8,329 matches
-
de la Casa Pogor, a trecut prin Suceava, luându-mă la Fălticeni, pentru a-i conduce pe urmele lui Ion Creangă. Am ajuns spre Apa Moldovei, Rădășeni, Lămășeni, unde ne-a primit învățătorul Mihai Niculăiasa. Aici și a uitat Ion Arhip pălăria..., pe care i-am recuperat-o ulterior. Albumul Ion Creangă, semnat de Ion Arhip, Constantin Liviu Rusu și Constantin Parascan, a apărut la Editura „Junimea”, în 1983. 149 Zilele acestea mi-a parvenit c.p. de la Dv., - surpriză plăcută, cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
până la Rădășeni și Baia, pe urmele lui Creangă. Această omisiune nu m-a supărat. În iureșul treburilor, oamenii mai uită. Și ce clipe frumoase am petrecut la Lămășeni, în livada învățătorului Mihai Niculăiasa, unde Dl. Ion Arhip și-a uitat pălăria... L-au omis și pe cizmarul de pe Ulița Rădășenilor, care-și făcuse casa pe locul covăliei lui Ion Fieraru și ne-a omenit la masă cu bucate alese și cu vin roșu, natural, stors din butucii agățați în bătaia soarelui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
trecuți de 18 ani, aplicarea de pedepse barbare pentru delicte minore, interdicția de a se apropia mai mult de o bătaie de pușcă de satele și ,orașele săsești și ungurești, interdicția de a purta arme, de a purta cămăși și pălării mai scumpe de un florin. Nu mai vorbim de insultele, desconsiderarea, umilirea la care erau supuși în tot locul și în tot timpul. Să spunem că nobilii unguri au prelungit până în epoca modernă vechiul „drept” feudal al primei nopți, prin
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
binelea. Am avut ocazia să stau de vorbă cu din aceștia care se cred și ei proprietari: au moștenit de la părinți o sfoară de pământ și se compară cu proprietarii Țiriac, Năstase, Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Patriciu și, ieșit din pălărie, Popoviciu, ginerică de Te-leagă. În perioada de dinainte de ambele războaie, la țară, în satele românești, dacă cineva voia să se facă gospodar, numit în perioada comunistă chiabur, trebuia, cu hărnicia lui și a familiei, să muncească pe brânci vreo
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putut explica cu precizie de ce, dar ne plăcea ca ea să ne facă morală, să ne disciplineze și să ne Învețe. A fost o femeie cu viziune clară și cu principii Într-o epocă de nesiguranță. Și astăzi Îmi scot pălăria numai gândindu-mă la ea! Copiii noștri vor intra din ce În ce mai mult În competiție directă cu copii chinezi, indieni și asiatici, ai căror părinți Împărtășesc abordarea lui Hattie Steinberg referitoare la formarea caracterului Într-o mai mare măsură decât părinții americani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
sunase. Era ora 13 și ne pregăteam de masă. Unul dintre pedagogi intră nervos: Clasa a opta, rămâneți în bănci! Apoi ieși. Intrară în clasă patru bărbați, între 30 și 40 de ani, îmbrăcați în haine de piele și purtând pălării cu borul lăsat, ținută specifică comisarilor de poliție. Nu au salutat. Fiecare se postă în fața unui rând de bănci întrebând pe fiecare elev cum se numește. Îl percheziționau și-i ordonau pe un ton mitocănesc: Deschide, bă, pupitrul! Răsfoiau cărțile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
treabă îl avertizezi pe cel de la ușa de jos. Să nu-ți scape sau să evadeze vreunul că intri în locul lui! Ai înțeles? Da, să trăiți, domnule comisar șef! Dacă vreunul are nevoie de toaletă, îl însoțești. Și-a luat pălăria și geanta și a plecat. Eram curios ca să știu cine mai este arestat dintre FDC-iști. M am gândit să-i anunț pe ceilalți că sunt arestat. Bătând în ușă, l-am rugat pe agentul de pe coridor să mă însoțească
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legați în snopi și făcuți șiră. Fiind ultima restanță, am hotărât să se înapoieze la Galda cei mai în vârstă, între ei domnii Trifan și Marian, iar după lichidarea lucrărilor, ceilalți. Cei rămași, vreo 10-15, am recoltat în cursul săptămânii „pălăriile” de floarea soarelui, le-am depozitat într-o baracă magazie pe câmp, am tăiat cocenii. Urma să batem pălăriile și să depozităm sămânța. Milițienii care pățiseră rușinea cu fânul plecaseră la Aiud; în locul loc era unul venit de curând în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vârstă, între ei domnii Trifan și Marian, iar după lichidarea lucrărilor, ceilalți. Cei rămași, vreo 10-15, am recoltat în cursul săptămânii „pălăriile” de floarea soarelui, le-am depozitat într-o baracă magazie pe câmp, am tăiat cocenii. Urma să batem pălăriile și să depozităm sămânța. Milițienii care pățiseră rușinea cu fânul plecaseră la Aiud; în locul loc era unul venit de curând în colonie, cam prostănac. Iertați-mi aprecierea, cred că nu i se potrivea alt calificativ. „Bă! Eu sunt cineva aici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
