6,924 matches
-
punerea pe același plan a grozăviei totalitare Gulagul-Holocaustul. O observație întristătoare a Monicăi Lovinescu și la îndemînă a fi constatată zi de zi, interesul scăzut pentru cumpărarea cărților, din fericire numeroase ca titluri, ce analizează trecutul postbelic, este motivată de mizeria financiară. Dar să nu se scrie despre ele, că nu sînt înregistrate după valoarea lor excepțională, dezvăluie o altă mizerie: intelectuală și sufletească. N-avem șansa de a fi "răzbunați" pentru toate ce am pătimit cît timp ne sabotăm, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zi de zi, interesul scăzut pentru cumpărarea cărților, din fericire numeroase ca titluri, ce analizează trecutul postbelic, este motivată de mizeria financiară. Dar să nu se scrie despre ele, că nu sînt înregistrate după valoarea lor excepțională, dezvăluie o altă mizerie: intelectuală și sufletească. N-avem șansa de a fi "răzbunați" pentru toate ce am pătimit cît timp ne sabotăm, cu program, și martorii și istoricii. Speranțele că va veni ziua judecății și li se va face dreptate victimelor comunismului, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de urmașii voștri, de odihna voastră, de sănătatea voastră. Așezăminte somptuoase vă așteaptă, ca pe toți muncitorii, pretutindeni... Creangă, de pildă, scria într-o cocioabă mucegăită, Caragiale vindea bere cu paharul, Gherea era birtaș. Eminescu gemea închis și brutalizat în mizeria sordidă a unui balamuc. Sufletească, munca inspirată a bătrînilor voștri a fost, bineînțeles, dăruită, dar cu ea se făcea negustorie: pentru scriitori ea a fost gratuită." Și pentru a fi cît mai în spiritul materialismului dialectic apelează la: "Contrastul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
130, am rămas definitiv condamnat la 13 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică". Va fi eliberat în 1964, după 5 ani de detenție, urmare a Decretului de grațiere nr. 411 din 24 iulie 1964. Bătăi, foame, muncă forțată, mizerie și lanțuri sînt amintirile lui Aurelian Ciobanu despre perioada de viață dintre 18 și 25 de ani. În Antologia lui Cezar Zugravu avem un proces verbal de interogatoriu, nr. 1893, asupra arestatului Gabor Chirica, agricultor din Pleșești, Suceava. Trecut prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
istoric și cultural prin demolările din anii 1980 impuse de grandomania dictatorului; dispariția unor sate în numele politicii de "sistematizare" a zonelor rurale; nenorocirile provocate de aplicarea "politicii demografice" (1966-1989); înfometarea populației prin aplicarea unor norme aberante de "alimentare rațională"; frigul, mizeria, disperarea izvorîte din degradarea fizică la care regimul comunist a condamnat întreaga populație; menținerea puterii comuniste prin promovarea mizeriei materiale și morale, a fricii generalizate; pulverizarea reperelor morale și a valorilor de solidaritate ale societății românești; uciderea cetățenilor revoltați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a zonelor rurale; nenorocirile provocate de aplicarea "politicii demografice" (1966-1989); înfometarea populației prin aplicarea unor norme aberante de "alimentare rațională"; frigul, mizeria, disperarea izvorîte din degradarea fizică la care regimul comunist a condamnat întreaga populație; menținerea puterii comuniste prin promovarea mizeriei materiale și morale, a fricii generalizate; pulverizarea reperelor morale și a valorilor de solidaritate ale societății românești; uciderea cetățenilor revoltați la ordinul dictatorului, cu aprobarea conducerii PCR și cu participarea Armatei și Securității, în timpul Revoluției anticomuniste din Decembrie 1989. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
preocupați cu strategii de politică globală, cu planificarea și organizarea economiei României astfel încît să se poată plăti într-un timp cît mai scurt toate datoriile țării, nu aveau de unde să știe sau nu erau informați cu de-amănuntul despre mizeria și frica în care trăiau oamenii. Rutina vieții noastre a fost înregistrată de Securitate cu toată nevoia și sărăcia pe care o presupunea, iar documentele prezentate în acest volum o demonstrează". Metodele de urmărire erau: filajul prin care se înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la zguduitoarea carte-document a lui Grigore Caraza, Aiud însîngerat, Editura Conta, 2007): era să nu înceteze lupta împotriva celor care au inventat iadul bestialității de la Pitești, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul suspiciunilor de după decretul general de grațiere, iadul mizeriei de după evenimentul de după 1989 și toate iadurile care ne mănîncă sufletele, în toate modurile, pînă ajungem la buza gropii. Cu o diabolică perseverență și o știință a manipulării greu de egalat, regimul bolșevic a știut să obscurizeze, pînă la completa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care cândva au fost și ei plini de patimă, au iubit viața și au crezut că pot schimba lumea cu dragostea lor, însă drumurile realității au fost mai bine pietruite decât cele ale basmelor. Nimeni nu i-a spus despre mizeria străzilor din periferii, despre cămătarii cu dinți de aur care săreau în ajutor să te împingă în groapă, despre femeile ieftine ale tuturor, ce se visaseră odată mari actrițe sau balerine. Toate acestea le descoperea Cristian acum, prea crud ca să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
