8,110 matches
-
pe care l-au avut doar unii mari Greci. Un „păgân” deci, care, În oceanul de scepticism de care era invadat secolul său - ca și al nostru! -, revalorizează existența umană, un gânditor care semnala prin fenomenul de decadență de care modernitatea care ne Înconjoară și care ne formează este tot mai mult impregnată, tocmai slăbirea elanului vital, a elanului creator - a „voinței de putere”. Iar moartea este nu numai un element esențial, constitutiv, al acestei vieți „fenomenale”, dar ea o potențează
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și pe care, obosiți, extenuați de noi Înșine și de existență, nu le putem contracara decât prin boli, numite și „vicii”, cum ar fi singurătatea, alcoolul, crima și ultima, cea mai „comodă” poate, dar și cea mai enigmatică În ochii modernității - sinuciderea! 7 Virgil Tănase a avut un miraculos succes cu primele sale două romane, editate la Flammarion, apoi Însă a făcut o eroare de destin literar: vrând să-i atragă pe Ceaușescu și camarila sa Într-o capcană, folosind informațiile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urmez „instinctul” literelor române, de la ’48 și imitam acele valuri de artiști și „ideologi români” care, Începând cu Heliade-Rădulescu până la Cioran și Enescu, au suferit fascinația acelei ville lumière, a cărei literatură, istorie și moravuri a influențat atât de decisiv modernitatea românească!... Nu posedam prea bine limba și, Într-un fel, deși reflexele „lor” de gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
modelul său! Din matricea sa, din acea Franță, din acel Paris pe care și l-a ales ca formă ideală istorică, ca loc real al Libertății, al Frumosului. Acel le Beau al lui Baudelaire, profetul poeziei „bolnave”, formă enormă a modernității În care s-au răsturnat atâtea talente și viziuni poetice românești, Începând cu simboliștii, dar continuând cu mareea poetică de astăzi, ce ne Înconjoară ca niște talazuri, de peste tot... 10 Cineva ar putea să mă Întrebe dacă am fost fericit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sommes nous - Ou allons nous. Îl amintesc pe Gauguin deoarece el este pentru mine, de vreo două decenii, unul dintre maeștrii preferați, alături de un Brahms, În muzică, de exemplu, și Îl consider, strict din unghiul meu „privat”, unul dintre creatorii modernității În artă, ridicându-l Într-un fel deasupra celor apropiați lui ca stil, ca epocă; la douăzeci de ani eram, ca mulți alții, fascinat de Van Gogh, ale cărui pânze, ce pot fi văzute la Musée d’Orsay sau la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei, spre oamenii de acolo și spre soarta culturii, primiți și serviți de foarte amabila și frumoasa doamnă Cristinel. Apoi, cu ani mai târziu, când eu Însumi locuiam În Parisul atâtor vise și eșecuri, drumuri și istorii, centru magic al modernității artei, l-am Întîlnit cu o anume regularitate pe cel care Începea să devină cunoscut publicului francez nu numai ca savant, dar și ca prozator. Îl Întâlneam mai ades la cenaclul lui Mămăligă de care aminteam mai sus, unde asista
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un război ce amenința să ne ciuntească, să dezmembreze Încă o dată teritoriul, și o ocupație străină, ce amenința și ea să ne smulgă definitiv din apropierea marilor modele europene care ne-au fost prietene și semn indubitabil al renașterii naționale În modernitate. Sigur, nu e ușor să-ți păstrezi cumpătul Într-o criză istorică de asemenea proporții; dar, dacă „În interior” era oarecum mai scuzabilă zăpăceala, derapajul, poate chiar și vremelnicul „oportunism” al unor vârfuri ale culturii - nu vorbim de vârfurile financiare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
școală kantiană, o viziune totală asupra omului și a lumii, structurată pe marile linii ale gândirii grecești, incluzând o logică, o etică, o epistemologie etc., vezi Fichte sau Hegel. Dar, după părerea mea, Nietzsche se constituie Într-un pol al modernității gândirii și prin latura formal-eseistică a gândirii sale! El nici nu este un filozof de formație, ci a ținut cursuri de clasicitate greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
