7,852 matches
-
în mînă un bici veți ajunge departe”. Dacă el nu ar subscrie tacit la aceste valori - așa reacționează cititorul cînd își explică imaginea autorului implicat pe care tocmai a extras-o din text - de ce ar mai construi un astfel de narator, de ce ar scrie lucrurile pe care le scrie, în felul cum le scrie? Un autor implicat poate fi transpus retrospectiv într-un text narativ sau într-un altfel de text. În cazul narațiunilor literare, imaginea autorului implicat pe care cititorul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
șocat de rasismul mai mult sau mai puțin tacit, de spațiul restrîns (acțiunea se petrece aproape numai în orașul fără de lege), de disfuncțiile și neînțelegerile din familia Compson, de alianțele între generații în funcție de sex (între Caddy și Nancy sau între naratorul Quentin și tatăl său), de dialogul încîlcit din pagina pe care, în mod repetat, remarca lui A la adresa lui B este urmată, înainte de replica celui din urmă, de cererea lui C către D; de plîngerile insuportabile ale lui Jason; de situația
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona codificării. 3.6.2. Naratari și cititori implicați În timp ce transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i se adresează direct. Foarte rar se întîmplă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i se adresează direct. Foarte rar se întîmplă ca un narator să direcționeze discursul către sine; de cele mai multe ori, cel căruia i se adresează este un personaj-adresant, dinlăuntrul povestirii, chiar dacă destul de marginal față de acțiune (ca, de exemplu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i se adresează direct. Foarte rar se întîmplă ca un narator să direcționeze discursul către sine; de cele mai multe ori, cel căruia i se adresează este un personaj-adresant, dinlăuntrul povestirii, chiar dacă destul de marginal față de acțiune (ca, de exemplu, Dr. Spielvogel căruia îi sînt povestite toate eșecurile tînărului în Portnoy
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ca și în altele, rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt, aproape întotdeauna - naratarului i se adresează un narator intradiegetic, adică nu naratorul narațiunii, în sensul de bază al cuvîntului (sursa sau agentul a tot ce este narat). După cum spune Bal despre acest narator concret „de bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea sa cît de mult vrea, sau care chiar participă la acțiune, ca personaj. Un astfel de narrator „vizibil” este o versiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
bază”: Nu ne referim la un povestitor, la un „eu” vizibil și fictiv, care intervine în relatarea sa cît de mult vrea, sau care chiar participă la acțiune, ca personaj. Un astfel de narrator „vizibil” este o versiune specifică a naratorului, una din mai multele posibilități diferite de manifestare... Prin urmare, vom rămîne la definiția de „agentul care rostește semnele lingvistice din care este constituit textul”. (Bal, 1985: 120) În mod normal, naratarul este un personaj fictiv vizibil, pe care îl
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
manifestare... Prin urmare, vom rămîne la definiția de „agentul care rostește semnele lingvistice din care este constituit textul”. (Bal, 1985: 120) În mod normal, naratarul este un personaj fictiv vizibil, pe care îl putem atesta, căruia i se adresează un narator secund încă mai vizibil, iar pe fundalul presupusului lor dialog se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile schimbate între aceștia (atît naratorul secund cît și naratarul) precum și pentru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
constituit textul”. (Bal, 1985: 120) În mod normal, naratarul este un personaj fictiv vizibil, pe care îl putem atesta, căruia i se adresează un narator secund încă mai vizibil, iar pe fundalul presupusului lor dialog se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile schimbate între aceștia (atît naratorul secund cît și naratarul) precum și pentru orice alt material adițional (de exemplu, inserarea unor pauze în narațiune, numerotarea capitolelor, titluri etc). Naratarii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
120) În mod normal, naratarul este un personaj fictiv vizibil, pe care îl putem atesta, căruia i se adresează un narator secund încă mai vizibil, iar pe fundalul presupusului lor dialog se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile schimbate între aceștia (atît naratorul secund cît și naratarul) precum și pentru orice alt material adițional (de exemplu, inserarea unor pauze în narațiune, numerotarea capitolelor, titluri etc). Naratarii sînt, deci, entități textuale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
putem atesta, căruia i se adresează un narator secund încă mai vizibil, iar pe fundalul presupusului lor dialog se distinge un oarecare povestitor (naratorul de bază sau naratorul de prim ordin), considerat responsabil pentru toate replicile schimbate între aceștia (atît naratorul secund cît și naratarul) precum și pentru orice alt material adițional (de exemplu, inserarea unor pauze în narațiune, numerotarea capitolelor, titluri etc). Naratarii sînt, deci, entități textuale reale, dar secundare și episodice. „Cititorul implicat” este, dimpotrivă, un alt construct venind
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un mod imprevizibil, din puncte de vedere diferite, și pot chiar vedea cu totul alți autori. 3.7. Tipologia modurilor narative (după Simpson) Critica literară folosește o paletă bogată de termeni bine definiți pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a naratorilor). Aceste din urmă scheme au mai degrabă o orientare textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează atenția asupra narației (de unde descind tentativele de clasificare a naratorilor). Aceste din urmă scheme au mai degrabă o orientare textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al narațiunii. Ca pas premergător, putem parcurge studiul lui Rimmon-Kenan (1983: 96-8), bazat pe Genette, care enumeră
