6,868 matches
-
la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din solidaritate, fratele meu mai mare ca vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de mirare mi-a devenit chipul când l-am auzit: Îți voi spune o poveste pe care am auzit-o de la bunicul nostru, căruia i-a fost spusă de către unchiul lui, care a auzit-o chiar de la tatăl său. Cred că te-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zile, feciorii îi erau plecați la școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gura ei, au fost de acord toate să o însoțească la casa cumătrului Vasile și să-i de o lecție soră cu moartea. Zis și făcut. Ceata de doamne a ajuns la casa vicleanului și nu mică le-a fost mirarea când au văzut că obraznicul se pregătește să-i jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frig și rătăcind prin landă, după o noapte cu o furtună de pomină. De atunci, Pierric nu mai vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși ziceau că se născuse debil, ceea ce nu era de mirare pentru cei care-l cunoscuseră pe tatăl lui, Hervé Leguellec, În mod general ridicat la rangul de idiot congenital al insulei. Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te avertizez că dacă te mai amesteci În anchetă... Fără să-i dea timp să mai continue, Marie arboră o expresie de mirare nevinovată. - Domnul primar trebuia să celebreze căsătoria mea, tocmai puneam la punct amînarea ceremoniei. Lucas simți că-i sare muștarul, era cît se poate de limpede că-și bătea joc de el pe față. Se mulțumi să-i arate ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era În situația de fi băgată la zdup pentru efracție, dar Îi dădea lui sfaturi cum să-și facă meseria! O fixă cu o privire care Încerca să fie severă și Îi arătă ușa. - Afară! Du-te la culcare! Spre mirarea lui, Marie se Îndreptă docilă spre ieșire. Se Întoarse În prag cu un zîmbet angelic pe chip. - Noapte bună, șefule! Închise liniștită ușa În urma ei, lăsîndu-l pe Lucas bulversat de un fapt evident: fata asta Îl tulbura cu totul. Întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă un fax care tocmai sosise. - Ai, ai, ai! E de la laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri, nu e de mirare că se pricepe să se facă nevăzut! Se agăță de Marie. - Vă dați seama, ar fi putut să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te avertizez că laboratorul a... - Îți cer eu cumva socoteală? Foarte frumoasă, dar totuși prea bretonă. Încasînd răspunsul ăsta, parcă trimis cu aruncătorul de flăcări, Fersen se așeză la volan, dar rămase nemișcat și tăcut pînă ce ea Își exprimă mirarea. El dădu din cap. - Nu prea-l văd pe bătrînul Arthus de Kersaint drogîndu-l pe Yves Pérec și cărîndu-l pînă la bazinele cu crabi. În timp ce Nicolas și Chantal... - Asta e ipoteza dumitale, zise ea rece. În loc s-o tot pritocim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răcea În fața ei. La aceeași masă, legate de o aceeași lipsă de griji, căzuseră amîndouă de acord că data de 5 iunie era singura posibilă - ținînd seama de calendarul curselor și de anotimp - pentru a deveni cumnate. Sprea marea lor mirare, Christian emisese rezerve: 5 nu era cifra lui, mărturisise el În cele din urmă, Înainte de a ceda sub hohotele lor de rîs. De ce nu-i dăduseră ascultare? Anne simți dorința de a fugi spre Marie, de a o cuprinde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru renovare. - Aș putea s-o văd? - Bine-Înțeles! Vă Însoțesc, dacă doriți. - Nu va fi necesar! Lucas adăugă cu tupeu că el și colega sa aveau de discutat strict confidențial despre ancheta În curs. Marie se uită la el cu mirare și așteptă să rămînă singuri ca să Întrebe ce-l apucase să solicite vizita celulei. - Crezi cumva În pereții care vorbesc? - Aș fi spus absolut orice ca să te scap de tipul ăsta. Marie avu un zîmbet batjocoritor pe care Lucas preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici de interpretare nu e nevoie. În fapt, gândurile mai degrabă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor, era mult prea cald și somnul mă toropise. Ajung, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simțea iarăși ea, tânără și cu ceva entuziasm. Arăți superb! i-a spus cineva ce-a întâlnit-o pe stradă, cineva la a cărui părere ținea și știa că era sinceră. Ești fericită!? a mai întrebat-o Damiel, oarecum cu mirare. N-a știut să-i răspundă la o asemenea întrebare. Sentimentul mic și incert, instalat de puțină vreme în trupul ei pentru atâta vreme searbăd, nu părea suficient pentru a da curs unei astfel de întrebări. În mod cert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
