8,611 matches
-
care nu le-a scăpat ereziologilor, unui absolut libertinism. Confruntat cu această ipoteză, Marcion dă un răspuns nu foarte filozofic, Însă foarte limpede: Absit, absit! („Nici vorbă, departe de asta!”). Marcionismul nu este libertin ci, dimpotrivă, encratit. Căci mesajul de mîntuire adus de Cristos nu se referă la prezent, ci la viitor: de futuro, non de praesenti 58. Prezentul comunității marcionite este sortit persecuțiilor și denigrării. Marcioniții Își află propria autenticitate Într-o atitudine lipsită de compromisuri față de Demiurg. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gal. 2.8. 38. Gal. 2.4. 39. Gal. 2.11-13. 40. Gal. 2.18. 41. Gal. 2.19. 42. Gal. 2.21. 43. Gal. 3.10; „blestem” se referă la preceptele legii. 44. Gal. 3.9; Credința duce la mîntuire. 45. Gal. 3.13. 46. Gal. 3.19-21. 47. Gal.3.23-25. 48. Gal. 3.27-4.7. 49. Gal. 4.24-26. 50. 2 Cor. 11.13. 51. Tert. IV.ll. 52. Asupra formării canonului neotestamentar, vezi În special Helmul Koester
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au un raport sexual și Nebroel Îi naște pe Adam și apoi pe Eva. 73. Motiv pentru care, bineînțeles, școala germano-suedeză de istorie a religiilor era ferm convinsă că manihesimul ar fi cel mai bun exemplu de „mister iranian al mîntuirii”! Unii Învățați mai susțin și astăzi că maniheismul este iranian, În ciuda faptului că el este În mod vizibil o formă originală de gnosticism, foarte apropiat, În același timp, de acele surse gnostice pe care Mani le-a cunoscut În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În parte: unii dintre ei sînt traducianiști, asemeni bogomililor, iar alții cred În preexistența sufletului (ca și Origen). Se presupune că Dumnezeu a creat o serie de suflete noi pentru a compensa pierderea celor care nu vor avea parte de mîntuirea veșnică. „Sclavinii” și bulgarii au un număr de credințe În comun, se afirmă În De heresi: Diavolul a fost cel care a trimis potopul și 1-a cruțat pe Noe, tot el i-a vorbit lui Avraam, a distrus Sodoma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Evagrie din Pont, cel mai important dintre origeniștii secolului al IV-lea? Majoritatea lor, susține Antoine Guillaumont, cel mai distins cunoscător al operei lui Evagrie, excepție făcînd subordinaționismul și antisomatismul, căci Evagrie consideră trupul drept cel mai important instrument al mîntuirii 40. Însă mai apare o problemă. Unele puncte al doctrinei lui Evagrie care vor căpăta o importanță covîrșitoare la catharii radicali n-au fost nici măcar menționate de ereziologi. Căci, Într-adevăr, Evagrie admite o pluralitate de lumi: Astfel există o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după căderea lor, trupurile și lumea pentru a le permite să se Întoarcă la starea lor dintru Început 44. Mai degrabă decît o Închisoare, un loc de pedeapsă ori un mormînt, trupul este așadar un instrument de eliberare și de mîntuire, voit prin Înclinarea providențială și binevoitoare a lui Dumnezeu 45. Crearea trupurilor a fost precedată de o „judecată dintîi”, care va fi urmată de multe altele 46. Judecata de pe urmă va marca și dispariția definitivă a corporalității 47; cînd totul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și să Încercăm să ne mîntuim sufletele”. Acestea fiind zise, Își lăsară tot ce aveau și plecară În Lombardia. Iar acolo se făcură buni creștini și căpătară puterea de a-i face buni creștini și pe alții, Îndreptîndu-le sufletele spre mîntuire 53. Învățătura propovăduită de Pierre Authié se adresa oamenilor simpli, care puteau fi convinși prin narațiuni mitice colorate: Între altele, el spunea că Tatăl ceresc făcuse, la Început, toate spiritele și sufletele În cer, iar spiritele și sufletele acestea erau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii. Și totuși viziunea pe care o are Shelley asupra lumii este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se manifestă În predicarea de către Isus a iminentei veniri a Împărăției lui Dumnezeu. Prin moartea și Învierea lui Isus, lumea de aici este abolită, Însă ea Întîrzie să dispară. Apostolul Pavel dă cel dintîi o expresie „gnostică” acestui paradox, transpunînd mîntuirea creștină de pe dimensiunea orizontală a timpului pe dimensiunea verticală a ființei și transformînd sfîrșitul lumii Într-o evadare individuală din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii au optat Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase. Visul poate fi contemporan cu o realitate insuportabilă și poate evoca penibilitatea unei situații, chinul și suferința resimțite în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
