13,698 matches
-
dulci la un prunc mic, Să-l educe cîte-un pic, Ca să crească din nimic, Și-l educa pînă crește. Doamne binecuvintează Mama ce nu doarme noaptea, La copilul ce-i bolnav, Și-l tratează cu mult drag, Lacrimi curgînd pe obraz, Ruga ce-o rosteste-n șoaptă. Doamne binecuvintează, Mama care nu mănîncă , Ca să deie l-al ei prunc, Ce-i mai bun și ce-i mai scump, Bunătăți ce rare șunt, Mama care-i mama sfanta. Doamne binecuvintează, Mama ce-ntirzie
DOAMNE BINECUVINTEAZA MAMA de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345521_a_346850]
-
poarte numai roșu cu așa mare plăcere ? Dar, oricum e optimistă și pare doamnă deșteaptă, numai că ... oricum, spre mine are privirea deșeartă. Un năsuc micuț, rotund, trage abur de iubire; buzele-i roșii și dulci - o căpșună-n pârguire ... obrajii rumeni și calzi de o rază de la soare se potrivesc de minune pentru ... dulce sărutare . Nelu Pârâianu Referință Bibliografică: O privire deșeartă, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
atâtor civilizații”. Revista franceză La Liberte avea să aprecieze discursul acestei conferințe, publicând la 9 august 1932 un comentariu cu titlul “Cuvinte amare și juste”, în care afirma că tema abordată este “o palmă dată epocii noastre, care ne înviorează obrazul”. O altă publicație, L`echo d`Oran (7 august 1932) reține din mesajul lui Panait Istrati că “arta nu trebuie să slujească, în principal, decât luptei pentru eradicarea suferințelor din lume. Ea nu-i un scop, ci un mijloc”.⁹ “N-
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Observă bine totul în jurul tău, și să nu-ți fie teamă să scrii tot ce simți, ce visezi ... și mai ales citește!” Fetița o asculta cu ochii ei mari și migdalați, din care boabe mari, transparente și ușoare alunecau pe obraji pivind spre mama, care, emoționată o sorbea din ochii ei de culoarea zambilelor de primăvară. Am luat fotografia și am lipit-o pe piept în dreptul inimii. Am simțit cum inima fetiței se lipea de a mea. Am închis ochii și
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
care stătea sub un cireș înflorit și scria iubitului său tată prima lui scrisoare. Ca și atunci... inima mea a tresăltat de bucurie și, după ce am încheiat acest „capitol" din „Cartea vieții mele" o lăcrimioară s-a rostogolit arzându-mi obrazul, fiind dorul meu nesecat pentru clipele trăite în extaz și așteptare a tatălui meu, care trebuia să se întoarcă de pe front. „SCRISOAREA" ți-o ofer cu dedicația: „Ție, George Roca, român minunat, prieten fără de pereche!" Cu stimă, prețuire și recunoștință
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
fie somnul lin, ușor... E mărțișor cu prima floare, Ce-i vestitor la noul an, Un ghiocel văzut de soare, Îțit din albul său suman... Cu șnur legat în două fire, Să-ți fie fața-n alb curat, Și roș obrazul tău subțire Să-ți fie dulce sărutat... Să-ți poarte mult noroc tot anul, Iubire să-ți aducă-n prag, I-am prins în nod de șnur și banul De-argint, ce ți-l ofer cu drag... De suflet este
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
tulnic de trei ori mai lung decât ea. Am văzut tulnice la viața mea în câteva muzee, dar era prima dată când vedeam pe viu și auzeam cu propriile urechi un sunet atât de amplu, curat și profund. Fetița, cu obrajii desenați șugubăț în mii de pistrui, dădu să se oprească de îndată ce m-a văzut. I-am făcut semn să cânte în continuare, așezându-mă în iarba înaltă, înspicată și smerită a poienii scăldate în soare. O, ceruri! Jur că n-
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
liniștite. Era toamnă, și peste câteva zile începea școala. Simți dintr-o dată mirosul puternic de motorină întinsă pe pardoseala din clasă, dar mai ales, țipătul strident al învățătoarei, palmele ei usturătoare trântite cu prea multă generozitate cu evidentă ciudă pe obrajii celor care nu-i ofereau diferite cadouri (și el se număra printre ei ), cântecul pe care nu-l înțelegea niciodată și repetat de nenumărate ori Trei culori cunosc pe luuu-me...Să ai grijă, mamă, de vaci, vezi că la Țar
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
pâlcu-ăla de plochi,a arat cineva, nu știu cine, da tu să ai grijă să duci vacile mai spre poală, mai spre pădure, ai înțeles, mamă ?...glasul Soniei îl făcu să-și întoarcă privirea și atunci mamă-sa îl sărută pe amândoi obrajii, spunându-i Dragu- mamii, drag...Dimineața era mereu frumoasă, chiar dacă ploua, chiar dacă se întâlnea cu moș Ion Oracă pe uliță,cel care îi spunea că are o țigară cu motor între buze, de fapt el ținea și-n somn țigara
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
simți udul cald prelingându-se apoi pe o frunză mare de nufăr. Știa că trebuia să fugă spre casă, să ajungă cât mai repede, însă în față nu se mai vedea nimic, ploaia îl lovea puternic șiroindu-i neîncetat pe obraji, undeva în stânga lui un copac ardea cuprins de flăcările unui fulger galben-albăstriu, sălciile se aplecau sub bătaia furtunii până la pământ, trosneau, scârțâiau cu vaiete prelungi și nemaiauzite... Nu se opri din alergat nici când se împiedică de câteva oi ce