N-am mai putut zice nimic, dar am înscris în sufletul meu o învățătură: că Dumnezeu i-a dat omului mintea ca s-o folosească pentru binele lui și al aproapelui. Deși unii folosesc capul numai „ca să aibă cuier pentru pălărie”, cum zic ardelenii. Amu... nu-i vremea dumneavoastră În peregrinările prin satele Apusenilor ședeam de vorbă cu oamenii despre vremurile ce vor veni după ocupația sovietică. Unii intuiau marea nenorocire spirituală și materială, alții încercau să se amăgească cu gândul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să se înzorzoneze prin cuvintele sale... De acolo vin eu; dintr-un loc mai bun și mai mare -, chiar și soarele strălucește mai tare aici! Acolo de unde vin eu nu lipsește nimic; este o țară măreață, o națiune grandioasă, jos pălăria în fața mea!" Iorga s-a lovit de un astfel de naționalism, printre unguri, evrei și francezi. Dar adevăratul naționalism înseamnă dragostea față de națiunea ta mai presus de cea față de orice altă națiune. Să iubești ceea ce este bun și firesc la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
trimițîndu-și articolele prin curier și cerîndu-i lui Șeicaru indirect, firește să-l reinstaleze în post pe Vlădescu-Răcoasa. Șeicaru a refuzat categoric. În cele din urmă, Iorga a coborît în birouri, declarîndu-i lui Șeicaru că vrea "ca toți purtătorii ăștia de "pălării calabreze" (referindu-se la țigani) să părăsească redacția. Acesta este un ziar politic!" Șeicaru l-a întrebat: "Domnule profesor, credeți că Vlădescu-Răcoasa le poate ține locul?" " Oh, nu, nu asta am vrut să spun! Nu-l vreau înapoi pe cîinele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
redacția. Acesta este un ziar politic!" Șeicaru l-a întrebat: "Domnule profesor, credeți că Vlădescu-Răcoasa le poate ține locul?" " Oh, nu, nu asta am vrut să spun! Nu-l vreau înapoi pe cîinele ăsta de Răcoasa! Nu vreau decît ca pălăriile astea calabreze să dispară!" Șeicaru a tras concluzia cuvenită și a plecat, luînd cu el cei mai talentați ziariști și fondîndu-și propriul ziar71. Incidentul acesta explică mai mult decît suficient eșecul carierei politice a lui Iorga. După părerea lui Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe pajiște, așezat pe banca mea de stâncă, lângă jgheabul meu cu pietre. Cum soarele dimineții începuse să dogorească, m-am gândit să intru în casă pentru a-mi lua pălăria de pai. Mă încearcă o ușoară migrenă, poate că ar trebui să-mi schimb dioptriile ochelarilor. Am intrat în casă și când am urcat scara, clipind ca să mă adaptez la întuneric, și m-am oprit pe palier, am devenit dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i arhitectonice, în strania strălucire a zilei. Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța când am observat un bărbat care atunci cotise dinspre golf, înaintând pe drum, în direcția Capului Shruff. Era îmbrăcat într-un costum elegant, cu o pălărie din fetru moale, și arăta, în sălbăticia decorului înconjurător, discordant, ca o figură pictată academic într-un tablou suprarealist. Am urmărit din priviri aceasta ciudățenie. Pe drumul ăsta, pietonii sunt încă mai rari decât automobilele. După puțin timp, silueta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Gilbert m-a zărit și s-a întors spre mine. Ne-am întâmpinat unul pe celălalt zâmbind. Gilbert purta un costum negru din stofă subțire, o cămașă în dungi și o cravată înflorată. Când m-a zărit, și-a scos pălăria. Nu-l mai văzusem de trei sau patru ani și arăta foarte îmbătrânit. Misterioasele, oribilele schimbări care alterează fața omenească în trecerea de la tinerețe la bătrânețe pot să întârzie, să tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
