6,831 matches
-
și necenzurat antipatia lui. Deseori patriotismul românesc are ca echivalent antisemitismul, ceea ce este o gravă eroare. Este o confuzie majoră să confunzi iubirea pentru ceva ori cineva cu ura pentru altceva. Însă deși nu le declară iubire românilor, acționează cu infinit tact care ameliorează conviețuirea. Sunt multe episoadele când români și evrei alcătuiesc un cuplu care se salvează reciproc din situații limită. Maria Antonescu îi va cere lui Alexandru Șafran să intervină pentru ca soțul ei să aibă un mormânt unde ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
orice îi iese în cale. Resursele interioare sunt tot ce-i mai rămâne cuiva căruia i se ia abuziv tot. O persoană care și-a petrecut toată viața șlefuindu-se în lecturi, în conversații cu miez, în întâlniri inteligente, are infinite resurse pentru a învăța iarăși drumul spre lumină. Ce mai poate fi lumina dacă libertatea este suprimată, proprietatea anulată și împrăștiată în cele patru vânturi, viața pusă în pericol? Impulsul este să intri în noile cerințe, chiar dacă ele sunt contrarii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
societate, unde riscurile sunt inevitabile. De unde nostalgia ordinii și stabilității, este prea multă libertate etc. Dar, mai ales, existența era oricum asigurată, chiar dacă la un nivel extrem de scăzut. Azi, obsesia prețurilor este generală, pentru a nu mai aminti și de infinitul tupeu al lacheilor 15, atât de evident și în neocolaboraționismul cultural actual. Un text concis precum Comunismul ca formă mentală 16 ar merita singur un întreg comentariu. Ce forme generale a luat el în România? în parte comune, generale, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în marginile adevărului, este însă din păcate mereu cultivat 4. Se găsesc aici tot felul de scuze, cu infinite menajamente pentru regimul ceaușist, ce n-a sprijinit astfel de lucrări, de a nu avea încă echivalentul românesc, editat în străinătate și în mai multe limbi, a controversatei (și, să recunoaștem, amendabilei, Histoire de la Transylvanie). în astfel de probleme, pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nowi Swiat de la Varșovia). în țara întreagă, zeci și zeci de biserici și clădiri istorice au fost, în acest mod, definitiv distruse. Ba un responsabil UTC, din Tg. Jiu, de o perfectă imbecilitate, a intenționat să demoleze până și Coloana infinită a lui C. Brâncuși, pentru a recupera... fierul vechi. Un astfel de individ n-avea nici cea mai mică noțiune a operei de artă. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că limbajul imită ideile și că, în mod contrar precizărilor lingvistice, semnele sunt motivate. (Roland Barthes, "Proust și numele" în Gradul zero al scriiturii urmat de Noi eseuri critice) Teoria numelui propriu este aceea a limitei limbajului finit în raport cu limbajul infinit. [...] Fiecărui om numele îi garantează că este creația lui Dumnezeu, și în acest sens, este el însuși un creator, așa cum o arată înțelepciunea mitologică din acestă intuiție care nu are nimic special, anume că numele unui om îi conține destinul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu s-a gândit să motiveze un anume nume de personaj, lectorul va face asta, într-un fel desigur intuitiv, din cauza "furiei lecturii". Inițiativelor lecturii, Baudelle le opune două limite, două modele: unul al grupului Tel Quel înclinat spre polisemia infinită a textului, și altul fondat pe o fenomenologie a lecturii. Considerând, pe de o parte, că nu toate intențiile autorului sunt lizibile (așa cum valoarea matronimică a silabei "-bert-" la Proust scapă celor mai mulți lectori), de unde rezultă o pierdere de sens, iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și semnificații ale condiției umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ale condiției umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub plapumă, Dorul Ancuții, Dor mărunt, Scrânciob, "felul ei de a fi și de a cânta" s-a schimbat: repertoriul e mai mult format din melodii "adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani", iar din ființa ei răzbate "o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încât sunt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Grâces camuflează încercarea sa de a vindeca trei paciente bolnave de cancer, bazându-se pe propria-i axiomă: "Dumnezeu n-a abolit definitiv sistemul încifrat în structura corpului și a vieții omenești. Dar, spunea, acest sistem implică tinerețea și viața infinit prelungită; o implică pentru simplul motiv că este un sistem de autoreglare, dar și de autoregenerare... Păcatul originar n-a putut distruge mecanismul regenerării, ci numai l-a modificat în așa fel încât să nu mai poată fi recunoscut. Mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în dogme, de ceva antilogic și irealizabil în concret, ci de ceva logic, dar irealizabil în concret, mai exact de ceva ce începe în concret dar se realizează doar logic. 2. Construcțiile procesului logic infinit sunt concepte de genul: "spațiu infinit", "timp infinit", "număr infinit". În aceste cazuri, intelectul se crede îndreptățit să repete un act de punere a unei unități cantitative în același fel, fără nici o limită. Ideea de infinit e conceptibilă logic, dar aici e aplicată unui ce concret
