6,179 matches
-
la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Viața studențească” ș.a. Încă de la titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
În scurtul răstimp cât i-a fost dat să trăiască (un accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute postum) de o impresionantă diversitate tematică și stilistică: narațiuni pentru copii (Insula nevăzută, 1976), romane polițiste (Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, 1975), proză SF (Zeița de oricalc și Sferele verzi, 1977) sau despre enigme neelucidate, precum fenomenul OZN (Lumi galactice, 1986), dar, mai ales, cărți dedicate piloților, bărbați aparent duri, în fond
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
integrează firesc în narațiune, devenind ele însele personaje. Duioșia, umorul, ironia (niciodată împinsă spre sarcasm), dialogul alert sunt doar câteva dintre caracteristicile prozelor lui D. SCRIERI: Caii de la Voroneț, București, 1974; Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, București, 1975; Insula nevăzută, București, 1976; Intrarea actorilor, București, 1977; Zeița de oricalc și Sferele verzi, București, 1977; Celula de alarmă, București, 1979; Culoarea cerului, București, 1981; Aripi de argint, București, 1983; Lumi galactice, București, 1986; V. de la Victorie, București, 1988; Dezmințire la mit
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
câteva pagini, existența unui personaj, cu toate dramele, nostalgiile și ratările lui, de a releva tragedia unui destin, mascată, de cele mai multe ori, sub aparențe calme, deseori chiar fericite, într-un cuvânt de a smulge vălul pentru a ajunge la fața nevăzută, ascunsă a adevărului. Într-un stil sobru, concis, lipsit de orice sentimentalism, prozatoarea investighează fibrele cele mai intime ale sufletului omenesc, scoțând la iveală toate lașitățile, toate abdicările, toate ororile refulate, altfel perfect camuflate sub aparența unor ființe liliale, echilibrate
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de un roman. Este cu siguranță însă o admirabilă poveste. Sunt unele cărți care nu se sfârșesc acolo unde le moare eroul. Ele păstrează, dincolo de copertă, o nevăzută rețea de fibre care le leagă de vis și viață și le adâncesc mai târziu în memorie alături de tristețile și lucrurile propriului tău trai. Craii de Curtea-Veche este una din aceste puține cărți. MIHAIL SEBASTIAN SCRIERI: Remember, București, 1924; Craii
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
III, 179-189, 201-208; Dan, Proza, 279-283; Muthu, Lit. rom., 236-255; Ovidiu Cotruș, Opera lui Mateiu I. Caragiale, București, 1977; Papu, Clasicii, 167-182; Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței, coordonator și pref. Al. Oprea, București, 1979; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, 1980, 26-106; Papahagi, Eros, 46-57; Alexandru George, Mateiu I. Caragiale, București, 1981; Mariana Vartic, Mateiu Caragiale: mitologie și viziune asupra lumii, DFC, 263-289; Steinhardt, Critică, 14-26; Manolescu, Arca, III, 76-79, 100-109; Țeposu, Viața, 55-61; Scarlat, Ist. poeziei, II
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung să exprime arderea conținută într-o materie cvasiindicibilă: „Garoafe negre care sună când le-apuci / Ca niște aur ferecat și nevăzut / De descântat, de otrăvit și de vândut/ Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci”. Originalitatea lui C., „aristocratică și lunară peniță”, (Camil Baltazar), neschimbată până la ultimele poeme, stă în îngemănarea febrei dionisiace și a unei candori care e
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
1966, cu volumul de schițe și povestiri Pisica și vorbele; „subiecte sentimentale” sunt aici tratate oarecum în moda Noului Roman. Modernitatea și sintaxa șocantă cedează repede locul tentației fantasticului și bizarului, odată cu Spargeți oglinzile (1969), după care explorarea subconștientului (Zăpada nevăzută, 1973), minarea realității prin inserții cvasionirice îi devin procedee favorite în analiza erosului. În ciuda lirismului prozelor, personajele au un dinamism și un nonconformism evident, de unde și aprecierea autoarei, de către unii comentatori, drept „iconoclastă”. În SUA, publică la început o selecție
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
aventurii spirituale, adevărul erotic elementar fiind opus urii, răului, morții. În 1969 C. semnase și o monografie despre Jean Gabin. SCRIERI: Pisica și vorbele, București, 1966; Spargeți oglinzile, București, 1969; Jean Gabin, București, 1969; Trenul fără stații, București, 1971; Zăpada nevăzută, București, 1973; The Non Stop Express, Washington DC, 1983; Rupere de cercuri, München, 1984; The Night of the Rising Dead, Lawrenceville, 1985; Comrade Dracula, Washington DC, 1988; Scream, Independence (Missouri), 1990; Homo Spiritus. Journey of Our Magic, Washington DC, 1988
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
pref. Iordan Chimet, București, 2000; Între destin și Dumnezeu. Lovitura, București, 2000; Mesagerul speranței, Washington DC, 2001. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, Silvia Cinca, „Spargeți oglinzile”, RL, 1969, 17; Tudor Nicolescu, „Spargeți oglinzile”, CRC, 1969, 32; Mircea Iorgulescu, Silvia Cinca, „Zăpada nevăzută”, 1973, 19; Românii, 63-64; Tania Radu, Efectul lipsei de gravitate, LAI, 1993, 16; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 74-79; Manolescu, Enciclopedia, 155-156. T.R.