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
scheme au mai degrabă o orientare textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al narațiunii. Ca pas premergător, putem parcurge studiul lui Rimmon-Kenan (1983: 96-8), bazat pe Genette, care enumeră diferite categorii de naratori plecînd de la considerentul că naratorul este extradiegetic sau intradiegetic, că participă la acțiune sau nu participă (homodiegetic vs. heterodiegetic). Pentru a completa această clasificare se adaugă vizibilitatea unui narator ce poate fi sesizată și prin urmărirea următoarelor tipuri de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
textual lingvistică decît psihologică și, prin urmare, sînt mai compatibile cu un studiu lingvistic al narațiunii. Ca pas premergător, putem parcurge studiul lui Rimmon-Kenan (1983: 96-8), bazat pe Genette, care enumeră diferite categorii de naratori plecînd de la considerentul că naratorul este extradiegetic sau intradiegetic, că participă la acțiune sau nu participă (homodiegetic vs. heterodiegetic). Pentru a completa această clasificare se adaugă vizibilitatea unui narator ce poate fi sesizată și prin urmărirea următoarelor tipuri de material textual, indicii ale prezenței naratoriale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
1983: 96-8), bazat pe Genette, care enumeră diferite categorii de naratori plecînd de la considerentul că naratorul este extradiegetic sau intradiegetic, că participă la acțiune sau nu participă (homodiegetic vs. heterodiegetic). Pentru a completa această clasificare se adaugă vizibilitatea unui narator ce poate fi sesizată și prin urmărirea următoarelor tipuri de material textual, indicii ale prezenței naratoriale. În ordinea subiectivității: 1. descrierea mediului înconjurător; 2. identificarea personajelor; 3. rezumate temporale; 4. definirea personajelor; 5. rezumate privind ceea ce nu credeau sau nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Uspenski (1973), sau o variantă simplificată a acesteia elaborată de Fowler (1986). Mai recent, Simpson (1993) propune un model revizuit și adăugit după schema Uspenski/Fowler, valoros nu doar prin preocuparea pentru diferitele tipuri de legături ce se stabilesc între naratori și materialul narat. Acesta este de altfel modul în care voi încheia capitolul: prin prezentarea unui rezumat și a cîtorva comentarii asupra schemei lui Simpson. Pentru început, merită menționat că toate aceste sugestii încearcă să privească într-un mod ordonat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lor...Se presupune că femeile sînt foarte calme în general: dar în acest caz au același sentiment ca și bărbații... (Charlotte Bronte, Jane Eyre) știe că modul de adresare este diferit, sau că putem vorbi de un alt tip de narator decît în următorul fragment: Dintr-o dată însă, o femeie se ridică în picioare în fața mea, o femeie grasă înveșmîntată în negru, sau mai degrabă în mov. Mă mai întreb și astăzi dacă nu era infirmieră. Îmi oferea, pe o farfurioară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
personaj („a observat că...; s-a mîhnit din cauză că...”), denumite colectiv verba sentiendi.. Un fragment de narațiune în care se regăsesc unele dintre aceste elemente este, asemenea celui din Jane Eyre, într-o modalitate narativă evident pozitivă, implicînd aparenta participare a naratorului și entuziasmul său în privința istoriei pe care o înșiră, încrederea în propriile puteri și controlul asupra materialului narativ - care îi aparține. De asemenea, un astfel de fragment va fi de cele mai multe ori caracterizat de o trecere în plan
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi de cele mai multe ori caracterizat de o trecere în plan secund sau chiar de o absență totală a modalității epistemice și a cuvintelor de distanțare (acești termeni vor fi explicați mai jos, o dată cu „modalitatea negativă”). Tonul folosit de narator va fi emfatic, încrezător, sigur de el, insuflînd o stare de confort destinatarului. Modalitatea negativă se realizează, din contră, cu mijloace lingvistice ce exprimă certitudinea sau incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
satul”, vom avea „Mergea cu pași mari și repezi, aparent hotărîtă să înfrunte tot satul”. O altă variantă, mai precisă, ar fi folosirea lui „ca și cum”. Multe dintre aceste elemente pot fi grupate și denumite „cuvinte de distanțare”, deoarece prin ele naratorul este plasat în afara evenimentelor, povestirea realizîndu-se fără ca acesta să aibă acces la gîndurile actanților. În astfel de texte poate predomina un ton de îndoială, circumspecție și chiar dezorientare sau alienare: narația cu modalitate negativă aparține unui narator care nu este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deoarece prin ele naratorul este plasat în afara evenimentelor, povestirea realizîndu-se fără ca acesta să aibă acces la gîndurile actanților. În astfel de texte poate predomina un ton de îndoială, circumspecție și chiar dezorientare sau alienare: narația cu modalitate negativă aparține unui narator care nu este sigur de controlul său asupra povestirii, ci rămîne ezitant, confuz, oarecum depășit de situație sau chiar în afara ei (Simpson observă aici inclinația către autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă se reduce, in extremis, la: 1
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]