11,105 matches
-
cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd pîrîul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enerva rău pe cei care își băteau joc de mama natură. În tot timpul enervării sale trăgea cu ochiul la mimica primarului, omul care de fapt conducea clubul. Nu trebuie să mai tolerăm, dom' primar, ca niște nesimțiți să arunce gunoiul lîngă container. Aveți dreptate, este o lipsă crasă de civilizație, aprob cele spuse. Totuși, ce putem face? Adică la modul concret. Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis copilul cu gunoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gunoiul lîngă container. Aveți dreptate, este o lipsă crasă de civilizație, aprob cele spuse. Totuși, ce putem face? Adică la modul concret. Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis copilul cu gunoiul, pe ăștia, cum le spune, cred că Vasiliu. Și? Am urmărit atent să văd ce face. Dracul a aruncat punga cu gunoi lîngă container. Copilul, nu dracul, îl corectează lumea prezentă. Mă rog. Eu l-am prins de urechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis copilul cu gunoiul, pe ăștia, cum le spune, cred că Vasiliu. Și? Am urmărit atent să văd ce face. Dracul a aruncat punga cu gunoi lîngă container. Copilul, nu dracul, îl corectează lumea prezentă. Mă rog. Eu l-am prins de urechi și i-am aplicat o corecție, de o să mă țină minte. Ei, nici chiar așa. Vă poate da în judecată și... Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog. Eu l-am prins de urechi și i-am aplicat o corecție, de o să mă țină minte. Ei, nici chiar așa. Vă poate da în judecată și... Să mă dea. De atunci să vedeți cum are grijă să pună gunoiul unde trebuie. Nu cred că putem generaliza metoda, rîd împreună cu toată asistența. Dar pe nesimțiții, doar așa îi putem face mai civilizați. Domnule Pascu, vă înțeleg zelul, dar nu accept acest mod de rezolvare a problemei. Să vedeți cum mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și un paravan în spate. Se ridică prea mult devizul. Îl facem din scîndură, se oferă proprietarul unui gater, el însuși cu o muscă mare pe căciulă. Asta să fie contribuția noastră la proiect. Alături să punem un coș de gunoi. Lumea părea entuziasmată și ca întotdeauna trebuia să mai apară un cîrcotaș. Era chiar agentul sanitar-veterinar. Dar cu spălatul pe mîini? Cei prezenți ar fi suportat mai ușor cîte o măciucă în cap. Se uită unii la alții și constată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa: Alo? Sînt consilier municipal...Bădia, spuneți nea Costică. Omul meu nu părea fericit că i se dublase pensia și ofta după... Parlament. Distracție mare cu listele pentru Parlament! Din provincie se trimiteau liste și la București se dădeau la gunoi. Ne rățoiam că dacă nu ne respectă ordinea ne... supărăm tare. Răspunsul era invariabil același: n-aveți decît! Tonți sadea, cu priză la șefi, săltau în sus ca și Agamiță Dandanache. Oamenii noștri, notorietăți de necontestat pe plan local, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
crede că are dreptul s-o facă? La slujba din sfînta biserică preotul se roagă pentru cei uciși în țara vecină. Pornim tăcuți în procesiune prin micuțul Sant'Oreste. Pe marginea ferestrelor sînt puse fețe de masă curate. Containerele de gunoi de pe traseu sînt învelite în folii de plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine zis, o dorință nebună de a vedea cum a fost pe acolo trecutul. O stranie predispoziție de a înghiți orice, mai puternică decît la japonezul pe care l-am surprins fotografiind o sandală veche căzută lîngă un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins să aud după slujbă o mică cuvîntare într-o molcomă moldovenească. Avem oaspeți din Iași... domnul primar... înfrățire... Ce frumos mă gîdilă la urechi cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Domnul Tudose sare ca ars, luat ca din oală. Începe prezentarea: Domnul... "Simirad", suflă un hîtru. Domnul Simirad, primarul județului. Domnul... "Teodorescu", suflă alt hîtru. Domnul Teodorescu, directorul cu străzile. Domnul... "Grosu", se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic Tudose atît de familiarizat cu publicul, am rămas foarte mirat! Continuăm discuțiile, ne întîlnim cu noi delegații. Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În pungi vidate și... congelate. Desfacem pungile acasă și tranșăm cărnița frumos. Parcă miroase, deși este încă congelată. Ei, nu se poate! Este Bila... Dar carnea s-a decongelat și acum... pute îngrozitor. Mă enervez. Unde-s pungile, nevastă? La gunoi, le-am aruncat. Ce bine că avem cîini! Să pape și ei ceva bunătăți și să contribuie la prosperitatea patronului de la Billa... Cîntăresc cele trei kilograme de mere, cumpărate pe șosea, pe la Sîrca, și constat că sînt doar două și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs, apoi tace. Alerg jos, deschid capacul de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de gunoi. Ce s-a întîmplat?! Toți își dau cu părerea. Rafael a udat grădina din rezervorul cu apă. Strîng din dinți. Avem apă minerală. Merge, dacă n-ai încotro. Merg la garaj. Constat că n-am luat cheile care trebuie. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dădeam de mâncare la animale și le aduceam apă, le duceam la păscut sau la văcar ; tăiam lemne pentru pregătirea hranei și încălzirea ; curățam la animale, mergeam la arat și semănat, la munci pentru întreținerea culturilor și recoltarea acestora ; căram gunoiul de grajd în câmp, aduceam lemne din pădure etc. Cu toate greutățile mai mari sau mai mici, eram preocupat de pregătirea tuturor temelor pentru a doua zi, nu mă duceam la joacă până când nu mă achitam de obligațiile școlare și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