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
Îl așteaptă, ciudat privilegiu, o întâlnire cu fantasmele. Ca în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins de o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea conținutului, o caracteristică generală a prozei lui G. e aceea de a nu zugrăvi un mediu doar în sine și pentru sine, ci de a sesiza, în existența acestuia, implicațiile unor evenimente și
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
omului, București, 1958; Aleksis Kivi, Cei șapte frați, pref. Modest Morariu, București, 1963. Repere bibliografice: Gaby Michailescu, Culise și reflectoare, București, 1937, 27-37; Aurel Baranga, Scriitorul și regizorul, CNT, 1962, 5; Ist. teatr. Rom., III, 306-308, passim; Amza Săceanu, Fața nevăzută a teatrului, București, 1974, 97-102; Mircea Grigorescu, Cheia succeselor lui Sică Alexandrescu, TTR, 1974, 9; Massof, Teatr. rom., VII, 247-249, 284-286, VII, passim; Ioan Massoff, Între viață și teatru, București, 1985, 355-365; Florin Faifer, Patronul, CL, 1999, 1. F.F.
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Epistola către Romani (1, 20) este cel care legitimează acest mod de a privi lumea ca pe o permanentă rețea de semne și simboluri care mărturisesc nu doar intenția divinității, ci și măreția lui Dumnezeu: Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui adică veșnica Sa putere și dumnezeirea prin cugetare se văd din făpturi"12. Această perspectivă a devenit, pentru o perioadă îndelungată, care ține cel puțin cât Evul Mediu, normativă. Teologii, cărturarii creștini, autorii bestiarelor, sculptorii, pictorii, miniaturiștii, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-lea, marchează pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea, "limbajul ca tablou spontan și grilă inițială a lucrurilor, ca releu indispensabil între reprezentare și ființe, se face, la rândul său, nevăzut; o istoricitate profundă pătrunde inima lucrurilor, le izolează și le definește în coerența lor proprie, le impune forme de ordine care sunt implicate de continuitatea timpului. (...) și, mai ales, limbajul își pierde locul privilegiat și devine la rândul său o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-lea, marchează pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea, "limbajul ca tablou spontan și grilă inițială a lucrurilor, ca releu indispensabil între reprezentare și ființe, se face, la rândul său, nevăzut; o istoricitate profundă pătrunde inima lucrurilor, le izolează și le definește în coerența lor proprie, le impune forme de ordine care sunt implicate de continuitatea timpului. (...) și, mai ales, limbajul își pierde locul privilegiat și devine la rândul său o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și nu vorbi cu nimeni, că oamenii de pe aici nu-s bucuroși de oaspeți și nu se poartă bine cu cei ce vin de departe", (7.30-33)120. De aceea Atena îl învăluie într-o ceață care îl face invizibil "nevăzut trecu el prin mijlocul feacilor"121*. Dar deja Nausica, cerându-i să nu o urmărească, anticipase criticile pe care feacienii le-ar fi putut face la vederea lui Ulise în compania ei ("am să mă feresc de bârfeală, că mi-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce anume sustrăgea definitiv Itaca de sub puterea timpului. Ulise nu-și recunoaște patria. "după absența sa îndelungată, el n-o recunoștea". Explicația este dată de un văl de care Atena îl aruncă peste peisaj, o "ceață pentru ca el să rămână nevăzut". Asta pentru ca nimeni să nu-l recunoască și ca el să poată să-și împlinească pedeapsa cea dreaptă. "De aceea totul i se păru sub altă înfățișare - și drumurile, și porturile, și stăncile înalte, și copacii verzi. Se sculă atunci
