6,525 matches
-
rezultă, făcând legătura cu informațiile de peste timp date de V. G. Morțun ( „pe ici pe acolo strofe adăugite” trebuind înțeles poezii întregi adăugite pe ici pe acolo) că această intercalare a poeziilor scăpate fusese făcută deja de către Eminescu în anii ieșeni pentru ediția pe care urma s-o scoată V. G. Morțun. Și în această privință poetul îl roagă pe Titu Maiorescu să ia legătura cu V. G. Morțun și să stabilească împreună ce e de făcut, adică ediția a treia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
exclamat, în relatarea Hanrietei: „O facere de bine până la tine, Mihai, n-a fost poetizată” (21 mai 1888). Este, în fond, o concluzie posibilă la acest episod din biografia lui Mihai Eminescu. Toate strădaniile de acest fel ale distinselor doamne ieșene coordonate de Cornelia Emilian se supun ideii generale de filantropie, binele nu se trâmbițează și nu se cere recompensat cu mulțumiri publice. Din aceste trâmbițări rămâne ceea ce avem: imaginea lui Mihai Eminescu bolnav, înfrânt, îndatorat moral etc. Un lucru mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la viața lui Mihai Eminescu. La numai câteva zile după reinstalarea poetului în București, el este invitat la această conferință. Digresiunea care urmează are importanța ei în economia biografiei târzii a lui Eminescu. Ascuns, oarecum, în lumea măruntă a intelectualității ieșene din ultima parte a secolului al XIX-lea, Eduard Gruber (1862-1896) se ascunde din nou, când îl privim mai de aproape, acolo unde-i este, poate, chiar locul: între două mituri, sau tradiții orale, sau șabloane mentale cum vrem să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
202). Înțelegem, de aici, că poetul „cerea”, deci se interesa de ce e liber pentru el, căuta acest al doilea serviciu. Este prima legătură atestată documentar cu numele lui Eduard Gruber. Tânărul licențiat în litere era, ca marea majoritate a intelectualilor ieșeni, vizitat de ideile socialiste și cucerit de „Contimporanul” care ieșea la Iași (de unde „Convorbirile literare” vor pleca la București pe 1 aprilie 1885 și pentru a face loc revistei lui Gherea și Nădejde, dar și pentru a se depărta de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
anul viitor). La Iași, iar apoi la Botoșani, Eminescu rămâne într-un mediu socialist de care tradiția vrea cu orice preț să-l lege. Cert este că primele comentarii aplicate ale operei sale, mai ales ale poeziei, vin din partea socialiștilor ieșeni dar la fel de cert rămâne că poetul nu publică în revistele acestora, nu ține conferințe publice organizate de ei. I se vor publica în „Contimporanul” poezii, dar numai preluate din „Convorbiri literare” sau din ediția princeps. Nu este vorba neapărat de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în „Convorbiri literare”, treabă pentru care, în loc să le fie scos profesorul de germană, Eminescu adică, au fost chiar ei exmatriculați din școală trebuind să-și continue studiile în Franța și Belgia unde s-au îndoctrinat metodic cu ideile socialiste). Socialiștii ieșeni vor fi, însă, cei care popularizează, începând cu 1887, cazul Eminescu, organizând chete publice pentru poet, demonstrând, pe seama sa, că societatea burgheză nu-și protejează geniile, etc. Iar toate aceste demonstrații s-au făcut cu tăierea în două a operei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
societatea burgheză nu-și protejează geniile, etc. Iar toate aceste demonstrații s-au făcut cu tăierea în două a operei lui Eminescu și aruncarea la coș, ca netrebuitoare, a ziaristicii. în general memorialiștii epocii sunt extrem de indulgenți cu socialismul juvenil ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei, un martor bun dar uitat al epocii, vorbește despre socialismul ieșean
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei, un martor bun dar uitat al epocii, vorbește despre socialismul ieșean (putem apela și la considerațiile d-lui Gavril Istrate, elevul lui Ibrăileanu, care dezvoltă această temă în „Studii eminesciene”, 1987, 214-219, sau la sursele sale, I. N. Roman ori V. G. Morțun: în mare, impresiile sunt cam aceleași dar textul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Creangă, nici pe Eminescu. În 1888, însă, pe 19 aprilie Eduard Gruber susține o conferință despre Eminescu la Atheneul Român din București iar pe 4 mai îl aduce într-un cenaclu din Iași pe Ion Creangă. Redăm, în ortografia „Contimporanului” ieșean în care-și scrie Gruber conferința despre Eminescu, un pasaj în care se referă chiar la marele humuleștean: „Creangă, țăranul de la Humuleștĭ, ĭe un foarte puternic talent și cu totul original în literatura noastră. Împreună cu Odobescu ĭel stă în fruntea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că știm prețuì pe morțiĭ noștri ceĭ marĭ, dar uĭtăm că ĭe o sfântă datorie să știm prețuĭ în viață talentele, cari se impun așà puternic.” Iată cum, în timp ce Eminescu mergea la București să-și primească pensia de scriitor tinerii ieșeni se gândeau să continuie o campanie asemănătoare pentru Creangă. Desigur, la 4 mai 1888 acesta a ascultat elogiul lui Gruber la Iași așa cum la 19 aprilie poetul îl ascultase la București. Nu este nedreaptă istoria literară când trece sub tăcere
