5,976 matches
-
Au venit la rând mustrările; și de amărăciune îi venea pofta să-și bată capul de zidurile casei pustii. Nu-l mai ținea locul...ea a voit o singură dată să-l rețină acasă, el n-a rămas, nici măcar un popă nu i-a adus; acum înțelegea dorul cu care era asteptat serile, înțelegea dragostrea ei, ascultarea ei... În schimb el ce i-a dat?”" E. Hodoș este realist în schițele pe care le-a scris. El prezintă oameni desprinși din
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
familie de preoți, neamul Popp avea un rang nobiliar (mai mult simbolic), ca urmare a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan Popp Moldovan de Galați (1774-1869), era zugrav de biserici. Mama sa (1783-1867) avea numele de Elena și fusese născută Ivan. Ioan Popp Moldovan se trăgea dintr-o familie de țărani din Țara Făgărașului
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
era una din familiile de preoți de frunte din Galații Făgărașului. Principele ardelean Mihail Apafi I a emis o diplomă în data de 14 aprilie 1668 prin care a ridicat la rangul de nobil nu numai pe Ioan Popa (al Popi), preot român din Galați, ci și pe fii săi Ioan și Zaharia și pe fetele lui Bucura, Stanca și Ana. De fapt, pe toți urmașii acestora Mihai Apafi I i-a ridicat ca nobili, cu apelativul "de Galați". Unul din
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
schitului Crasna este prezent pe lista monumentelor istorice, cu codul . Crasna este un toponim slavon care înseamnă „roșu”. În documentele istorice apare pentru prima dată menționat la data de 30 iunie 1486, când voievodul Vlad Călugărul întărește jupânului Roman și „popii” (preotului) Jitian mai multe sate, între care și Crasna. Locuitorii de atunci ai acestui sat au fost învinuiți că au prădat în munți pe Dobromir, marele ban al Olteniei, la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
în anii 1756-1757. Pisania picturală se află scrisă în penel deasupra intrării în naos: „Această sfântă biserică a fost zidită din temelie de către Dumitru Filișanul, mare pitariu, în zilele marelui voievod Matei Basarab, fiind egumen la această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din Drăgoiești. Acesta luând blagoslovenie de la Prea Sfinția Sa Părintele Episcop Kir Grigorie, au procurat cele necesare și apoi au pictat-o după cum se poate observa și astăzi.” La ctitorirea Schitului Crasna au mai contribuit: jupânița Ilinca Filișanul, Grigorie Socoteanul
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
va întoarce la Sofronea, murind la subsolul casei parohiale a Bisericii Roșii din Arad, datorită inaniției. Castelul devine sediu GAS și apoi CAP, ruinându-se de-a lungul anilor. După 1989, clădirea este achiziționată de Daniel Negrea, presedintele fundației Humanitas-Gura Popii, care o renovează și deschide un ștrand termal. Castelul, anexele și parcul ocupă o suprafață de 3,36 hectare. Corpul central, construit în stil eclectic, este inspirat din modelul Castelului Huniazilor.
Castelul Purgly din Șofronea () [Corola-website/Science/325018_a_326347]
-
sectorul de chei valea este strânsă de versantul estic al culmii Groapa Oii, prin coborârea abruptă a reliefului ruiniform dat de colți și stânci izolate (Colții Doamnei) și de piscurile de gresii calcaroase ce coboară din Leaota, Gărgăunele și Pleașa Popii de pe care stăjuiește Cetatea Negru Vodă. În acest defileu, lunca Dâmboviței se restrânge la câțiva metri și se evazează abia la Cetățeni de unde încep și primele meandre mai mari. Văile ce drenează versantul subcarpatic parazitează, de la Cetățeni în jos, lunca
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
a slujit cu credință. În acest document scria următoarele: "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că acest adevărat popa Iuga ne-a slujit nouă credincios. De aceea noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Bun a întărit lui Nan (fratele lui Popa Iuga) ocina sa și anume satele Buciumeni și Stănigeni. Apoi, la 15 martie 1490, vistiernicul Isac a cumpărat satul Buciumeni cu 120 de zloți tătărești de la Marușca, fata logofătului Mihu și nepoata popii Iuga. O lungă perioadă, satul Buciumeni din ținutul Șomuzului a fost sat de răzeși. La 29 august 1792 are loc măsurătoarea și împărțeala moșiei Buciumeni, alegându-se partea fiecărui răzeș, precum și acele cumpărate de comisul Constantin Ureche de la răzeșii din
