6,717 matches
-
în timpul Războiului Rece prin producția armelor de fuziune nucleară. Izotopii litiului (litiu-6 și litiu-7) produc tritiu în momentul iradierii cu neutroni, fiind foarte utili pentru producția tritiului și totodată a unei forme de combustibil de fuziune utilizat în interiorul bombelor cu hidrogen, sub forma deuteridului de litiu. SUA devenise primul producător de litiu în perioada sfârșitului anilor '50 și mijlocul anilor '80. La finalul acestei perioade, depozitele de litiu erau estimate a fi de 42.000 tone de hidroxid de litiu; depozitul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Dacă în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
bromul extras din soluția apoasă, și deasupra un strat de lichid incolor care este clorura de potasiu. Această reacție se utilizează la identificarea prezenței bromului în diverse materiale. Bromul substituie iodul din acidul iodhidric sau din ioduri: Bromul reaționează cu hidrogenul la încălzire (150 °C), în prezență de catalizatori, formând formula 42. El se poate combina direct și cu nemetalele (excepție fac oxigenul, azotul și carbonul), ca de exemplu formula 43 și formula 44. De asemenea se combină direct cu metalele formând bromuri. Platina
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
denumite generic "bromuri". Un foarte important compus anorganic al bromului este "apa de brom". Apa de brom este o soluție apoasă de brom, de culoare brună. Are utilizări foarte importante, printre care se numără și faptul că este antidot pentru hidrogenul sulfurat, HS. O altă utilizare a apei de brom este în analiza chimică a compușilor nesaturați. Bromurile alcaline combinate cu bromul elementar (gaz sau apă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br este incolor, iar ionul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
face în sticle de culoare închisă, bine etanșate, la loc rece, deoarece acesta se oxidează mai ușor decât acidul clorhidric punând în libertate atomii de brom. La rece, acidul bromhidric reacționează cu mercurul și argintul, dând ca produși de reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca produs intermediar din fosfor roșu și brom: formula 79 formula 80 Acidul bromhirdric mai poate fi obținut printrun proces de sinteză în care se trec vapori de brom și hidrogen, la 200-300° Celsius, printr-un tub, peste o sârmă de platină sau peste cărbune activ: formula 81 Anhidrida hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul. Reacția iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formându-se pentafluorură de iod. La 250 °C aceeași reacție conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condițiilor
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
-se pentafluorură de iod. La 250 °C aceeași reacție conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condițiilor de reacție (−45 °C, suspensie în CFCl), este posibilă izolarea trifluorurii de iod. I(s) + 3F(g) → 2IF(s) [compus galben] Cu hidrogenul reacționează la 440 °C formând acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combină direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La "anod" se produce un proces de "oxidare", în timp ce la "catod" unul de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa în hidrogen și oxigen. În 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
Produsele necesare de electroliză sunt, în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
nor molecular și că, după de ani, generare de energie internă a fost obținută în întregime din reacții nucleare. Nucleul a devenit convectiv și utilizează ciclul CNO pentru generarea energiei. Se prezice că Sirius A va epuiza complet rezervele de hidrogen din centrul său într-un miliard (10) de ani de la formarea sa. La acest moment el va deveni o gigantă roșie, apoi se va transforma într-o pitică albă. Sirius A este clasificată ca stea Am, deoarea spectrul arată o
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
A este clasificată ca stea Am, deoarea spectrul arată o adâncă linie de absorbție metalică, indicând sporirea elementelor mai grele decât heliul, cum ar fi fierul. Când se compară cu Soarele, proporția de fier în atmosfera lui Sirius A relativ hidrogenului pe care-l dă formula 1, care este echivalentă cu 10, ceea ce înseamnă că are 316% din proporția de fier din atmosfera Soarelui. Conținutul ridicat la suprafața sa de elemente metalice este puțin probabil să cel adevărat al stele întregii, mai
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a fost generat de fuziunea heliului în steaua progenitor. Aceasta este acoperită de niște de elemente mai ușoare, cu materialele repartizate după masă datorită gravitației ridicată a suprafeței. De aici atmosfera exterioară a lui Sirius B este acum aproape din hidrogen pur-elementul cu cea mai mică masă—și niciun alt element nu este observat în spectrul său. În 1909, Ejnar Hertzsprung a fost prima care a sugerat că Sirius a fost un membru din Grupul Mișcător Ursa Mare, în baza observațiilor
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Puebla, iar cel mai mare radiotelecop "array" este Very Large Array din Socorro, New Mexico, SUA, format din 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 m, amplasate sub forma literei Y. Un proiect important al radioastronomiei este localizarea hidrogenului în univers că indicator al existenței unei galaxii. În emisfera sudică acest proiect este deja încheiat; cele mai multe date au fost găsite cu ajutorul radiotelescopului Parkes din Australia.