moarte, primatul spiritului sau al materiei etc. - și, mai ales, prin aceea că, În Europa, puținii filozofi activi azi s-au retras, după un Bergson sau Heidegger, Într-un fel de sectă, imitându-i parcă pe compozitorii și pictorii ultimei modernități, care nu numai că nu suferă de inaderența publicului cât de cât larg, dar Își fac și un merit, un orgoliu din aceasta, dând vina tocmai pe acest public, aiurit și dezabuzat de drumurile artei și ale gândirii contemporane. Nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gândirii și literaturii se pot Învecina și comunica cu excelente roade nu numai pentru autori, dar și pentru acel public care era astfel antrenat În problemele omului, ale naturii și ale societății. Este evident că una dintre crizele majore ale modernității constă În acest clivaj drastic Între „discipline” și, cum o comentam și altădată, acest lucru devenise sensibil chiar la Începutul secolului trecut, când fizicianul Pauli și clinicianul și psihologul C.G. Jung au Încercat, Într-un studiu comun, să depășească tocmai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
resimțim acută și dureroasă azi, noi, cei care nu ne „mulțumim” doar de a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noastră, cei care ne iubim țara, de a o vedea „din afară!”, deoarece numai astfel ea prinde relief, iar noi Înșine putem să ne definim cu adevărat În relație cu propriile noastre valori. De la Heliade până la Eminescu, aproape toți formatorii modernității culturii noastre s-au „exersat” În contrast și Învățând, fiecare după puteri, cu răbdare și fire, de la străini (Austrieci, Nemți, Francezi, Italieni; În fapt, Împlinindu-și propria formație, dar și comparând-o cu aceea, evident, mai veche și mai Înaltă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest efort magnific al corifeilor pașoptiști, postpașoptiști, clasici și moderni ai culturii noastre. A păstra, În sensul dinamic al tradiției, este adesea mai greu, mai eroic chiar decât a inova tot timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost o nesiguranță funciară, o incapacitate de a regăsi sursele și filonul esențial al specificității noastre, o proastă Înțelegere - și nu rareori, un refuz! - a tradiției, un cosmopolitism improvizat, tipic carieriștilor culturali de scurtă respirație. Deoarece există
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceleași și aceleași scene În dorința nu de originalitate, ci de expresivitate; noutatea era nu tema și, uneori, nici măcar tehnica, ci un anume unghi, o angulație sau accente puse ușor diferit, noutatea izvorând din detalii adeseori și din unitatea Întregului. Modernitatea artei și mai ales Întreaga școală a suprarealismului ne-a inoculat, sub forma unei goane perpetue după noutate și originalitate cu orice preț, după o febrilă și obositor de spectaculoasă inovație a temelor și a tehnicilor, o nesiguranță, În fapt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
febrilă și obositor de spectaculoasă inovație a temelor și a tehnicilor, o nesiguranță, În fapt, față de aptitudinea noastră, a modernilor, de a mai putea ataca cu succes, În deplină comparație cu „cei vechi”, marile teme ale omului. Și, mai ales, modernitatea și hipermodernitatea ne Îndeamnă să izgonim figura umană din peisaj, iar arta, de orice fel ar fi ea - literară, picturală, sculpturală sau muzicală -, să se hrănească cu un orgoliu ce persiflează aroganța cea mai plată, cu detaliile, cu firimiturile marii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce rămân goale În viața unui individ sau a unei colectivități. Nu, eu nu insinuez aici o demonizare a foștilori tirani, a lui Ceaușescu sau a lui Dej, ei Înșiși cădeau și erau „absorbiți” de o formă extrem de nouă, În modernitate, și folosesc acest cuvânt ca un concept aristotelician - o structură esențială, repetitivă și edificatoare a omului și a colectivității umane. Acea formă, „cadru” de fier, schelet social ce ne vine din adânca antichitate, mai ales asiatică, În care Cel-care-conduce, din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când sute de milioane de musulmani vor să respecte codul civil și penal al Coranului, statuat În secolul al VII-lea! - era ea Însăși fixă, rigidă, nu numai incapabilă de evoluție, dar profund nedoritoare de aceasta. De altfel, noi, În modernitate, În secolul trecut, am trăit o asemenea formă socială, mă gândesc la Stalin și la cultul său care s-a Întins pe vreo două continente, nu numai depășind cultul pe care popoarele Rusiei Îl acordau Țarului, dar depășindu-l În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau altul, boala uriașă și vitală, acaparatoare, asiatică, dușmană Încă