6,787 matches
-
Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o clipă să contemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui. Altfel, este complet indiferent la ce se întâmplă în jur, la ce spun sau gândesc oamenii; trăiește singur, nu are niciun prieten, n-a fost văzut niciodată în prezența unei femei. În ciuda frumuseții lui seducătoare, femeile par să-l ocolească sau dintr-un motiv neînțeles nu le suscită defel atenția. S-a constatat recent că, atunci când e somnambulic, Jorge vindecă răni prin simpla atingere sau are o acțiune benefică, curativă, asupra celor cu care vine în contact. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei ce ajung la această înțelepciune, ce este însăși esența vieții. Evident, mai sunt și cei săraci cu duhul, lor li se atribuie la modul peiorativ fericirea, confundându-se un mod existențial cu o stare de a fi. Ca adulți, ocolim fără să ne dăm seama fericirea, sau cei ce au atins un anumit nivel de elevație spirituală nu o recunosc decât în muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fie descoperită de temerarul nostru erou. CAPITOLUL 7 Dispari]ia N -a coborît altădată peste pămînt iarnă la fel de ușoară precum prima iarnă a vieții lui Lupino. Crivățul, vînt furios, aducător de frig, nori grei și ninsoare dinspre nordurile îndepărtate, a ocolit liziera pădurii unde-i prinsese venirea pe lume a micuțului. Au fost și zile geroase, e-adevărat, zile în care stăteau îngrămădiți, străduindu-se să-i facă scut micuțului din trupurile lor. Dar acestea au fost puține doar cît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie că sînt lupi pe-aproape", cugetă, cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși de ultimele sale cuvinte. — Firește, Justiția e centrul și suportul virtuților, murmură Antonio da Peretola. Dar proiectul dumitale ne readuce la acel subiect tenebros pe care Cecco d’Ascoli voia să Îl ocolească. Cum vei trata cauzele crimei? — Așa e, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati. Aș dori să aflu. Și ce ocazie mai nimerită decât moartea mozaicarului, ca să discutăm despre asta? Opinia majorității e că dacă un motiv personal puternic te poate determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu pe bicicletă, de-a lungul bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca și primarul, era îmbrăcat într-un costum albastru închis. Dar era mult mai tânăr, sau cel puțin așa părea, din pricina staturii lui elegante și a obrazului său fraged, de adolescent uimit. Acum străbătea curtea, îndreptându-se către ei și ocolind băltoacele cu multă grijă. Când ajunse la câțiva pași de d'Arrast, întinse brațele către el, urându-i bun venit. Era mândru că-l poate primi pe domnul inginer, venirea lui era o mare cinste pentru sărmanul lor oraș, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am treabă. Diseară, dacă vrei. - Bine. Dar la noapte se dansează și se fac rugăciuni în a cea mare. E sărbătoarea Sfântului Gheorghe. D'Arrast îl întrebă dacă va dansa și el. Fața bucătarului se întunecă. Pentru prima oară, îi ocoli privirea. - Nu, nu voi dansa. Mâine trebuie să car piatra, și e tare grea. O să mă duc diseară la sărbătoarea sfântului, dar o să plec devreme. - Ține mult? - Toată noaptea, până dimineața târziu. Se uită la d'Arrast, cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gravide în primii ani de adolescență. Facem atâta caz pe chestia prevenirii sarcinii la adolescente, dar intenția naturii asta a fost. La treisprezece ani, fetele chiar trebuie să fie cu burta la gură. — Ăăă, câți copii aveți? am zis eu, ocolindu-i întrebarea. — Doi băieți. Marcus are douăzeci și șase de ani și e splendid. Tu câți ani ai? Ar trebui să faci cunoștință cu el. A, da, dar tu ești cu Randall. Ești cu Randall? știi că eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a continuat Vivian, frunzărind revistele, până când a ajuns la un alt poster, pe care mi l-a ridicat în fața ochilor ca să-l examinez. Să schimbi coperta la Trage-mi-o era ca și cum ai fi schimbat șezlongurile de pe puntea Titanicului. Am ocolit întrebarea, clătinând din cap și prefăcându-mă că tușesc. — Vivian, am vrut să discut cu tine despre o carte pe care sunt foarte interesată s-o cumpăr, am început eu serioasă. N-am mai citit niciodată ceva similar. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un coc neglijent și Începu să se dezbrace. 5. De atunci se văd În fiecare zi. Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o extracție dentară sau un chiuretaj. 19. În drumurile sale pe acasă, tot mai puțin dorite, găsea la ușă mici buchete de flori. Le mângâia și le lăsa Întocmai cum le găsea. Florile se ofileau Într-un morman greu de ocolit cu care femeia de serviciu nu știa ce să facă. Le-ar fi aruncat, era pusă acolo să facă ordine, dar n-o lăsa inima. Dă omu' o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Néha meg írt egy-egy lapot, Maruszja adta ide nekem, ha erre járt üzlet ügyben vagy kiállítás miatt... Abban reménykedtem, hogy ma is láthatom... Biharpüspökiben várja az öreget, aztán autóval viszi Pestre. A Malévval repül. Biztonságosabb. Domnul Attila Kovács tăcu. Ca să ocolească privirea scrutătoare a vechiului său prieten, se arătă brusc interesat de culorile pastelate care Înviorau de puțină vreme casele din Piața Carolina, un amalgam de stiluri, de la renascentist la baroc și la secesion. Știa prea bine că nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]