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
evenimentele. În familia lui Neculai Beldiceanu, apoi, se va fi perpetuat această impresie generală că Gruber cu experiențele sale l-a dus la pierderea minților. Facem legătura care se prea poate să fie doar întâmplătoare cu mitul, tot de sorginte ieșeană, după care Eminescu și-ar fi ieșit din minți în urma unor exerciții de Joga făcute fără îndrumător. Poetul tradusese, într adevăr, gramatica sanscrită desigur, cu scopul de a parcurge unele studii de specialitate din biblioteca ieșeană. Sunt vămi ale destinului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mitul, tot de sorginte ieșeană, după care Eminescu și-ar fi ieșit din minți în urma unor exerciții de Joga făcute fără îndrumător. Poetul tradusese, într adevăr, gramatica sanscrită desigur, cu scopul de a parcurge unele studii de specialitate din biblioteca ieșeană. Sunt vămi ale destinului istoric acestea, adică tribut care se plătește de către memoria colectivă pentru păstrarea destinului ca model, a imaginii așadar. Tot astfel cum această adunare la un loc a unor purtători ai aceluiași nume iată: Artur Gorovei, Artur
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pentru primăvara lui 1879 (că e primăvară, vedem după copacii înfloriți), casele din Iași ale soților Micle erau aglomerate, nu e loc aici de stat poetul în cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă aceste case ieșene aveau grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, însă, că sonetul este databil 1879 - deci trimite în zona vieții cronometrice; apoi faptul că Veronica oferă mărturia de mai sus, întărind impresia timpului real - iată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sinucidere, semnat C. Minuseanu. Ideile politico-sociale și le afirmă inițial prin înființarea societății studențești Datoria, al cărei scop era „contribuirea la ridicarea nivelului cultural al poporului”, apoi în primele articole publicate, sub pseudonimul C. Sorțescu, în august-septembrie 1893, în ziarul ieșean „Evenimentul”, intitulate Socialiștii și mișcarea națională. Pledoaria era continuată, în suplimentul literar al cotidianului „Adevărul”, cu „foiletonul social” în opt părți Din notițele unui observator ipocondric, iscălit Observator Ipocondric, și într-o suită de articole și note găzduite de săptămânalul
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
trimite corespondențe, iscălite C. Șărcăleanu, M. Costea, Cerepcoveanul, C. Nistrul sau Basarabeanul, câtorva ziare din țară, printre care și „L’Indépendance roumaine”. Între timp iese, la începutul lui martie 1906, revista „Viața românească”, plănuită mai de mult împreună cu prietenii săi ieșeni - G. Ibrăileanu, C. Botez, Ion Botez, Mihai Carp, Gh. Kernbach și N. Quinezu -, pe a cărei copertă apare ca director împreună cu Paul Bujor. În primul deceniu de existență a publicației S. dă la lumină studii, articole și comentarii pe teme
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect de Iași după izbucnirea răscoalei din 1907, președinte al clubului liberal, cu perspective de a deveni ministru, rector al Universității ieșene (1913-1916), S. cere reforme radicale (largă împroprietărire a țăranilor, vot universal etc.). Odată cu declanșarea conflagrației mondiale, el se plasează pe o poziție diferită de aceea a Partidului Liberal și a opiniei publice, militând de la tribuna Parlamentului și în paginile „Vieții
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
artistic”, în acesta din urmă dând la iveală, în 1927, și o suită de comentarii asupra câtorva scriitori ruși (Andrei Belâi, Vsevolod Ivanov, Isaak Babel). Suferind de cord, retras la moșia Bucov, după ce își republică, în mai 1930, în ziarul ieșean „Avântul” proza În voia valurilor, cu indicația „fragment din romanul În preajma revoluției”, purcede la elaborarea ciclului romanesc care îl va consacra (inițial dictat stenodactilografilor L. Leoneanu și A. Byck, apoi „stilizat” de G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și, mai târziu, de
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
roman polivalent, DL, 2001, 3; Al. Husar, Mesajul unui roman, CL, 2001, 7; Popa, Ist. lit., II, 943; Nicolae Dabija, Mereu contemporani cu tinerețea..., LA, 2002, 4; Maria Magda Maftei, Și trecutul are un nume..., VR, 2002, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 420; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 196-200. N. Bc.