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de ceva antilogic și irealizabil în concret, ci de ceva logic, dar irealizabil în concret, mai exact de ceva ce începe în concret dar se realizează doar logic. 2. Construcțiile procesului logic infinit sunt concepte de genul: "spațiu infinit", "timp infinit", "număr infinit". În aceste cazuri, intelectul se crede îndreptățit să repete un act de punere a unei unități cantitative în același fel, fără nici o limită. Ideea de infinit e conceptibilă logic, dar aici e aplicată unui ce concret. Astfel, intelectul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antilogic și irealizabil în concret, ci de ceva logic, dar irealizabil în concret, mai exact de ceva ce începe în concret dar se realizează doar logic. 2. Construcțiile procesului logic infinit sunt concepte de genul: "spațiu infinit", "timp infinit", "număr infinit". În aceste cazuri, intelectul se crede îndreptățit să repete un act de punere a unei unități cantitative în același fel, fără nici o limită. Ideea de infinit e conceptibilă logic, dar aici e aplicată unui ce concret. Astfel, intelectul întâlnește o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înseamnă că, în cazul lor, intelectul pune în mișcare o ciudată particularitate de a putea ridica pe plan conceptual iraționalul intuiției concrete ca atare 171. O a treia licență cu caracter paradoxal este cuprinsă în geneza unor concepte precum "spațiu infinit", "timp infinit" sau "număr infinit". Aici intelectul nu exprimă ceva concret sau un fapt general, ci un "proces deschis al intelectului în contact tangențial cu concretul"172. Mai exact, intelectul își reprezintă repetarea fără limită a unui act de punere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în cazul lor, intelectul pune în mișcare o ciudată particularitate de a putea ridica pe plan conceptual iraționalul intuiției concrete ca atare 171. O a treia licență cu caracter paradoxal este cuprinsă în geneza unor concepte precum "spațiu infinit", "timp infinit" sau "număr infinit". Aici intelectul nu exprimă ceva concret sau un fapt general, ci un "proces deschis al intelectului în contact tangențial cu concretul"172. Mai exact, intelectul își reprezintă repetarea fără limită a unui act de punere a ceva
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intelectul pune în mișcare o ciudată particularitate de a putea ridica pe plan conceptual iraționalul intuiției concrete ca atare 171. O a treia licență cu caracter paradoxal este cuprinsă în geneza unor concepte precum "spațiu infinit", "timp infinit" sau "număr infinit". Aici intelectul nu exprimă ceva concret sau un fapt general, ci un "proces deschis al intelectului în contact tangențial cu concretul"172. Mai exact, intelectul își reprezintă repetarea fără limită a unui act de punere a ceva: spațiu, timp, element
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
își reprezintă repetarea fără limită a unui act de punere a ceva: spațiu, timp, element numeric etc. Acest lucru este nepermis din punct de vedere logic, deoarece un act de punere a ceva nu poate fi identic cu repetarea sa infinită. Concluzia pe care o trage Lucian Blaga este că în actul de naștere al cunoașterii se inserează procedee paradoxale, care ies de sub jurisdicția principiilor logicii. Ele sunt admise, ca licențe extralogice, pentru că altfel constituirea cunoașterii ar fi imposibilă: "dacă și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
le construiește prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de unitățile categoriilor, care sunt finite, relative, condiționate, neavând decât o aplicare în cadrul experienței, unitățile Ideilor transcendentale sunt infinite, absolute, necondiționate, fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința de a da acestor idei pe care ea însăși le construiește valoare obiectivă. În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu mai are
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cusanus drept unitatea armonică a tuturor deosebirilor, simfonia lumii, coincidența opuselor (coincidentia oppositorum). În el, începutul coincide cu sfârșitul, maximum cu minimum, unul cu multiplul. Uzând de un simbolism geometric, el afirmă: "Dumnezeu se află înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
simfonia lumii, coincidența opuselor (coincidentia oppositorum). În el, începutul coincide cu sfârșitul, maximum cu minimum, unul cu multiplul. Uzând de un simbolism geometric, el afirmă: "Dumnezeu se află înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În el, începutul coincide cu sfârșitul, maximum cu minimum, unul cu multiplul. Uzând de un simbolism geometric, el afirmă: "Dumnezeu se află înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideea monistă a unei singure substanțe: a identității ei cu natura, cu Dumnezeu; ideea spinoziană devine la Schelling ideea aceluiași Absolut care se manifestă în "moduri" deosebite, în Spirit și în Natură, în ideal și real, în realizări finite sau infinite. Absolutul unește în el, în identitatea lui, aceste opoziții între ceea ce este finit și infinit, momentan și veșnic, idee și lucru"330. Atingerea Absolutului se face printr-o intuiție intelectuală sau "intuiție genială", analogă cunoașterii necunoscătoare a lui Cusanus. Am
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomii. Mai exact, este vorba de faptul că, pentru Kant, antinomiile nu sunt rătăciri întâmplătoare, consecințe ale unor greșeli subiective de deducție sau raționare, ci "stă în natura gândirii însăși de a cădea în contradicții (antinomii), când vrea să cunoască infinitul"352. Deși apreciază descoperirea antinomiilor ca "un foarte mare progres", Hegel îl critică pe Kant, deoarece "s-a oprit la rezultatul doar negativ" al acestora, incognoscibilitatea în-sinelui lucrurilor, "și nu a pătruns până la cunoașterea semnificației adevărate și pozitive a antinomiilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec cu viteze mai mari decât a luminii și care presupun deplasarea unor mase infinite conduc la formulări antinomice ale unor evenimente care s-au sfârșit înainte de a lua naștere. În domeniul parapsihologiei, fenomenele telepatice se petrec simultan, indiferent de distanța dintre ele, iar cele de premoniție sunt observate înainte de-a avea loc! Acestea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]