12,993 matches
-
ochii tăi -, ar fi ajuns la concluzia surprinzătoare că trăia/percepea/mirosea prima zi în care simțea cu adevărat că are nevoie de... ea. Ținea paharul în palme, ca și cum ar fi vrut să îl încălzească. Privi în el. Cuburile de gheață pluteau în lichidul gălbui, două aisberguri într-un ocean infim, delimitat de pereți transparenți și fragili. Duse paharul către gură. În timp ce simțea cum lichidul îi încălzește (plăcut, de altfel - există momente în care trebuie să lași dracului toate complexele și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este posibil ca un personaj din manuscrisul tău să fie călcat de o mașină numai pentru că tu ai scris asta? Merse la frigider - uneori și-ar fi dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un perete, către un scaun electric, către o injecție letală. Ești superficial, ca de fiecare dată. Nu iei în calcul toate posibilitățile. Ți-am mai spus... Tresări. Întoarse capul, iar Magicianul îi întinse paharul. În lichid pluteau două cuburi de gheață - nu teai înșelat, chiar ți-a umblat prin frigider, dar numai pentru că vroia să te ajute, de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi plouă și în gură, mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să vă rezumați la Speranță, biletul costă puțin și sigur veți fi încântat. Vorba aceea, speranța moare ultima... Brusc, șapca vânzătorului se metamorfoză în joben, iar Scriitorul holbă ochii, panicat... De sub două sprâncene gri, stufoase, îl pironea o privire de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar care inducea oroare și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o străină și acum a plecat!... S-a dus în necunoscut, îngropată în pământ străin, departe de mama și tatăl ei. Ce destin... ce destin!... Biata Fată...o străină în această lume...!”. Simțea cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. ”-Cât de neînsemnate sunt toate...pe lângă acest mare adevar, singurul adevăr...moartea !...Ce știm despre moarte...și despre viață ?!... Nimic !” Își zise el prin minte trecându-i cuvintele lui Avicena : ”... Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
după o vreme, în fața ferestrei, privind crizantemele aurii, din grădinița din față. Sprijinită de brațul lui, se uita cu o privire rătăcită pierdută pe cer... peste oraș... peste orizont. O albeață de argint acoperea orașul... Cerul nopții era limpede ca gheața. Vasilica văzu prima stea a serii înălțându-se dinspre pădurea Trestiana. ”- Uite, prima stea...!” tresări ea, strângânduse lângă dânsul. ”- Ce-ți dorești, când vezi prima stea ?!” O întrebă Iorgu, încet, abia șoptit, uitându-se și el pe cer. După o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gresit... Te rog iartă-mă!” În liniștea aceea de mormânt, se auzea doar foșnetul molcom, ca un susur de izvor, al frunzelor din copaci. Iorgu simțea cum îl pătrunde întunecata liniște a cimitirului... cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă, de acolo mântuirea. Soarele scăpătă spre amiază... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sudoare, amintindu-și în somn, de Zohar, din Talmudul iudaic. Trebuie să-l întreb... e în puterea lui. El poate să-mi spuie despre cele ”de dincolo”, trebuie!”. ”- Om fără minte, ce ești!... îi vorbi liniștit, un gând rece ca gheața. A te întâlni cu tine însuți... nu-i o simplă oglindire. A te privi ochi în ochi cu tine însuți, ca în cazul ”dublului tău”, nu se poate fără a-ți ieși din minți...!”. Prin somn îsi strânse ochii până la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui, dar, un frig paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau unul după altul, pătrunzându-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl purtă la Van Goch și Nietszche... Urmă o tăcere înfricoșătoare... Era tăcerea groazei țesută din frică. ”De față cu străinii, să mă faci de rușine?!”, Ca un ecou, îi reveneau în minte, cuvintele Vasilicăi. Cu fața mai rece ca gheața și cu privirea fixă, părea desprins de lumea asta... Trăia sentința vinovăției. Trecuse demult, de miezul nopții... Zorile l-au prins tot atât de treaz și neliniștit... dar, în sufletul lui începuse să se facă lumină... Afară, noaptea se mai ținea atârnată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Sebeș, orășel situat la circa 27 de km de satul meu, chiar la confluența Sebeșului cu râul Mureș. La un moment dat poteca trecea prin marginea unei păduri de mesteacăn. Căzuse polei și crenguțele fine ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai găsit În zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătĂtorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce În ce mai sus, pe glezne, pe burtă și În ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi În locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătĂtoreau mai multă zăpadă În jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu copiii. Nene
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
punea bețe În roate, dar Îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat Într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme În căutarea ieșirii din starea de bolovan În care mă găseam. În timiditatea mea amestecată cu teamă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești Încă În viață ! CĂci ai În mână dovada vie că sufletul tău a trecut În seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață În vapori. În noaptea de dinainte, În care ai scris poezia, te-ai ridicat, În lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt și limpede
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de gheață se transformă În abur exploziv, de aruncat În aer orice tentativă de Înțelegere a lumii. iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de Îndoială din inimă. În clipa În care m-am Îndrăgostit, planul meu de Închegare a unui fir de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic În afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am Îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce În ce mai tare În jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a Întrebat altă dată Jan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care Îmi Înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a Întâmplat cu propriul meu Început ? Cu propriile mele visuri ? Cu visurile tuturor oamenilor de când erau copii ? Ce forță male- fică ne ține Încă prizonieri Într-o lume de iluzii ? FĂră să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
curs, Dana a scos un strigăt de uimire : — Dumnezeule, ce ai pe obraz ? m-am uitat În oglindă. o vânătaie de toată frumusețea se Întindea de la maxilarul meu drept superior În jos pe Întreaga falcă. i-am cerut Danei niște gheață. Gheață nu avea, dar mi-a dat o sticlă de bere rece din frigider. Cu sticla la falcă, i-am povestit toată aventura mea cu Jean-Claude de la cap la coadă. Faptul că vorbeam pentru prima dată despre asta deschis, liniștit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]