5,969 matches
-
de „regină a celor morți”, o ședere fericită În Împărăția infernului, În care se va bucura de vederea ei glorioasă, strălucitoare În „Întunericul Acheronului” (Metamorfoze, XI, 6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manifestare a lui Asclepios care, din vechiul și veneratul sanctuar din Calcedon se mută la Abonotichus, unde se Înalță noul lăcaș al cultului său iatromantic, În care se instalează o simbioză profundă Între zeitatea oraculară și profetul ei (Alexandru, 10-16). Modelat după scheme tradiționale, funcționarea oracolului se folosește de un personal sacru complex, dar Își găsește În Alexandru unicul mijlocitor direct al cuvântului revelator. Oracolul, care are un ecou ieșit din comun În zonele limitrofe și În curând va atrage mulțimi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a râului Oder), are un nume semnificativ: Tricefalul; Într-adevăr, la Szceczcin, statuia sa avea trei capete de argint, care, conform preoților, simbolizau cele trei lumi: cerul, pământul și infernul. Se pune Întrebarea dacă această divinitate nu a fost cumva modelată după tricefalul grec Hermesxe "Hermes" sau tracul Erosxe "Eros", tricefal și el, sau, mai probabil, prin intermediul sciților, după divinitățile preariene și ariene din India, reprezentate cu mai multe membre și capete (trebuie să se țină cont mai ales că, deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a naște. El a fost introdus în vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937) și înlocuiește vechii termeni spirit inovator, inventivitate, talent. Creativitatea a fost denumită ca fiind ˮcapacitatea de a modela experiența în forme noi și diferite, capacitatea de a percepe mediul în mod plastic și de a comunica altora experiența unică rezultatăˮ ( I. A. Taylor, 1959) sau ˮcapacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă, asupra alternativelor care nu îl privesc, preferința lui recunoaște suveranitatea individului în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lucru; 3) a hotărî în privința cuiva; 4) a hotărî în privința multora. În măsura în care, în toate aceste cazuri, hotărârea implică crearea permanentă a hotarului, modularea lui la nivelul libertății, se poate vorbi, acum pentru prima oară, de o plasticitate a hotarului. Ne modelăm pe noi și ceea ce este diferit de noi, luăm și dăm forme prin lumea nesfârșită de proiecte din care se alcătuiește viața noastră. Cu fiecare proiect și cu fiecare act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spațiul îi despart pe oameni, chiar dacă oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de asistență artizanală, tehnică sau artistică; ge akataskeuastos este pământul sălbatic, netrecut încă prin actul „domestic“ și „civilizator“ al unei opere de modelare. Abia în ziua a treia, dar mai ales în cele următoare, Dumnezeu îl va „tocmi“, îl va modela prin „aranjare“ (kataskeuasis). Să ne întoarcem însă la momentul de început al demiurgiei. În prima zi, Dumnezeu face lumina. Lumina este primul element al modelării sau, mai degrabă, unul în vederea ei. Limita lucrului, conturul său, forma, apare în lumină. Întunericul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
peștii și păsările, animalele terestre și pe om, Dumnezeu nu mai poate delimita trasând hotare vaste; limita nu mai conferă acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptându-l
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Pe vremea cînd era profesor de istorie la Academia Militară de la Saint-Cyr, el definea astfel rolul națiunii: "Orice activitate umană este concentrată asupra națiunii. Națiunea, cristalizată de istorie, constituie colectivitatea supremă, înarmată de către stat, cu rădăcini într-un anumit teritoriu, modelată de interese comune, inspirată de eroii ei. Nimic nu-i poate ține piept forței națiunii care se ridică din profunzimile timpului, o forță pe cît de elementară, pe atît de concretă". Atît De Gaulle cît și Iorga s-ar simți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alienează (își închipuie, de exemplu, că avea capul plin de iepuri...). A murit în chinuri în 1876, înainte de a împlini patruzeci de ani. Oare ce a moștenit Iorga de la tatăl său? Nu prea mult, cu excepția temperamentului