7,450 matches
-
Sunt absolut sigur. Da’ , mai bine, ia ascultă! Domnu’ Firănescu al nostru e în mare amor cu madam Roșca. Ilustra învățătoare. Emerită. Evidențiată an de an. Scrisori de mulțumire cred că are, pe puțin, zece teancuri. Ca, de altfel, și iubitul ei Mihăiță” “Să fie sănătoși” “Așa, așa! Și să transforme școala în bordel! În casă de toleranță! Nuuu! Trebuie să le dăm la cap!” “Dă-le, sau dați-le, dacă puteți” “Aici e buba. Că, singur, nu pot nimic. Nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreo câteva ore la Heathrow, sau cum naiba s-o fi pronunțând corect,... ” “...ai zis bine, fii liniștit” “...așa, la Londra, deci, ne ducem fiecare să mai căscăm gura prin oraș, să vedem Tamisa, Big Ben-ul, mă rog. Dar, iubiții mei colegi - oameni corecți și conștiincioși - ajung mai din vreme la aeroport pentru cursa de New York. Eu, mai gură cască, mă trezesc abia cu o jumătate de oră înainte de plecarea avionului. Cu chiu cu vai ajung la Heathrow când mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la războinicii Apache. Dar sunt mai mare, sunt căpetenie și am un cuvânt de spus. Categoric, ipoteza ei este ero nată. Ar însemna ca guguștiucii să nu poată avea nici odată pui. Costinela Caraene În Pajura Aseară am fost la iubitul meu, Robert. S-a mutat de curând într-o garsonieră cu chirie într-un bloc din Pajura. Era prima noapte pe care o petreceam la el și, pe lângă periuța de dinți, băgasem în geantă o sticlă de Prosecco și niște
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de poker. Valul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Grija ta, acum, în prag de moarte, e că n-ai toate cărțile, ă? — Nu o mai certa... e bolnavă... — Ei, bine, lasă-ne pe noi, zi-ne tu ce mai faci. Sunt bine, la master e OK, am un iubit, vreau să ... — Mamă, vezi-ți de carieră, lasă băieții, că băieți găsești la tot pasul. Hai să îți aduc un pahar cu apă. În cameră, doar eu și corpul ăsta mic de femeie, făcut dintr-un singur rid și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică, răspunde odată. Sună din nou, degeaba, sună și ceasul, știu, e 11.40, totul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și de alta. Ioana Sandi conducea cu siguranța dintotdeauna, după un timp cu o singură mână, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când nu schimba vitezele, fără să-i vorbească. Vorbeau destul cei doi din spate, Monica Elefteriade și iubitul ei cu plete, blue-jeans, ochi albaștri și figură încrezută de actor frumos, Ioana Sandi le răspundea rar, nici nu doreau răspunsuri, întorcea des capul spre Andrei Vlădescu, să-i vadă reacțiile, străduindu-se să priceapă ce se petrece în spatele ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-au urmărit îndeaproape, câți erau, șapte inși în trei mașini. Fata președintelui n-a spus nimic, a înțeles că trebuie să se întoarcă, a gonit spre București ca într-o cursă de formula unu și, după ce și-a lăsat iubitul acasă, s-ar fi oprit glonț în fața maică-sii, cu gura până la urechi. Firește, nimeni nu poate știi dacă a fost chiar așa, dar spun unii că ar fi făcut mare tărăboi că nu e lăsată să-și trăiască viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sumbru. Vrei să spui că asta e lumea în care am intrat după ce mi-am terminat facultatea?“ O să ajungi și tu să te ușurezi cârtind, bârfind și spunând bancuri. „N-o să pot.“ „Vei fi obligată. Ca să-ți aperi părinții sau iubitul sau să te aperi pe tine. O să te cuprindă și pe tine frica.“ „N-am s-o fac. O să fug. N-am să pot rămâne în țara asta, dacă e așa cum spui.“ Dar cineva tot rămâne. Eu o să rămân. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar nu e ce vreau eu. Nu vreau mult. Dar nu înțeleg dacă nu e în stare, dacă nu vrea sau dacă nu sunt eu absurdă. Și atunci simt cum colcăie reproșurile în mine. Abia îndrăznesc să-i mai spun «iubitul meuă, pentru că imediat ce deschid gura îmi zice «știu ce gândeștiă și îmi spune aproape exact totul, nu știu cum de află, din privirile mele sau din gesturile mele, mă simt încurcată și dominată și nu cred că trebuie să se întâmple asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în termeni foarte vagi. Nu-i spusese pentru că știa că oricum așteptarea lui era zadarnică și ar fi ridicat o stavilă inutilă între ei. Femeile își detestă rivalele pe care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o manifestare de orgoliu. Dar nu vorbea despre toate astea. Simțea că nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mea pe veci, tu să le spui Că nu poți fi a nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când, la cine sună Telefonul? Aud bine, Sună și o iau de bună, Nici azi nu sună la mine! Ridic cu grijă receptorul, Formez iubitul număr care Într-una sună ocupat Și ne-răspunsul doare. În zadar aștept și - aștept Telefonul să mă sune! Să-l desființez? E drept Să mă rup complet de lume? Puține clipe când rămân Și soarta nu ți-e bună
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