capăt. — Charles, n-am putea intra în casa ta bizară ca să luăm o băutură? — Nu. — Bine, sper că n-ai nimic împotrivă dacă mă așez. Gilbert își smuci ușor pantalonii și se așeză cu grijă pe o stâncă. Își lăsă pălăria în iarbă și își examină pantofii bine lustruiți, dar cu o dâră de noroi pe margini. Charles, dragule, urmă el, haide să discutăm cu calm. Îți aduci aminte că, uneori, când atmosfera era încărcată, și tu erai furios pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o, vechea, păcătoasa nevoie de posesivitate a determinat o explozie de bucurie înăuntrul meu și am știut că bătălia a luat sfârșit. Dar, desigur, nu mi-am trădat sentimentele, decât afișând un ușor aer de iritare. Gilbert și-a luat pălăria și și-a turtit-o, ascunzându-și fața în ea. — Ai spus că n-ai să te arăți, ai spus că nu vrei, ah, de ce te-am lăsat să vii?... Am privit-o pe Lizzie, dar de fapt m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am vorbit a fost brusc urmat de o frenetică nerăbdare și de anxietatea de a-mi cunoaște cât mai repede soarta. Și atunci am pornit să-mi pun în aplicare planul predării scrisorii. Am îmbrăcat un fulgarin ușor și o pălărie de soare șleampătă, mi-am vârât scrisoarea în buzunar, fără să mai șterg post-scriptum-ul, și mi-am agățat de gât un binoclu de câmp pe care mi-l dăduse James, pe vremea școlii, pentru a urmări păsările. Nu-mi aminteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevoia să cercetez casa, sus, jos, în bizarele cămăruțe interioare. Firește, nu era nimeni. În timp ce hoinăream prin casă, am deschis larg toate ușile și ferestrele, lăsând briza proaspătă și călduță a stâncilor împrejmuitoare să circule prin încăperi. Mi-am scos pălăria și fulgarinul cu oare mă deghizasem, și mi-am tras afară cămașa din pantaloni. Mi-am umplut un pahar mare cu un amestec de sherry dulce cu bitter și am ieșit afară pe iarbă, unde am rămas câtva timp, înălțându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pus lângă farfurie piatra elipsoidală, prima pe care o culesesem, steaua colecției mele, de mărimea palmei, colorată într-un roz pestriț, pe care se întretăiau dezordonat dungi albe, într-un desen în fața căruia Klee și Mondrian și-ar fi scos pălăria. Hartley se apropie încet, mai curând târându-se decât ridicându-se în picioare, și înfășurându-și halatul în jurul trupului. Nu se uită la piatră și nici n-o atinse. Mi-am încolăcit o clipă brațele în jurul ei și i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau începutul lui aprilie... Și pe la 1 mai s-a făcut o serbare cu muncitorii de-acolo, și în program a fost și intonarea „Internaționalei”. Și când s-a cântat „Internaționala” toată lumea s-a sculat în picioare din respect, șepci, pălării, cască, care ce-avea, le-au luat în mână. Eu aveam o bască pe cap, și n-am observat că lumea s-a descoperit și pe când m-am trezit... mi-a fost rușine s-o mai iau, și probabil că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dacă nu-l vede careva, și atunci eu puteam spune: Dom’le, eu nici nu l-am văzut la față... Și nu s-o putut să aflu nici după aceea. Decât atât o avut o grijă de mine, jos cu pălăria... Și odată când o fost de serviciu zice cătră mine: Auzi mă, ia încearcă tu și înghite! O gură de ceai n-a primi stomacu’? Că dacă nu primește atunci stai în continuu, în continuu până își revine, da’ oricum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o și fost. Da’ am mâncat două zile, da’ a treia zi n-am mai putut suporta nici mirosul de pâine... Și am întrebat: Cine e doctor aici pe secție la noi, civil? Nu, e unul Gordan, deținut, jos cu pălăria. Și nu îi ziua aia, în cealaltă, strigă Iacob Cimpoca: Domnule doctor, Pop nu mănâncă de două zile. Pe la 12 și ceva, vine doctorul Gordan să mă consulte. Gardianul era cu el, dar nu l-o interesat, și cât m-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană, pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi înțelegeam și eu ceva... Și le-am spus că viu din pușcărie, că se și vedea, că eram cu-o pălărie-n cap, aveam și o haină... cum am fost când m-o arestat în februarie. Și n-am mai vorbit cu nimeni până am ajuns în capătul Moftinului. Și acolo, la un pod, m-am descălțat de bocanci, că o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]