răbufnește. Și ? Am cântat, nu d-asta învățăm aici, ca să cântăm ? — Ca să cântăm, Cristian, da ! Ce minte ageră ai ! Că doar nu ca să facem sarmale ! Ca să cântăm, evident, d-aia te învăț eu aici să devii tenor. Ca să cânți în mizerii, în dughene, la petreceri, printre mâncare și fumuri și băute ! D-aia, nu, studiem noi azi la Panofka ? Să se bucure de glasul tău cizelat tot bădăranul, în timp ce-și îndeasă o ceafă de porc slinoasă pe gât, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care le doreau duse la perfecțiune, dar și fiecare pahar sau fiecare femeie frumoasă pe care o întâlneau și care trebuia cucerită. Poate pentru că pe amândoi viața îi încercase încă prea devreme, gustând încă de mici din nesiguranța, fragilitatea, mizeria și sărăcia ei, ajunseseră să aibă în comun atâtea și să prețuiască prietenia lor, întâmplătoare, cum o numeau în glumă, ca pe ceva sfânt, știind foarte bine că nu mulți oameni pot înțelege lucrurile și viața așa cum o făceau ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie sau febră. Și dac-ar fi scăpat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu-l folosiți prea des. Ce onoare să aibă un om ca dumneata ? Unul care stă deoparte și tace, în timp ce țara e pe jar, iar lui averea i se triplează la fiecare zâmbet. Cum să mai vedeți în jur mizeria și mojicia la care s-a ajuns, din patul dumitale de puf, înconjurat de amazoane ? — Mă judecați cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred că v-am greșit cu ceva, doar prin faptul că mi-am exprimat indiferența politică. Asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unii prin baruri. Pribeagu ia loc la masa lui, fără să răspundă. Și cu asta, încheie rapid încă două versuri Fernic, s-a rezolvat și cu banii pe luna asta. — Sunt pentru domnișorul Cristian ? — Ei, drace, pentru Cristian, sunt numai mizerii. D-astea, de- adolescenți, râde el. Cinci piese, nu-ți zic pentru cine, hoțomane, că-mi iei pâinea de la gură... Cinci mi-a cerut, cinci i-am făcut în nici două ore, sunt atât de proaste încât nu vreau să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi ? Trăsăturile lui fine erau acoperite de zgârieturi și mizerie, nu se mai spălase de săptămâni întregi, barba împuțicioasă îl făcea să pară cu zece ani mai în vârstă, poate și mai bine, slab ca un ogar, pentru că mânca pe apucate și numai mâncare nu era aia o felie de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Târgul Moșilor. Fernic, ce bine c-ai venit ! — Dumnezeule, domnișorule Cristian, s-a crucit Pribeagu când l-a găsit, arătând mai mult mort decât viu. Cu hainele-i pline de sânge și vomă, umflat la față de bătăi, cu pământ și mizerii în urechi, în păr, cu unghiile imense, negre, cu hainele toate rupte și jegoase, care puțeau groaznic a pișat și fecale, zâmbind ca un idiot, crezând că l-a văzut pe Fernic. — Haide, domnișorule Cristian, ridică-te în picioare și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să dispară pe rând. — Opriți muzica imediat ! strigă unul. O forfotă și o panică generală în toată sala. — Ce este cu mascarada aceasta ? întreabă Cristi. V-am spus doar, dacă aveți întrebări, mă puteți aștepta după con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund, dar foarte hotărât și energic, se întoarce la colegii săi și le ordonă să-l încătușeze pe Cristi. — Poftim ? sare acesta, iar sala toată parcă înnebunește. — Liniște ! țipă piticul în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gura prea mare, cântăreți, actori sau scriitori, dacă nu reușesc să părăsească țara la timp, sfârșesc tragic. Bucuria încheierii războiului ia sfârșit astfel repede, moartea, frica, foamea și sărăcia luându-i imediat locul. În acest iad cuprins de nesiguranță și mizerie se întoarce Cristi, după cei patru ani petrecuți în spatele fronturilor. Un oraș pe care nu-l mai recunoaște și pe care încearcă din răsputeri să-l redescopere. Un oraș decimat, în care mii de oameni își pierduseră viața, alte mii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu-l mai recunoaște și pe care încearcă din răsputeri să-l redescopere. Un oraș decimat, în care mii de oameni își pierduseră viața, alte mii fuseseră răniți, iar aproape cincizeci de mii au rămas fără locuințe, viețuind în mizerie pe străzile tot mai murdare și întunecate a ceea ce fusese odată Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele, de lume, de lumea haină a cen- trului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai dau câteva picioare în burtă și în piept. Acestea sunt lunile întregi de umilință și sărăcie prin care Cristi va trece mai mult singur, dar cu capul ridicat, reușind să nu se complacă și să nu se schimbe din cauza mizeriilor de zi cu zi și mai ales a răutății fără margini a oamenilor, pentru care nu făcuse altceva toată viața decât să le încăl- zească inimile cu cântece de dragoste. Era acum pedepsit de public până și pentru faptul că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate acestea, nu a dorit să plece în afară, oricât l-ar fi rugat foștii lui amici și colegi de scenă din perioada inter- belicului. Nu de puține ori a avut șansa să scape de acest chin nesfârșit și de mizeria care îl înconjura tot mai apăsat. Degeaba, undeva mai era o speranță în inima lui și pentru ea ar fi sacrificat orice, inclusiv sănătatea, libertatea și con- fortul unei vieți decente, unde ar fi fost din nou respectat. — Bucureștiul ăsta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]