exploziv. El a fost modelat de mama sa. Zulnia Arghiropol, o fată bine educată, vorbea perfect franțuzește și a manifestat un mare interes față de literatură pînă la moartea ei, la 92 de ani. Își începea ziua citind ziarul fiului ei, "Neamul românesc", și a citit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care descria ruperea Bucovinei de Moldova, Iorga a avut primul contact cu istoria României, și aceasta înainte de a deveni elev de școală primară. A învățat geografie și istorie din cărți și romane, mai ales franțuzești 14. Lumea lui s-a modelat prin lecturile din școala primară, gimnaziu și liceu, ca un învățămînt paralel. Legăturile lui Iorga cu cărțile vor deveni o poveste romantică de o viață. Nimic nu-i era mai drag lui decît biblioteca. Și-a petrecut toată viața în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că "pînă cînd ultimul om nu va ajunge la înălțimea unei conștiințe creștine și naționaliste, Biserica Ortodoxă nu poate considera că și-a îndeplinit misiunea", și a încheiat sfidător: Am avut curajul să spun acest lucru"37. Ce i-a modelat lui Iorga naționalismul în primii lui optsprezece ani de viață? El a recunoscut că educația lui din cadrul școlii (ca întregul sistem de învățămînt din România acelui timp) era extrem de naționalist. Educația lui naționalistă a suferit totuși cîteva lovituri. Am menționat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoriei) care îi permiteau istoricului să emită judecăți. De unde proveneau aceste trăsături permanente? Din "sol", "rasă" și "idee". Prin "sol", Iorga înțelegea pămîntul în care își are rădăcinile un grup de oameni care devin o națiune și care a fost modelat printr-un proces organic. "Rasa" era un neam în sensul cuvîntului spaniol raza. Iorga detesta rasismul sub orice formă și îl respingea categoric. Naționalismul lui Iorga era un naționalism cultural, ca și cel al lui Ernest Renan, care susținea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înrudite pe care încerca tot timpul să le definească: sol, națiune, religie, instinct, organism, suflet, idee, rasă termeni specifici naționalismului romantic din secolul al XIX-lea. Ca și Michelet, Iorga considera drept esențială definirea națiunii și a "spiritului" care o modelează, devenit conștiința ei, dăinuind în artă, artefacte, comportamente, structuri și perspective sociale și transformîndu-se în factori determinanți ai comunității unei națiuni. Evoluția continuă și organică a "rasei" și a "ideii" pe "sol" era pentru Iorga dovada sigură că viitorul unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte 69. Dar Iorga nu era un jurnalist obișnuit; viziunea istoricului i-a modelat articolele, iar argumentele istorice i-au susținut observațiile politice. Folosea titluri paradoxale pentru a-și scoate în evidență mesajul: Dictaturi și dictaturi, Teatre și teatre, Führer și Verführer, Democrație și democrație, Propagandă și propagandă, Cămine studențești și cămine studențești și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru Iorga "oglinda sufletului națiunii". De pe vremea sămănătorismului și pînă la sfîrșitul vieții sale, literatura devenise un cîmp de bătălie important pentru el, unul esențial, pe care milita cu îndărătnicie. Orice nu se încadra în "realismul său naționalist", formînd și modelînd sufletul național românesc pe linia sămănătorismului sau orice nou "curent nesănătos" (venind din afara sau din interiorul României) care ar fi putut interveni în procesul instructiv-educativ al naționalismului cultural și în formarea omului sămănătorist trebuia criticat, condamnat și pe cît posibil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceasta înainte de 1944). Era o soluție de neînchipuit, dar Ribbentropp i-a explicat valoarea intrinsecă: Ideea de bază a politicii noastre actuale față de Ungaria și România este să menținem în stare de incandescență două bare de fier și să le modelăm după interesele Germaniei și conform evoluției evenimentelor"20. Doamna Liliana își amintea că fuseseră convocate două Consilii de Coroană succesive, care au deliberat asupra acceptării planului de împărțire a naziștilor. Iorga a participat la primul, în cadrul căruia s-a decis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să Încurajeze