FĂ-MĂ DOAMNE DACĂ VREI Fă-mă Doamne, Prometeu, Să fur foc, să ard mereu, Să fur dragoste și dor Pentru vulturu’- mi din zbor! Fă-mă Doamne-un curcubeu Spre a lumina mereu, Dragostea din pieptul meu Către un iubit, un zmeu?! Fă-mă Doamne-o navă-aș vrea, În Cosmos să zbor cu ea, S-ajung la iubirea mea Ce se-ascunde într-o stea! Doamne, un buchet de vin Fă-mă ca să simt din plin, Gustul vieții, fericirea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
foarte greu Când tu mi-ai spus copile ce mult ți-am greșit eu, Lacrimi - pârâu vărsam pe ascuns la nesfârșit Și n-am să știu vreodată eu unde ți- am greșit. Copil dorit ai fost și-atât de mult iubit De când încă pe lume tu nu erai venit Toiag la bătrânețe am vrut să-mi fi menit Cu daruri mari de Domnul să fii miruit. La ce ți-ar folosi să mă renegi că te am rănit La cât
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vedem mâine... insist, spune-mi tu, Bianca! n-am chef să cad de la 10 în cap, nu vreau să aud direct de la el, vreau să știu puțin mai înainte, spune-mi tu! zâmbind 2 ore mai înainte, am, cred, un iubit, e tandru, zi-mi tu întâi, ziiiiii-mi... o forțez din ochi în ochii ei, are o iubită în Maroc, o să vină la sfârșitul lunii... iar eu mă ridic și plec enervată de faptul că m-am îmbrăcat atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
putința de a călători de colo-colo, iubindu-se, și asta mi se părea minunat. Mă gândeam, îți dai seama, Cezar, unul e din Portugalia și altul din Londra și după ce s-au filat pe plajă la Ibiza și-au lăsat iubiții, s-au vizitat, unul s-a mutat în Spania și celălalt, din Londra, a lăsat tot, serviciu, prieteni, familie și s-a dus la el. Alex e mai drăgăstos și are piercing-uri peste tot și e foarte simpatic și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvîntare de la Dumnezeu. 8. Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfîrșește prin a i se pune foc. 9. Măcar că vorbim astfel, prea iubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mîntuirea. 10. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lui Yukihira strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care puterea amintirii îl învăluie din nou pe bărbatul iubit. Moment aproape la fel de emoționant ca acela în care, îmbrăcându-se cu hainele lui, Matsukaze își dăruiește propriul corp iubitului, pentru ca acesta să se reincarneze. Pe această forță magică a costumului este construit în întregime un no precum Hagoromo (Celestul veșmânt cu pene). Superbul veșmânt, agățat într-un pin, are ceva supranatural. Shite îl va cere și va accepta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei, Julietei i se pare că vede fantoma (ghost) lui Tybalt alergând după Romeo. Când bea licoarea destinată să o „ucidă” timp de patruzeci și două de ceasuri și să-și salveze astfel iubitul, fata rostește o frază cel puțin ciudată: „Romeo, vin la tine, beau pentru tine, Romeo”, ceea ce ar putea însemna „vin în ajutorul tău”, dar și „vin în lumea morților în care te vei afla și tu”, stranie intuiție a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese „anunțat” cu mult timp înainte de un soi de nălucire a femeii terorizate, o nălucire capabilă să trezească în ea aceeași extraordinară senzație de realitate, de prezență, ca și ființa vie a fostului iubit. O mărturisește Ellida însăși: „Uneori, e ca și cum l-aș vedea deodată în fața mea, în carne și oase. De fapt, nu chiar în fața mea. Nu se uită la mine niciodată. Pur și simplu se află acolo”. Se află acolo, înăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și pătrunzătoare și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își atrăsese chiar și iubitul, care zace acum pe fundul mării, alături de șobolani. N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și Ellida l-ar fi putut atrage și târî pe Wangel în abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi prezenta favoritei sale invitații, Iancu își tot iscodea unchiul. ― Dumneata Nicolache, spune-mi repede cine este? ― O femeie, dragul meu nepotache, dacă înțelegi ce vreau să spun. ― Femeie, femeie! Văd și eu bine că este o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altul și mi-o ridică! Voi pune totuși frică în loc de teamă”. Îl întrebase de ce vrea să facă înlocuirea asta. „Necruțătoarea rimă cere ca unele splendori să rămână învăluite în ușurătate. Nimic nu se dezvăluie de-a dreptul în lumea asta, iubitul meu.” Alteori îi vorbea despre unele cuvinte cu puteri magice, așa cum era, după părerea lui, zarifior. „Cuvânt straniu, venit cine știe de unde, iubitul meu. Are o sonoritate italiană, dar l-am descoperit într-un cântec cântat de o fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unele splendori să rămână învăluite în ușurătate. Nimic nu se dezvăluie de-a dreptul în lumea asta, iubitul meu.” Alteori îi vorbea despre unele cuvinte cu puteri magice, așa cum era, după părerea lui, zarifior. „Cuvânt straniu, venit cine știe de unde, iubitul meu. Are o sonoritate italiană, dar l-am descoperit într-un cântec cântat de o fată mare, anume adusă ca să-mi vegheze somnul, când eram mic și bolnav. Cânta ușor, ca pentru ea. Și sunetele veneau ca o boare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]