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de Est. Lanterna magică. Martor la revoluția din ’89 la Varșovia, Budapesta, Berlin și Praga, traducere de Catrinel Pleșu și Corina Popescu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, pp. 54-55. Janice Broun, op.cit., p. 173. Ibidem. Doina Cornea, Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p. 274. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 3, ff. 31-32. Ibidem, vol. 16. Ion Brad, Ambasador la Atena. Secvențele `nceputului, cuv`nt `nainte de Dumitru Preda, Editura Viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
8b). 14 Declarația lui Leon Haimovici XE "Haimovici, Leon" la Tribunalul special pentru judecarea criminalilor de război din București, fără dată (aprilie 1945), ibidem, p. 7. 15 Cunoscutul și onorabilul profesor de muzică Brüll XE "Brüll" a dirijat o „orchestră nevăzută”, fredonând melodiile (declarația lui Meir Yur XE "Yur, Meir" , 14 mai 1945, ibidem, vol. 30, p. 89). Unul dintre intelectualii evrei din Iași și dintre fruntașii Comunității, avocatul Carol Drimmer XE "Drimmer, Carol" , admirator și cunoscător al culturii germane și
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
înșurubându-se-n cer în neștire. pasărea neagră suptă de vârtej, zbătându-se-aer. ploaia, ca o muzică de oboi, ca un vaer. emoția mă cuprinde. se retrage pe urmă. pe nisip rămâne trupul meu golit, efemeră urnă. apoi iar văzute și nevăzute îmi depun ouălecraniu. dar, ce spun? totul este inuman de straniu.4 Poeta îmi dă voie să așez versurile așa: "nedumerire" "în neștire" "aer" "ca un vaier" "urmă" "urnă" "craniu" "straniu". E nevoia de a căuta uneori în poezie dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ei și rigorile impuse ne-au făcut oameni. Profesorii de atunci par figuri enigmatice, în special acei iluștri dascăli de faima, pe care i-am iubit și respectat, însă acum toți parcă sunt din altă era, din alte vremi... Ceva nevăzut ne leagă de școală, care acum este așezată în inimile noastre sus, pe înălțimi greu de ajuns față de altele similare, de profesori pe care soarta i-a adus, pe toți odată, în acea pleiada deosebită și evident de colegi, care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
scopul lui nu mai este doar acela de a oferi cititorului un joc detectivist și o lecție morală. Romanul polițist al lui Chandler are și „o țintă metafizică“, abordând teme abstracte. Philip Marlowe, spune Mircea Mihăieș, devine un „investigator al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular“. Marlowe rezolvă toate cazurile, însă drumul său nu este un linear, către un final fericit, pentru că fiecare câștig este însoțit de o pierdere, de o adâncire a acelei „fisuri mortale“, a „nedesăvârșirii umane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
o mie de întrebări, și atunci când ne așezăm puțin pentru a ne odihni apar noi orizonturi și noi sensuri ale spațiului. Suntem din nou provocați și răspundem la provocare ca și cum ne-am afla într-o luptă continuă cu un adversar nevăzut. Acest adversar suntem de fapt noi înșine, spiritul faustic din inima și din mintea noastră. Omul occidental se află într-o bătălie tragică cu necunoscutul în încercarea de a se poziționa în raport cu infinita creație a lui Dumnezeu. Este vorba despre
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sociale. (...) Cu toate acestea, mimesis operează în direcții diferite, în fiecare dintre cele două specii de societate. În societățile primitive, astfel cum ne sunt nouă cunoscute, mimesis este îndreptat spre generația mai în vârstă și spre strămoșii răposați, care rămân nevăzuți, dar nu fără să li se simtă prezența, în spatele celor mai vârstnici încă în viață, întărindu-le prestigiul. Într-o societate în care mimesis este astfel îndreptată către trecut, cutuma domnește și societatea rămâne statică. Pe de altă parte în
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]