etapă; eveniment; familie; fecior; fetița mea; botezul ei; fin; finuț; forțat; fratele; har; identitate; iertat; iniția; invitați; Iordan; îmbărbătare; încredințare; încreștinat; îngeri; înnoire; leac; legătură; lepădare; little one; luminos; 3 luni; manele; mare; matur; meditez; metamorfoză; mic; minunăție; mirobolant; mituri; mîntuire; moarte; muștar; nași; naștere din nou; nănași; numere; obligat; ortodox; panglică; pază; păcat; pădure; plînset; poreclă; poruncă; prenume; primul; prostie; pur; religios; repede; scară; scăldat; schimb; scufundare; sfințit; Sfîntul Duh; sora; spirit curat; spovedire; sugar; superstiție; șansă; taina botezului; prima
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tată (6); Biblie (5); mare (5); puternic (5); viață (5); bun (4); creatorul (4); dragoste (4); eternitate (4); icoană (4); tata (4); univers (4); bunătate (3); cruce (3); entitate (3); fals (3); infinit (3); înger (3); lumină (3); minciună (3); mîntuire (3); perfecțiune (3); Sacru (3); suflet (3); sus (3); Tatăl nostru (3); absolut (2); adevăr (2); ajutor (2); Atotputernicul (2); bine (2); ceresc (2); creație (2); cred (2); credința (2); Dumnezeu (2); eu (2); fericire (2); ficțiune (2); Hristos (2); idol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iar; idee; inacceptabil; incapabil; indulgență; inexistentă; inimă bună; inimă; inocentă; inspiri; ioc; Isus; împărți; încredere; înduioșare; îndurerare; întotdeauna; a întins mîna; înțelegere; înțelepciune; jele; a jeli; jertfă; 1,6 km; lovit; lume; de mamă; mașină; mereu; mine; mită; mîna întinsă; mîntuire; moale; munte; neajutorat; nemărginită; nepăsare; neputință; om bun; om sărac; omenească; omenesc; omenire; omenos; orb; de orfan; orfani; pace; pacoste; palat; pantofi; îmi pare rău; pasiune; părere de rău; părintească; permisie; pîine; plînge; plîns; protejare; rană; rațiune; răutate; recunoaștere; recunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iarbă; imensă; interioară; iod; irezistentă; Israel; iubit; împăcat; împlinire; împlinit; încheiată; încredere; întreg; John Lennon; lasă; legătură; liber; limită; limite; linie; liniște sufletească; liniștire; lipsa războiului; în lume nu-i; lumina; luminoasă; luptă; 9 mai; mama; Mandela; meditare; miss; mîini; mîntuire; moarte; moi; monoton; mut; natură; necaz; nor alb; noroc; om bun; om; ordine; pasăre; pădure; părinți; pîine albă; plăcut; poet; porc; porumbei; porumbel alb; răbda; sau război; și război; regate; regret; respect; roz; rugăciune; Rusia; salut; sănătoasă; scrumieră; sfînt; sfîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
suflet; harnic; incertitudine; incorect; indecență; inexistent; iod; ireversibil; ispititor; iuda; izbăvire; a înjura; a înșela; înșelarea; înșelăciune; înșelătorie; se întîmplă; întîmplător; jale; judecat; judecată; să judeci; karma; lăcomie; a lega; lepădare; lucifer; lucruri întunecate; lume; de măr; mărturisire; mîhnire; mîncare; mîntuire; moarte, încălcare; de moarte; mort; mortal; mov; multe; murdar; murdărie; nasol; natural; necinste; necurățenie; necuvenit; nefericire; neglijare; de neiertat; neîncredere; neînțelegere; nelipsit; nenoroc; nenorocire; nepermis; nereligios; de noi; noroc; obraznici; omenesc; omenie; omul; pacoste; pact; îmi pare rău; păcat; păcătoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
impas; implorare; inimă; insemnificativ; inutilă; inutilitate; invocarea lui Dumnezeu; irosirea timpului; împăcare; să se împlinească; înainte; a se închina; îndemn; înger; îngerași; înjurătură; întrebări; legătură; liniște interioară; liniștire; liturghie; lungă; mamă; manele; masă; măiastră; mănăstire; mărturie; meditare; mereu; mesaj; milostenie; mîntuire; naivitate; neputință; nimic; noapte; pentru noi; noutate; om; păcate; plutire; pomană; popă; preasfinție; prielnică; profunzime; prostie; psalm; putere; puternică; răspuns neașteptat; rău; recurge; ritual; te rog; rugăciunea inimii; sclavie; scumpă; de seară; sensibil; seriozitate; sinceritate; slavă; speranța; speranță deșartă; spovedi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fi bolnav; filosofie; fraier; furia; gînduri; greutăți; iad; indiferent; inspirație; insuportabil; iubești; din iubire; iubit; încercare; încredere; a îndura; înduri; înfrîngere; înfrîngeri; înghețată; a înțelege; învăța; înveți; de jale; lecui; lene; leziune; mamă; Marina; melancolie; mereu; minciună; minunat; mîhnire; mîngîiere; mîntuire; moarte; navă; neajuns; necaz, probleme; necăjit; neplăcere; nevoie; niciodată; noapte; nu prea; nuferi; oameni; oboseală; oricînd; osîndă; patimă; părinte; pătimi; pedeapsă; plîngăreț; prea mult; prieteni; problema; profesori; profund; prostie; pur; purtare; pustiu; puternic; puternică; rabzi; răceală; răni; răutate; regrete; săracii