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
generală "CH". îi conțin atomi de carbon în starea de hibridizare sp. Primul reprezentat al seriei omoloage, care este și cel mai simplu compus organic, este alcanul cu un sigur atom de carbon, la care se leagă patru atomi de hidrogen: metanul cu formulă CH. Următorii termeni ai seriei omoloage sunt: CH - etanul, CH - propanul și CH - butanul. Ceilalți termeni sunt denumiți în funcție de numărul atomilor de carbon cu ajutorul prefixelor grecești: "penta" (de la 5), "hexa" (de la 6) etc. Exemple: Din punct de
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
sunt denumiți în funcție de numărul atomilor de carbon cu ajutorul prefixelor grecești: "penta" (de la 5), "hexa" (de la 6) etc. Exemple: Din punct de vedere al izomeriei de catena, alcanii sunt de două tipuri: Prin îndepărtarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din moleculă unui alcan se obține un radical de hidrocarbura. Convențional , pentru reprezentarea radicalilor se folosește linia de valentă(CH-) ; aceasta simbolizează electronul impar și nu o pereche de electroni că în scrierea obișnuită. Denumirea radicalilor hidrocarburilor, obținuți prin îindepartarea
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
unui alcan se obține un radical de hidrocarbura. Convențional , pentru reprezentarea radicalilor se folosește linia de valentă(CH-) ; aceasta simbolizează electronul impar și nu o pereche de electroni că în scrierea obișnuită. Denumirea radicalilor hidrocarburilor, obținuți prin îindepartarea atomilor de hidrogen de la un singur atom de carbon , se face prin înlocuirea sufixului -an cu sufixul -îl pentru radicalii monovalenți (obținuți prin îndepărtarea unui singur atom de hidrogen), -iliden pentru cei divalenți: CH metan CH- metil -CH- metiliden /metilen -CH- metilidin /metin
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
de electroni că în scrierea obișnuită. Denumirea radicalilor hidrocarburilor, obținuți prin îindepartarea atomilor de hidrogen de la un singur atom de carbon , se face prin înlocuirea sufixului -an cu sufixul -îl pentru radicalii monovalenți (obținuți prin îndepărtarea unui singur atom de hidrogen), -iliden pentru cei divalenți: CH metan CH- metil -CH- metiliden /metilen -CH- metilidin /metin; R-CH- alchiliden Denumirea radicalilor divalenți , obținuți prin îndepărtarea atomilor de hidrogen de la atomi de carbon diferiți se formează prin adăugarea la numele alcanului a sufixul -idiil
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
sufixului -an cu sufixul -îl pentru radicalii monovalenți (obținuți prin îndepărtarea unui singur atom de hidrogen), -iliden pentru cei divalenți: CH metan CH- metil -CH- metiliden /metilen -CH- metilidin /metin; R-CH- alchiliden Denumirea radicalilor divalenți , obținuți prin îndepărtarea atomilor de hidrogen de la atomi de carbon diferiți se formează prin adăugarea la numele alcanului a sufixul -idiil. Radicalii monovalenți ai alcanilor se numesc generic radicali alchil. Hidrogenarea alchenelor în prezența de platina, nichel sau paladiu: CH=CH + H --> CH-CH Proprietăți chimice Alcanii
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
de alianțe, creșterea de patru ori a cheltuielilor pentru apărare și pentru începerea unui program de propagandă complicat pentru convingerea populației americane să participe la acest război rece costisitor. Truman a ordonat să se continue eforturile pentru producerea bombei cu hidrogen. La începutul anului 1950, SUA s-a angajat în eforturi de sprijinire a războaielor colonialiste din Indochina, în care Franța care trebuia să facă față rezistenței populare conduse de comuniști. În același timp, SUA au încălcat înțelegerile cu privire la Germania postbelică
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experiențe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen și oxigen se poate comporta ca un element, poate înlocui un element și poate fi înlocuit de un element în compuși chimici. Astfel a fost introdusă noțiunea de radical, o doctrină care a avut o influență profundă asupra dezvoltării chimiei
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
a scris rezumatul literaturii despre meteoriți în "Jahresbericht der Chemie"; a deținut cea mai mare colecție particulară de pietre și metale meteorice. Wöhler și Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buff compușii siliciului cu hidrogenul și un oxid cu valență scăzută al siliciului. În timpul șederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obținere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alți doi prieteni a deschis o fabrică pentru obținerea acestui metal.
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul. Pentru a înțelege mai
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul. Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]