, a pierdut 63 dintre cele 135 de aparate de zbor până pe 12 mai. Pentru următoarele 24 de ore, misiunile de bombardament au fost amânate datorită eficienței artileriei antiaeriene și aviației de vânătoare germane. Este dificil de apreciat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Aceasta fost prima campanie japoneză în Coreea. Inițial, forțele japoneze au obținut victorii copleșitoare, ocupând atât Seoul-ul cât și Pyongyang-ul dar și o mare parte nin peninsula coreeană în doar trei luni. Totuși, acest succes pe uscat era limitat de flota coreeană care ataca vasele japoneze în apele de coastă și oprea aprovizionarea corespunzătoare a armatei. Aceste acțiuni au avut loc cu unele excepții pe tot parcursul conflictului. Soldații japonezi erau încrezători și bine instruiți având experiența numeroaselor conflicte terestre din
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
terestre japoneze. Marina coreeană condusă de Amiralul Yi Sun-sin s-a retras și s-a regrupat la granița nordică a provinciei Jeolla. Deși nu a putut să oprească complet aprovizionarea, marina coreeană a continuat să hărțuiască și să provoace pierderi flotei japoneze de aprovizionare pe toată durata războiului. Practic toate navele japoneze de la începutul războiului nu aveau tunuri de artilerie iar navele coreene au bombardat și scos din areal navele japoneze din afara arealului în care acestea puteu folosi muschetele, catapultele sau
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
încercat să echipeze cu tunuri navele lor, proiectul lor interzicea folosirea a mai mult de câteva tunuri din cauza constituției lor de nave ușoare. Tunurile de pe navele japoneze nu aveau puterea de foc și nici intervalul celor coreene. În scopul consolidării flotei lor, japonezii au încercat să folosească în invazie două galioane portugheze. Peste faptul că nu aveau armament naval eficient, majoritatea navelor japoneze erau nave comerciale modificate și erau mai potrivite pentru transportul de trupe și echipamente decât ca nave de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
valoare. Armata japoneză ocupase acum Busanul. Pentru următorii câțiva ani, Busanul va deveni un depozit de aprovizionare pentru japonezi. Japonezii au continuat să trimită trupe și alimente peste mare la Busan până când amiralul coreean Yi Sun-sin a atacat Busanul cu flota sa. Odată cu căderea Busanului, prima divizie a armatei japoneze și-a finalizat primul obiectiv. La câțiva kilometrii în nordul Busanului era așezată fortăreața Dongnae a cărei garnizoane era o amenințare pentru baza japoneză de atac nou-înființată. So Yoshitoshi și-a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și provizii pentru a continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea Coreei. Când trupele japoneze au debarcat în portul Busan, Bak (transcris deasemenea Park) Hong, comandantul naval de stânga al provinciei Gyeongsang a distrus înteaga sa flotă, baza sa, armele și actele apoi a fugit. Won Gyun, comandantul naval de dreapta a procedat la fel distrugându-și baza și fugind în Konyang doar cu patru nave. Prin urmare nu a existat nici o activitate navală coreeană în zona
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Gyun, comandantul naval de dreapta a procedat la fel distrugându-și baza și fugind în Konyang doar cu patru nave. Prin urmare nu a existat nici o activitate navală coreeană în zona provinciei Gyeongsang. Cei doi supraviețuitori din totalul de patru flote au acționat doar în altă parte (partea de vest a peninsulei). Won Gyun i-a trimis mai târziu o scrisoare lui Yi Sun-sin în care a scris că a fost copleșit de japonezi în luptă și a fost nevoit să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
rând de către 80 de vâslași. Nu mai mult de șase nave-țestoasă au fost utilizate în întregul război iar rolul lor principal era să intre adânc în linile inamice provocând haos cu tunurile și distrugând nava-pavilion a inamicului. În următoarea zi, flota Jeolla a plecat spre locul unde Won Gyun trebuia să le adune și s-au întâlnit cu Yi Sun-sin pe 15 iunie. Flota a crescut la 91 de nave. Acestea înconjurau insula Geoje care era legată de insula Gadeok dar
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
intre adânc în linile inamice provocând haos cu tunurile și distrugând nava-pavilion a inamicului. În următoarea zi, flota Jeolla a plecat spre locul unde Won Gyun trebuia să le adune și s-au întâlnit cu Yi Sun-sin pe 15 iunie. Flota a crescut la 91 de nave. Acestea înconjurau insula Geoje care era legată de insula Gadeok dar vasele de spionaj au detectat 50 de vase japoneze în portul Okpo. La observarea flotei coreene care se apropia, unii japonezi și-au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au întâlnit cu Yi Sun-sin pe 15 iunie. Flota a crescut la 91 de nave. Acestea înconjurau insula Geoje care era legată de insula Gadeok dar vasele de spionaj au detectat 50 de vase japoneze în portul Okpo. La observarea flotei coreene care se apropia, unii japonezi și-au întors navele și au început să fugă. În acest timp flota coreeană a încercuit navele japoneze și le-a distrus cu bombardamente de artilerie. Coreenii au mai văzut cinci nave japoneze în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]