6,555 matches
-
a dat naștere la două sisteme de educație: unul destinat burgheziei, altul pentru popor. Proiectul întocmit de comisie cunoscut sub numele de Planul Langevin-Wallon avea în vedere nu numai reorganizarea structurilor școlare, pentru a se facilita accesul maselor la o instrucție de un nivel mai înalt, ci și modificarea conținutului învățămîntului, prin creșterea ponderii științelor naturii și a disciplinelor tehnice. Învățămîntul francez se elibera astfel de două din cele mai combătute din însușirile sale: dualismul și caracterul excesiv de teoretic. Orientarea spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a ritmului de dezvoltare a cunoașterii umane, aprecia că în domeniul educației se impun două idei: a) realizarea unei educații permanente, în sensul unei periodice împrospătări a cunoștințelor și b) accentuarea rolului educației în activitatea didactică ("educația să treacă înaintea instrucției"). De aici decurgeau, pentru el, anumite consecințe: renunțarea la concepția enciclopedică asupra conținutului învățămîntului și cultivarea unor însușiri ce se cer azi, dar mai ales se vor cere omului de mîine: calm, imaginație creatoare, inventivitate, spirit de echipă, entuziasm și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instruire din trecut. Cu toată extinderea cunoscută în deceniile din urmă, dezvoltarea învățămîntului nu poate face față ritmului de creștere a populației, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare. În sfîrșit, oamenii, oamenii simpli, nu se mai mulțumesc cu o instrucție elementară și o calificare rudimentară, ci ei aspiră spre o calificare de nivel mai înalt și, în consecință, spre o creștere a rolului lor în viața socială. Această "explozie a aspirațiilor" nu este de fapt altceva decît un alt termen
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu școala este factorul care le-a generat. Unele critici ale lui Illich sînt îndreptățite. Avem în vedere acele neîmpliniri care țin de școala ca atare, nu atît de ansamblul social. Este adevărat că se accentuează încă mai mult pe instrucție, și mai puțin pe educație, că se cultivă în mai mică măsură capacitatea tînărului de a manifesta independență în rezolvarea problemelor pe care le pune viața, că, uneori, creativitatea este mai curînd înăbușită decît dezvoltată etc. Toate acestea se cunosc
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
existențialist, numai că acesta nu va pune accentul pe ideea de subordonare în fața necesității, ci pe conștientizarea deplinei libertăți și responsabilități. O filosofie care pune în centrul preocupărilor sale omul cu problemele sale va păstra această prioritate și în domeniul instrucției. Pe primul plan se vor afla disciplinele umaniste și cele artistice, cele care, din perspectiva existențialistă au o valoare educativă mai mare, ajutînd ființa umană în creștere să înțeleagă sensul și importanța vieții. Științele și tehnica nu se bucură de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și cei americani (W. R. Niblet, R. Harper, Van Cleve Morris). Potrivit concepției lor, elementul esențial al procesului de învățămînt îl constituie formarea unei concepții despre lume (existențialiste, evident), a unei anumite atitudini față de viață, prin apropierea elevului față de ea. Instrucția nu va însemna deci "predare și învățare", ci "experimentare". Elevii să poată avea zilnic "experiențe" sau să li se comunice "experiențele" altora; se vor utiliza, în acest sens, lucrări practice în grădină, în laborator; vor fi făcute lecturi, audiții etc.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
iar altele respinse. Iată încă un prilej pentru implicarea vieții afective în procesul de instruire. Apare și mai limpede acum de ce pentru existențialiști instruirea presupune mai curînd înțelegere decît cunoaștere care poate fi neutră. Ideea angajării este plină de interes; instrucția, o instrucție bine înțeleasă, cu efecte în plan educativ, trebuie să conducă la angajarea ființei umane pentru apărarea și promovarea valorilor acceptate. Chestiunea care se pune este aceea a criteriilor de apreciere a acestor valori. Existențialiștii vor să ne convingă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
respinse. Iată încă un prilej pentru implicarea vieții afective în procesul de instruire. Apare și mai limpede acum de ce pentru existențialiști instruirea presupune mai curînd înțelegere decît cunoaștere care poate fi neutră. Ideea angajării este plină de interes; instrucția, o instrucție bine înțeleasă, cu efecte în plan educativ, trebuie să conducă la angajarea ființei umane pentru apărarea și promovarea valorilor acceptate. Chestiunea care se pune este aceea a criteriilor de apreciere a acestor valori. Existențialiștii vor să ne convingă că se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