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
țepi de holeră în care -și prindea când și când palmele ca -ntr-o capcană de mistreți... În același timp simți cum cineva ridică cojocul cu care era acoperit și văzu chipul mamei lui zâmbindu-i, apoi sărutându-l pe amândoi obrajii și îngânând : Dragu mamii-drag... Referință Bibliografică: O toamnă ca atâtea altele..., autor Ioan Gheorghiță / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII, 20 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i fură
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
să-l privească cu alți ochi. Ajunși la Focșani, l-a dus pe băiat până la garsoniera unde locuia și când și-a luat bagajul din portbagaj, la despărțire, luându-și la revedere, s-au sărutat ca doi buni prieteni pe obraz. Era pentru prima dată când se întâmpla acest lucru. Poate că acest gest de minimă intimitate s-ar fi datorat și atmosferei întâlnite în familia lui, unde s-a simțit nespus de bine și de relaxată. Pornind mașina, l-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
Nu și-a găsit niciun tânăr de care să se îndrăgostească, sau îl are asigurat la Focșani? - A fost bine, iar cele trei săptămâni au trecut foarte repede. Băieții să mai aștepte, nu-i nicio grabă, răspunse Dalia roșie în obraji de emoție când a fost întrebată de vreo idilă pe litoral. Îl fulgeră cu privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
caii și cum este acolo. - Când? - Eu știu? Luni după amiază de exemplu. - Vom vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Înmoa, o pupă ea zgomotos pe obraz, alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze și-l mușca
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
un zâmbet sau o privire și încerca acum să-și limpezească gândurile. Pentru Daniela părea că totul este mai simplu decât îndrăznise să creadă. ”Ce bine îmi pare că s-a întâmplat așa! Chiar dacă simt și acum că-mi ard obrajii de rușine, mă simt ușoară ca un fulg, despovărată de incertitudine. Mama lui m-a plăcut cu adevărat, iar eu o plac la fel de mult. Între noi curge deja un fluid de energie pozitivă. Sunt sigură că se va înțeleg perfect
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
înțeleg perfect cu mama. Parcă sunt surori! Dar la ce mă duce mintea acuma?! Doamne iartă-mă! Mihai nici nu avea intenția să... Nici prieteni ori un anumit fel de prieteni nu suntem... Iubiți, nici atât, din nefericire... Un pupic pe obraz nu înseamnă nimic. Este amical și atât. El a simțit de câte ori am dorit să mă sărute? Nu-și dă seama că îl plac foarte mult? Păi, ce? Trebuia să-i dau eu întâlnire? Trebuie să-i fac eu avansuri? Așa
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎN RAI, INFERN Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În Rai, infern Ale tale buze, petale de parfum, Ca o adiere caldă de vânt, Pe al meu obraz, al tău sărut. Te-aș săruta până în zori De-aș avea aripi să zbor La tine-n iatac eu să cobor Privirea-mi aruncată spre tine o zeiță, Și norii o simt îndurerată în lacrima bobiță Din raiul nostru rămas
ÎN RAI, INFERN de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376957_a_378286]
-
și percepții ale planului vizibil, își regăsește forma în filele unui nou început, având continuarea în sfere invizibile ochilor minții și priceperii lumii.... Și atunci, luându-mi rămas bun în treacăt, printre șoapte, meditând printre suspinuri și tăceri, lăcrimând pe obrajii sufletului, întinzând mâinile înspre brațele timpului, rămânând iar singură, după dialogul îndelung avut într-o pauză de viață cu timpul, și regăsindu-mă pe mine însămi, față în față cu propria-mi oglindire în lume, am decis să îmi acord
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
caii și cum este acolo. - Când? - Eu știu? Luni după amiază de exemplu. - Vom vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Înmoa, o pupă ea zgomotos pe obraz, alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
bărbatul. Bine! Atunci aștept telefonul vostru, dar nu mai mult de o oră, două. Dacă nu sunați, îmi voi face alt program, știind că voi sunteți indisponibile. - Te sunăm noi, fie ce-o fi! Pa! Cei trei se țucară pe obraz, ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl îmbrățișă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropițe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ștefan nu rezistă tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
unor gesturi largi, să intre. De undeva din spatele lor, țâșnise într-o explozie de lătrături chiar Câine, bătrânul său ciobănesc... Pătruns de clipă, simți cum durerea din spate i se topește. Culcat pe iarba verde, parfumată din fața casei, primi pe obraz limba aspră și dezmierdătoare a prietenului patruped. Sub privirile părinților, ultima scânteie fulgurată de ochi pieri absorbită de neant, petrecută de urletul prelung al câinelui... Referință Bibliografică: Călătoria / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]