recunoaște ceea ce se Întâmplă potrivit firii și ce Împotriva ei. Numai studiul aplecat și conștiința deplină a ceea ce este, dimpreună cu știința a ceea ce nu este Îl Îndreptățesc pe Înțelept să traseze hotarul dintre lucrurile obișnuite și cele de-a mirării. Există un pasaj din Lucan, În această privință, asupra căruia s-ar cădea să meditezi. Da, pricep, murmură celălalt. — Așadar, povestește-mi ceea ce este, nu ceea ce ți se pare. Bargello Își mai șterse o dată fața de sudoare. — Un bărbat. Mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unde să fug sau să curg sau să mișun cu ora pe la porți înecate cu var sau sa cred că-i duminică or`a rupt filele-alt înger curvar ce-și urca turbionii pe frunte cu un umed și-nscris legământ că mirare de-n zile mă sunt e prea aproape de sol-ul ce-l cânt: nu-i așa că am aripi de-o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s ia-mă să m-alinți să mă crești în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor gânduri bune... Nimic nu va mai stinge respirarea Din arborii goliți de-nțelepciune. Și ramuri vor cânta spre cer mirarea Că nebunia nu mai are nici un nume... FLORIN PETRACHE Născut la 25 oct. 1958, loc. Mircea Vodă, jud. Dâmbovița Domiciliul București Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri activi, SIBIU Pot ... Pot să mă-nchin la alții sau doar la Dumnezeu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de Cristal în noaptea de cristal Se-nfruntă aștrii nopții. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă așteptam ca sediul Grant Books să fie pustiu. În loc de asta, am descoperit că jumătate dintre colegii mei își începuseră deja ziua de lucru - cu aproximativ trei ore mai devreme decât restul oamenilor din industria de carte. Nu-i de mirare că suntem în stare să scoatem o sută de titluri pe an cu o echipă de editori anemică , m-am gândit. Ușile erau închise, dar luminile erau aprinse și deja auzeam clicăitul tastaturilor de la computere. Până la 10:00, reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
luat încă un pateu de pe tava strălucitoare. — Mamă, i-a șoptit Randall pe un ton de avertizare. Eu am dat drumul pateului în șervețel, simțindu-mă, dintr-o dată, de parc-aș fi avut un rât în loc de nas. Nu era de mirare că femeia asta avea un fiu matur, care încă mai mesteca fiecare îmbucătură de o sută de ori. — Claire, am adorat-o pe mama ta în facultate, s-a conformat Lucille, așezându-și degetele osoase pe brațul meu. Instantaneu, conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din nou. Nu vrusesem să-mi odihnesc decât un minut capul care-mi bubuia de durere, dar judecând după balta de salivă care se formase pe manuscrisul pe care-l editam, probabil că adormisem. Ceea ce, în fond, nu era de mirare, dacă luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
particulare, magazinele luxoase, viața de noapte, afișele colorate care invitau la spectacole și evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți ai sacrificat tinerețea și ai suportat atîtea privațiuni ți-a apărut brusc ca un refugiu de care puteai profita pentru tot restul vieții. Lumea pe care o știai tu renunțase între timp la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu s-a găsit, i se pare lui Roja, mai degrabă cred că n-a fost cine. N-am avut parte de nici o revoluție pentru că din peisaj au lipsit cei care trebuiau s-o facă: revoluționarii. — Nici nu e de mirare, i se pare lui Dendé, într-o țară care de cincizeci de ani încoace a fost împînzită de comuniști. — Asta aș fi putut să v-o spun cu mult înainte, zice Roja, privindu-l în ochi pe Gulie, slăbiciunea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]