contact spiritual cu marile personalități ale culturii. S-ar putea replica filosofilor că o astfel de întîlnire are loc în mod curent în procesul instruirii, că ideea deci nu conține nimic nou. Pentru adepții acestei filosofii, "întîlnirea" este diferită de instrucție; aceasta din urmă are un caracter continuu și doar pregătește individul pentru "întîlnire", cultivîndu-i forțele necesare și oferindu-i multiple posibilități pentru a ajunge la cunoașterea marilor figuri ale culturii umaniste. "Întîlnirea" are loc în momentul în care contactul spiritual
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este îndreptat cel ce se educă. Nu se poate contesta faptul că, în decursul perioadei de instruire, unii tineri sînt în mod deosebit atrași de anumite personalități ale culturii, de operele acestora! Nu înseamnă să subordonăm însă așa cum fac existențialiștii instrucția "întîlnirii". Aceasta din urmă este ceva accidental, cu consecințe pozitive numai dacă se sprijină pe o temeinică instrucție. Din cele spuse despre filosofia existențialistă a educației se poate deduce că aceasta va manifesta o specială aprehensiune față de aspectele metodice ale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tineri sînt în mod deosebit atrași de anumite personalități ale culturii, de operele acestora! Nu înseamnă să subordonăm însă așa cum fac existențialiștii instrucția "întîlnirii". Aceasta din urmă este ceva accidental, cu consecințe pozitive numai dacă se sprijină pe o temeinică instrucție. Din cele spuse despre filosofia existențialistă a educației se poate deduce că aceasta va manifesta o specială aprehensiune față de aspectele metodice ale instrucției. Într-adevăr, pentru existențialiști orice preocupare cu caracter "metodic" este identificată cu nesocotirea personalității elevilor; toate aceste
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întîlnirii". Aceasta din urmă este ceva accidental, cu consecințe pozitive numai dacă se sprijină pe o temeinică instrucție. Din cele spuse despre filosofia existențialistă a educației se poate deduce că aceasta va manifesta o specială aprehensiune față de aspectele metodice ale instrucției. Într-adevăr, pentru existențialiști orice preocupare cu caracter "metodic" este identificată cu nesocotirea personalității elevilor; toate aceste tehnici au în vedere supunerea unui număr de elevi la aceleași rigori, standardizînd astfel procesul educației. Mai presus de metodă se află relația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
caracterul practic-utilitar al școlilor progresiviste). Spre deosebire de perenialism, esențialismul nu vede în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe, cu probleme, esențialiștii insistă asupra păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a acestora. Pedagogilor le revenea sarcina de a preciza conținutul și metodele de educație adecvate fiecărui stadiu. În a doua jumătate a acestui secol se constată o mai profundă implicare a cercetărilor psihologice în domeniul educației și, mai ales, al instrucției. Au fost elaborate, în ultimele decenii, mai multe teorii ale învățării cu larg ecou în teoria și practica pedagogică. Dintre multiplele cercetări psihologice, ne oprim asupra acelora mai deplin elaborate și mai apte să deschidă o nouă perspectivă practicii instructiv-educative
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instruire. Aplicarea în învățămînt a teoriei piagetiene nu este simplă; ea presupune, mai întîi, o cunoaștere temeinică a principiilor sale fundamentale, spirit creator pentru a le aplica, un număr mai redus de elevi într-o clasă și un conținut al instrucției simplificat cel puțin în unele din părțile sale. Se va orienta societatea în scurt timp spre o astfel de soluție? Este limpede că teoria operatorie a inteligenței nu poate manifesta un interes deosebit pentru mijloacele vizuale moderne. O pedagogie bazată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să-și organizeze activitatea corespunzător funcției sociale a lucrurilor; interacțiunea copilului cu lucrurile să fie dirijată, nu întîmplătoare; dezvoltarea este condiționată de metodele de învățare. Completînd și precizînd afirmația lui Vîgotski, potrivit căreia instruirea "duce după sine dezvoltarea", Galperin considera instrucția condiție sine qua non a dezvoltării, dar nu cauza ei. Cauza o constituie procesul de învățare, adică activitatea elevului, organizată special sau spontan; întrucît în această activitate se dobîndește, experiența" și (impreună cu cunoștințele și deprinderile) "se schimbă structura personalității
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