și să faciliteze tranzacțiile de valută. Aceasta a fost concluzia de la Bretton Woods. A fost creat (cu bani americani) un Fond Monetar Internațional, „pentru a facilita dezvoltarea și creșterea echilibrată a comerțului internațional” (Articolul I). Consiliul Executiv inițial, modelat după Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, era alcătuit din reprezentanții Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Chinei și Uniunii Sovietice. Propunerea de a Înființa o Organizație Internațională a Comerțului se va materializa În 1947, sub forma Acordului General pentru Tarife și Comerț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania, unde politica sovietică trecea rapid de la tergiversare și dezacord la confruntare deschisă cu foștii aliați - marca Întoarcerea lui Stalin la stilul și strategia unei ere anterioare. În linii mari, schimbarea se datora nervozității lui Stalin, care nu reușea să modeleze cum dorea situația europeană și germană, dar un factor special era Iugoslavia, care Îl irita din ce În ce mai mult. * * * În 1947, guvernul iugoslav condus de Iosip Broz Tito avea un statut unic. Dintre partidele comuniste europene, numai cel iugoslav a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între Germania și Marea Britanie, iar poporul britanic a ieșit Învingător, pe deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de continent prin mândria tăcută a unei țări capabile să sufere, să Îndure și, În cele din urmă, să triumfe. Sentiment care a modelat și cultura politică a anilor postbelici. În alegerile din 1945, laburiștii au obținut pentru prima oară o majoritate parlamentară clară și au pus În practică o largă paletă de naționalizări și reforme sociale, ducând la apariția primului stat asistențial din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putem face”. Decizia nu era definitivă, dar În acea conjunctură s-a dovedit fatală. În absența Marii Britanii (și, În consecință, a țărilor scandinave), puterea În „Mica Europă” occidentală a revenit automat Franței. Cum ar fi făcut și britanicii, francezii au modelat „Europa” după chipul lor, creând În timp instituții și politici conform precedentului francez. Nu englezii, ci alții de pe continent și-au exprimat pe atunci regretul față de turnura luată de evenimente. Lideri europeni importanți doreau din tot sufletul ca Marea Britanie să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau servi la fel de bine stânga - și chiar asta s-a Întâmplat după 1945. Interesul scriitorilor fasciști din perioada interbelică pentru națiune, degenerare, sacrificiu și moarte Își avea originea În primul război mondial. După 1945, stânga intelectuală a fost și ea modelată de experiența războiului, de data aceasta sub forma unei ciocniri Între opțiuni morale incompatibile, excluzând posibilitatea oricărui compromis: Bine vs Rău, Libertate vs Tiranie, Rezistență vs Colaboraționism. În eliberarea de sub ocupația fascistă sau nazistă, mulți au văzut cu entuziasm ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tratatul din 1963 și noul condominiu franco-german au confirmat orientarea fermă a Franței către Europa. Pentru Charles de Gaulle, lecția secolului XX a fost că Franța nu putea spera să-și recapete gloria pierdută decât investind În proiectul european și modelându-l În așa fel Încât să servească obiectivelor Franței. Algeria era pierdută. Coloniile o urmau. Anglo-americanii, ca Întotdeauna, nu manifestau nici un fel de compasiune. Înfrângerile și pierderile succesive din ultimele decenii nu-i lăsau Franței nici o alternativă, dacă mai voia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de acorduri vamale protecționiste și subvenții indirecte instituită la comanda Franței era complet În afara spiritului și instituțiilor sistemului de comerț internațional care apăruseră În deceniile de după Bretton Woods. Nu era de bun augur faptul că sistemul de guvernare al CEE, modelat după cel al Franței, perpetua moștenirea ei napoleoniană. În ultimul rând, influența Franței asupra primilor ani ai Comunității Europene a dus la făurirea unei noi Europe ce putea fi acuzată că reproducea trăsăturile cele mai negative ale statului-națiune la scara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]