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
retrage în corpul său Ă protejat asemenea unei case, asemenea unui paradis: dintr-un simplu instrument, sau dintr-un auxiliar al existenței (așa cum ar fi de așteptat), el devine chiar ținta. Sensul existenței lui Cioran este salvarea prin corp și mântuirea prin limite. Scrisul Ă consecință poate a sănătății șubrede Ă nu-i decât o consecință oarecare. De reținut, totuși, umorul, de care se vorbește prea rar în legătură cu Cioran. Prea rar, pentru că el pare incompatibil cu anxietatea, căreia Cioran îi este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
te închizi într-o cameră, să te așezi la masa de lucru, să rămâi la ea ceasuri în șir Ă nu, chiar și ultimul animal e mai aproape de adevăr decât omul” (I, 97). Așadar, nu opera îl interesează, ci doar mântuirea. Cum salvarea nu-i este posibilă, nu-i rămâne decât revelarea sau instituirea ființei. Prin urmare, nu este vorba de criza ori de critica modernității. Nu modernitatea e în discuție, ci omul, condiția lui de ființă fără sens, căzută, din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
numai pentru a se refugia în ea. O chestiune care merită detaliată. De fapt, acest veritabil antidot face obiectul altei secvențe analitice. Totuși, fie și anticipativ, iată: „mă gândesc întruna la muncă și continui s-o consider unica modalitate de mântuire de care dispun” (I, 72). A munci înseamnă într-un fel a accepta jocul steril al umanității și a participa la un mecanism pe care, teoretic măcar, îl disprețuiește. Dar a munci e aproape sinonim cu a fi locuit de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
contemplare a vidului” (I, 334). Cioran mărturisește într-un loc că fericirea pentru el este să umble la țară și să privească: „atât, să mă istovesc în percepția pură” (I, 360). Or, o astfel de istovire înseamnă și „indiferența față de mântuire” (II, 176), a cărei revelație o are contemplând un munte. Rupt de lume, postura aceasta ar vrea Cioran să o întruchipeze; ea i-ar da senzația că nu mai este un exclus, că nu mai trăiește în afara paradisului. Pur și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe jos. Deocamdată, alte mărturisiri despre munca fizică. Uneori, chiar scrisul îi este asociat, din moment ce, neputința de a scrie atrage după sine afirmații de genul următor: „Totuși, mă gândesc întruna la muncă și continui s-o consider unica modalitate de mântuire de care dispun. Dacă nu izbutesc să mă realizez în propriii ochi, mă pierd definitiv. Am văzut în jurul meu prea mulți ratați ca să nu mă tem că nu voi călca pe urmele lor. Dacă nu sunt, deja, unul dintre ei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fericire; să știi că nu gândești e-o fericire și mai mare. De fericirea asta am avut parte în zilele acelea minunate, în care, de dimineață până seara, am dat cu sapa” (I, 332). Imediat, o concluzie care spune totul: „Mântuirea prin activitatea brațelor. Există ceva izbăvitor în munca manuală” (idem). Între munca fizică și cea intelectuală, Cioran o preferă pe prima: „Zece zile de grădinărit. Oricum, mai bune decât zece de bibliotecă. Între datul cu sapa și cititul prin terfeloage
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
goale, ce fericire!” (III, 301). Probabil din aceleași motive, printre care nevoia de extaz, și dacă nu de extaz, atunci de fericire, Cioran bătuse în tinerețe Franța, nu cu piciorul, ci cu bicicleta. Deși mărturisește că „mersul pe jos e mântuirea mea” (II, 202), Cioran are momente în care chiar această soluție se transformă în reversul ei, tot așa cum singurătatea implica aproximarea abisului. Notează Cioran într-un loc: „Duminică. Șase ore de mers între Dourdan și Étampes. Plimbare cum nu se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ce lecție de indiferență! Cât de puțin înseamnă ura, remușcarea, regretul, refrenul lui la ce bun și toate celelalte! / ș...ț / Senzație clară, materială și metafizică în același timp, a depășirii contingentului. Nu mai e nevoie să caut, să vânez mântuirea. Liniștire deasupra vieții. Inutilitatea efortului, deșertăciunea căutării” (II, 177). Temându-se să fie prezent, Cioran mărturisește într-un loc că s-a aplecat asupra Vidului „din nevoia de siguranță” (II, 186). Or, Vid și Dumnezeu sunt una. Iar natura ia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]