agasat de petenți, chelnerul e iritat de pretențiile clientului și nu se simte deloc îndemnat să-l răsfețe. Instalatorul zice că vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții neterminați, gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adulterul, micile fițe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naționale și la înmormântări, hachițele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuțeanu- Prigoană, Irinel-Monica și Andreea Marin-ștefan Bănică, erotismul exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de vegetație cîmpuri cu plante sălbatice ca să-și asigure o recoltă mai bună anul următor. Ele amenajează în apropierea locuințelor, cu specimene transplantate, grădini ce le oferă legumele și fructele preferate. Creează pentru aceste specii habitate originale, cu grămezi de gunoi, poteci, terenuri curățate prin ardere... Multe plante care vor fi cultivate mai tîrziu au o afinitate pentru aceste soluri modificate și dobîndesc aici trăsături morfologice dezirabile : gigantism, dezvoltare a părților comestibile, maturație precoce. Aceste popoare propagă de asemenea involuntar plantele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
au proliferat, iar odată cu ei, și cazurile de boală. Alte virusuri favorizate de activitățile agricole sînt active în prezent în Bolivia, Brazilia, China, Japonia. Căci vectorii bolilor infecțioase prosperă în nișe ecologice create de om, cum ar fi grămezile de gunoi, zonele defrișate, apele stătătoare etc. Pentru marile noastre societăți moderne, să se lipsească de agricultură ar fi un lux pe care nu și-l mai pot permite : au zeci sau sute de milioane de guri de hrănit. Dacă strămoșii noștri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
avem „specialiști“ În a capta această energie, plantele, imobile și veșnic expuse Soarelui, alții În a o transporta În cele mai neașteptate și Întunecoase cotloane, animalele atât de mobile, alții care să facă curățenie, debarasând arena de victime și de gunoaie. Adică, În termeni ecologici, producători primari, consumatori și descompunători. Care, tustrei, Încheie un contract atât de ferm Încât unul - oricare - de-ar părăsi Înțelegerea, ar pieri cu toții, motiv pentru care Natura nu cunoaște nici notar și nici judecător. Asta e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei solului crește mereu. Am prins o vorbă din zbor: că’n sol există mai multe specii decât În leagănul vieții, care e apa. Mi se pare firesc. Căci În apă rezultatul viețuirii unei categorii oarecare de organisme, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a ce-am să pronunț acum - pirotehnia. Dar, curând și pentru a ucide... A săpat, dând de petrol. Ah! Ce bucurie, că nu mai trebuie să umble după vreascuri; mai ales că nu prea mai are pe unde. Dar, arzând gunoaiele epocilor apuse ale Terrei - căci asta e și petrolul, și cărbunele -, a trezit Naturii nostalgia trecutului, acela În care noi nu existam Încă, iar asta se cheamă efectul de seră care pare să ne Încolțească, cel care va ridica nivelul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altă biochimie, a feromonilor, adică a mesajelor purtate de un soi de parfum care atrage, alarmează, alungă, câte și mai câte, după caz. Și, cum orice viețuire naște deșeuri - cineva spunea că Natura s’a născut din materie, spirit și gunoi - omul nou trebuie să se descotorosească și de ele. Iar cu cât omul e mai „nou“, cu atâta produce mai multe. Dacă demult, puținele care apăreau puteau fi dosite pe undeva, acum ele trebuie integrate Într’un circuit. Și tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înconjoară, noi Înșine, ne scăldăm Într’o mare de energie. Concretizată În radiație, Îi puteți spune lumină. Energie din care fiecare „suge“ ce-i place, respectiv alungă, reflectă, ce nu. Și așa, fiecare a Învățat să se folosească de acest „gunoi“: fie ca să afle ceva interesant, precum hrana, fie ceva de care să fugă, ca să nu devină chiar el hrană... Treaba era cam complicată Într’o lume pe care o percepea doar ca griuri, combinații Între „+“, multă energie - alb - și „-“, ioc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
individualizarea, negentropia cum Îmi place mie s’o alint, Înseamnă viață. Precum bateria de la ceas, care e vie câtă vreme Își individualizează o față prin semnul plus, iar pe cealaltă prin semnul minus, dar moartă și prin urmare aruncată la gunoi când fețele i-au ajuns la fel. Iar isteața de plantă - cu o experiență de viață cu mult mai Îndelungată decât a noastră - fuge ca dracu’ de tămâie de așa ceva, unind o rădăcină heterotrofă, un fel de minus, cu restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar când Îi ai arunci cu ei În câini, Încredințându-ți soarta politicianului... Și à propos de Înțelepciunea nevoii: Iată cu ce ocupă alții În aceeași vreme În care zisele lui sărbători au transformat Iașii Într’un bâlci medieval, cu gunoaiele - materiale și umane - de rigoare... Scuze pentru aparenta răutate; În fond, sunt părintele pisicii negre de vinerea. Și un ultim à propos: 14 octombrie e și ziua Chișinăului, care și-a permis doar un festival al vinului, nu al veneticei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
afirmație? N’ar trebui căci, la urmaurmei, poluarea nu e de câțiva ani, ci de când omul a folosit - Întreținându-l sau provocându-l - focul. La incendiile naturale se adăugau: olăritul cu cioburile lui, metalurgia cu zgura și cenușa ei, dezgroparea gunoaielor erelor geologice - cărbune, petrol, gaze. Et caetera... Afirm mereu că o degradare la un nivel oarecare e compensată obligatoriu de o structurare la nivelul superior evolutiv. Să fie aceasta existența umană? Desigur, căci nu degeaba, la o vreme, omul s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]