o dată europeismului nostru, moștenirii sacre și vii care ne vine de la Greci, de la strămoșii noștri geto-daci, firi mândre, crezând Într-o transcendență reală; a moștenirii lăsate de vârfurile spirituale ale modernității noastre culturale, cei prin al căror glas și scripte, aceste „popoare” de pe cei doi versanți ai Carpaților s-au regăsit nu numai Într-o limbă comună, dar și Într-un teritoriu și o conștiință de sine majoră, amplă, fertilă, unitară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru că, la finalul acestei cărți despre Exil, Îl propun ca una dintre figurile reprezentative plurivalente ale secolului de-curând trecut, un secol al nevrozei individuale, cu siguranță!, ale „Românului rătăcitor”, dar mai ales al unui dublu exil: cel clasic, al modernității, exilul estetic, adică cel ce, apoi, prin răsturnarea tuturor proporțiilor și relațiilor umane și sociale Într-o Europă prinsă de un alt taifun, a devenit și unul politic. O „Înrudire pe dos” Întrucât, se știe, firea mea este una... cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
respinse fără probe. Iar a subscrie imaginea propusă de Theodor Codreanu e tot una cu a reconsidera întreagă literatură română, inclusiv ultimele experiențe literare". "Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă" întărește, după 1989, și criticul Constantin Trandafir. Așadar, schimbare de paradigmă modernă în una pe care, după 1989, Theodor Codreanu o va numi transmodernă. Am dat doar acest exemplu spre a vedea calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian este "romantismul fundamental", sintagmă ce trece în plan secund referințele la linia Hugo-Musset-Lamartine ș.a., promovând relația Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului eminescian: "caz unic, probabil, în întreaga istorie a literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să intre într-un alt context istoric decât acela al vremii sale [...] Eminescu se năștea în anul morții romantismului și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui dublu comparatism de echivalare și de diferențiere -, intenționând să depășească "referențialul estetic" din care "critica nu poate ieși" pentru a-și oferi un spațiu de investigație mult mai amplu care să-i permită "reevaluarea" creației lui Eminescu în orizontul modernității. Studiul se deschide cu un capitol, intitulat Romantismul eminescian, în care autorul își precizează punctul de vedere în ceea ce privește încadrarea lui Eminescu în limitele acestui curent literar, afirmând că lirica sa trebuie scoasă de sub pecetea romantismului întrucât, iată, H. Friedrich a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o permanentă hărțuire bibliografică; simțim o continuă vibrație ideatică, un sisific efort exegetic, pentru a-l prinde pe Eminescu în cele mai exacte coordonate. Filosofia, sociologia, fizica, matematică, istoria, filosofia culturii, etnologia, stilistica sunt convocate de autor pentru a sublinia modernitatea lui Eminescu. Eminescu ne asigură Theodor Codreanu, cu un noian de dovezi în mână este un mare spirit modern, cel mai mare din cultura română. Multe din adevărurile stabilite irevocabil de științele secolului XX au fost genial intuite și încorporate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tema integrării tinerilor cadre didactice în lumea satului de azi, se relansează editorial, de data aceasta cu un studiu substanțial, Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, 1984), pornit să explice pe spații largi așa-numita armonie eminesciană, determinantă în demonstrarea modernității poetului. Conceptul a fost pus în circulație se știe de Camil Petrescu, în 1936, și prin el înțelegea o stare singulară, prodigioasă, în cultura românească, sub a cărei vrajă "stăm cu toții de o jumătate de veac". Reticent față de metodele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
editurii Junimea; cea de-a treia (Th. Codreanu, Eminescu Dialectica stilului) e publicată de Cartea Românească. Mai incitant este studiul curajos al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, lucrare ce-și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu în raport cu romantismul sau postromantismul e soluționată de Th. Codreanu printr-un sofism: Eminescu nu e un romantic întârziat, ci un postromantic, dar "unul dintre primii redescoperitori ai romantismului într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]