J. Bruner își exprimă convingerea că nu se poate susține o teorie a dezvoltării fără ca aceasta să se poată întemeia pe o teorie a cunoașterii și pe o teorie a instruirii. Interesul atît de puternic al acestui psiholog față de problemele instrucției se întemeiază pe convingerea că "în epoca noastră școala ajunge să ocupe o poziție din ce în ce mai centrală în cadrul societății, ca mijloc de socializare și transmițător al priceperilor fundamentale" (14, pp. 43-44). Pe multe din ideile sale, Bruner le consideră încă ipoteze
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din ideile sale, Bruner le consideră încă ipoteze a căror verificare presupune noi și ample investigații. Ideile pe care le avansează constituie încă o modalitate de a înțelege învățarea, de a înțelege direcțiile fructuoase ale unor viitoare cercetări. 15.4. Instrucția ca organizare a relațiilor de întărire Efectuînd numeroase experimente cu animale (porumbei, șoareci, maimuțe etc.), psihologul nord-american B. F. SKINNER a ajuns la concluzia că învățarea are loc atunci cînd o acțiune (sau, cu un termen utilizat de el, un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
simplă și directă": "A instrui nu este, într-adevăr, nimic altceva decît organizarea condițiilor de întărire în care vor învăța elevii" (16, p. 63). Unei învățări spontane, proprie oricărui mediu social, cu rezultate nesigure și întîmplătoare, psihologul american îi opune instrucția ca organizare a condițiilor învățării, menită să ușureze și să accelereze apariția comportamentului dorit. Condițiile unei astfel de învățări le asigură instruirea programată, al cărui început se consideră a fi marcat de apariția articolului The Science of Learning and the
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poziții sociale speciale, acelea care permit însușirea unui tip particular de model al vorbirii; de regulă, aceste poziții coincid cu cele ale straturilor sociale care participă la domeniile principale de decizie socială. Codul elaborat permite un acces mai larg la instrucția școlară, unde se utilizează, de fapt, un astfel de cod. Mai mult, reușita școlară depinde de posedarea codului elaborat. Pe de altă parte, acest cod cere o perioadă mai mare de timp pentru asimilarea lui, atît formală, cît și informală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unele soluții de compensare a "dezavantajelor culturale" ale copiilor proveniți din medii socioculturale defavorizate (11, apud 10, p. 18). Astfel, s-au întocmit programe de "intervenție" pentru copiii preșcolari sau din primele clase ale școlii primare, care să ofere o instrucție menită să-i apropie de codul elaborat. Nemulțumit de o astfel de rezolvare, Bernstein a publicat, în 1970, studiul O critică a conceptului de educație compensatorie. Se apreciază că o astfel de educație abate atenția de la școală (ca instituție care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apreciază el datorează capacitatea lor creatoare tocmai faptului că au reușit să se sustragă spiritului directivist al școlii, că au citit altceva decît le oferea școala. Lobrot generalizează cîteva cazuri în care personalități de excepție n-au beneficiat de o instrucție școlară de bună calitate, uitînd că sînt cu mult mai mulți aceia a căror minte a fost șlefuită și pregătită pentru creație de către școală. Potrivit acestei teorii, important pentru educator nu este ceea ce transmite, ci tipul de relații pe care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cale, o creștere treptată a numărului de elevi în prima treaptă a școlii secundare. Tot atunci a început acțiunea de alfabetizare a neștiutorilor de carte aproximativ patru milioane, după datele din acei ani acțiune prin care pe lîngă o limitată instrucție (scris, citit și socotit), se urmărea și îndoctrinarea cursanților, în scopul aderării lor la noul regim. Un alt aspect al "democratizării" școlii din acea etapă l-a constituit și îndepărtarea din învățămînt a personalului didactic considerat ca refractar procesului de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
național brut (Suedia 7,4%, Belgia 6,9%, Ungaria 5,6%, Olanda 4,8%). Așa s-a ajuns la un număr mare de clase de elevi supraaglomerate, la creșterea obligațiilor didactice ale personalului din învățămînt, cu urmări negative asupra calității instrucției și educației. Cea mai gravă consecință a sistemului de educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de modelare matematică a sistemului educațional, în acest sens aducînd contribuții importante MIRCEA MALIȚA, PETRE BURLOIU și C. ZIDĂROIU (37). Studiul economic al învățămîntului are și importante consecințe pedagogice în privința proiectării optime a procesului de învățămînt, a diferitelor sisteme de instrucție și organizare școlară, a eficienței acțiunilor pedagogice. În acest sens, EMIL PĂUN a dezvoltat o abordare a problemelor investiției umane și a productivității sale de pe o poziție pedagogică cu un dublu sens: pe de o parte, s-a evitat "uscarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]