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
D. R. Popescu, o încercare de a aproxima identitatea spiritului creator, sistemul de simboluri și universul imaginat de prozator și dramaturg. În Poezia poeziei de azi (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt inserate profiluri dedicate unor poeți clujeni și ieșeni. Abia după un deceniu T. va reveni în peisajul editorial, întâi în ipostază de poet, cu volumele Dimineața amurgului (1994), Școala morții (1997), Defăimarea bătrâneții (1998), Elogiul tinereții (2000) și Tratat despre iubire (2003). Poemele vădesc un liric reflexiv substanțial
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
ale revistei, Mihail Sevastos, G. Ibrăileanu, Demostene Botez, B. Nemțeanu, C. Săteanu. În articolul-program Câteva cuvinte se precizează că T. se adresează celor pătrunși de menirea artei dramatice, redactorii considerând teatrul factor principal de educație publică. Revista urmărește activitatea teatrului ieșean, anunțând în deschiderea fiecărui număr piesele ce vor fi reprezentate. Informațiile privind data spectacolului și distribuția sunt adesea completate de comentarii sau de fragmente din textul dramatic pus în scenă, rubrica specializată fiind „Săptămâna teatrală”, susținută îndeobște de C. Alexandrescu
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
2.II.1914, Hârlău - 26.I.1996, Iași), poet și prozator. Este fiul Aureliei (n. Gheorghiu) și al lui Vasile Țațomir, medic. Urmează la Hârlău școala primară și la Iași Liceul Național (1924-1932). Absolvent în 1936 al Facultății de Drept ieșene, își continuă studiile la Paris. Din 1938 este judecător în comuna Șipote, apoi la Iași. În 1947 își ia doctoratul cu teza Criminalitatea în literatura universală. Trece în 1948 la Universitatea din Iași, unde promovează până la gradul de profesor (1962
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Debutează, la îndemnul lui G. Topîrceanu, cu poezia Decor în 1933 la „Adevărul literar și artistic”. Încurajat de Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu ș.a., continuă să publice versuri și mai rar proză în „Pagini moldovene”, „Cadran”, „Bloc”, „Carnet literar”, „Peisaj”, „Însemnări ieșene”, „Curentul literar”, „Opinia”. După război colaborează la „Tânărul scriitor”“, „Pentru pace și cultură luptăm!” , „Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Nicolae Turtureanu, Un romantic în hainele clasicității, CRC, 1994, 2; Constantin Ciopraga, Mirajul poeziei. Nicolae Țațomir-80, „Neamul românesc”, 1994, 15; Neculai V. Baran, In memoriam, CRC, 1996, 5-6; Popa, Ist. lit., II, 1074-1075; Dicț. scriit. rom., IV, 627-628; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 419-420. S. I., D. Mc.
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
postul de radio este desființat, e numit director la Centrul Județean al Creației Populare din Iași, unde funcționează până în 1987, apoi se transferă la Centrul de Librării. Se va număra printre cei care, la 22 decembrie 1989, reiau emisiunile radioului ieșean, fiind în continuare redactor-șef de rubrică. Între emisiunile pe care le-a realizat se numără „O carte, câteva idei, un autor”, „Studioul de poezie”, „Europa - lumea spre care ne îndreptăm” sau „Gânduri creștine”. A debutat cu traduceri din poezia
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
7; Nicolae Turtureanu, Un scriitor din generația pierdută, „Monitorul” (Iași), 1998, 238; Nicolae Panaite, Se curbează pământul, CL, 1999, 8; Nicolae Turtureanu, Pe unde medii, „Monitorul”, 1999, 175; Petre Scutelnicu, „O zi din viața mea”, ATN, 2001, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 412-413. D. C.-E.
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]