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Scriitorul fălticenean Ion Dragoslav (1875-1928) a copilărit în aceste locuri. În povestirea „Furtună” (1912), el își începe relatarea cu următoarea descriere: "„Deasupra târgului nostru, spre sfințit, pe un deal e o biserică de lemn, a satului Buciumeni, făcută de un popă de pe vremuri, încunjurată de copaci, un fel de crâng singuratec, întrucât, din târg până acolo se fac numai ogoare și deacolo în sus iar, - azi locuri de arătură care câteodată când îs toloace pentru stâni, când popușoiști, când pâne albă
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
cunoscuți in timpul Renașterii. a fost iubitoare de artă, iar sprijinul lor a permis multor artiști ai Renașterii să își dezvolte talentul. Familia Borgia a fost remarcată în probleme ecleziastice și politice între anii 1400-1500. Din familia lor provin doi popi. Alfonso Borja, care a condus sub numele de Papa Callixtus al III-lea între anii 1455-1458 și Rodrigo Lanzol Borgia, cunoscut sub numele de Papa Alexandru al VI-lea între anii 1492-1503. În zilele noastre, ei sunt amintiți pentru domnia
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
Totuși, preoții care serveau în biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” erau sfințiți pentru această biserică mult înaintea inscripției de pe ușă. Preotul Damaschin sin Bârzescu, 40 de ani, era sfințit în anul 1795 pentru această biserică, preotul și cântărețul Constantin sin popa Nicolae, 41 de ani, fusese sfințit pentru biserică în anul 1797, diaconul Ioan sin Marin, 50 de ani, era sfințit pentru aceeași biserică în anul 1790. Constantin sin popa Nicolae se poate identifica cu diaconul Constantin, cel care s-a
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
în anul 1795 pentru această biserică, preotul și cântărețul Constantin sin popa Nicolae, 41 de ani, fusese sfințit pentru biserică în anul 1797, diaconul Ioan sin Marin, 50 de ani, era sfințit pentru aceeași biserică în anul 1790. Constantin sin popa Nicolae se poate identifica cu diaconul Constantin, cel care s-a semnat pe dosul ușii în anul 1809. Așadar, inscripția din dosul intrării foarte probabil doar antedatează construcția, aceasta fiind mult mai veche. Spre aceeași concluzie trimite și starea de
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
Nu i-au fost străine nici cântecele de lume bucureștene din prima jumătate a veacului său. Printre cele dictate lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
cretacice de apele pârâului Sohodol, cu forme diversificate de relief (doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupruri stâncoase), cu floră și faună specifică Meridionalilor. Aria naturală protejată atrage anual mii de turiști din țară și din străinătate.Nările, Fusteica, Inelul, Peștera Popii, Peștera Gârla Vacii sunt niște repere impresionante ale acestei zone, dintre care cea mai vizitată este Peștera Popii datorită picturilor cu siluete antropomorfe de culoare neagră.Pe cheile Sohodolului se practică alpinismul pe cele 120 de trasee special amenajate. Pe timpul
Cheile Sohodolului () [Corola-website/Science/326582_a_327911]
-
floră și faună specifică Meridionalilor. Aria naturală protejată atrage anual mii de turiști din țară și din străinătate.Nările, Fusteica, Inelul, Peștera Popii, Peștera Gârla Vacii sunt niște repere impresionante ale acestei zone, dintre care cea mai vizitată este Peștera Popii datorită picturilor cu siluete antropomorfe de culoare neagră.Pe cheile Sohodolului se practică alpinismul pe cele 120 de trasee special amenajate. Pe timpul verii temperatura este mai mică cu 10 grade Celsius, datorită umbrei stâncilor și apei râului Sohodol.Aici se
Cheile Sohodolului () [Corola-website/Science/326582_a_327911]
-
Sfântu s-a zugrăvit aciastă sfântă biserică în zilele Înnălțatei Chezaro Crăiesii noastre Mariei Therezii și fiind episcop țărăi Ardealului, neunit, Priaosfințitul D.D.Dionisie Novacovici de la Buda și fiind protopop eparhii chir Iacovu den Dobra și fiind preot acești biserici popa Gheorghie ot Câmpuri și crăsnicu Olaru Ionu ot Gura Sadului și s-au zugrăvit de smeriții între zugravi iordiacon Ioan ot Deva și Nicolae zugrav ot Pitești. Anii Domnului 1765 Octomvrie întăia zi.” Decorul mural este alcătuit din două părți
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la Cetatea Colțului era consemnat numele egumenului Ghenadie: „văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din turn, dotate cu sobe cu horn, au putut suplini, măcar parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi curți nobiliare - o demonstrează rezultatele cercetării arheologice din anul 1981
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
fost amestecat în așa zisul complot de la Ciceu, menit să-l suprime pe voievod pentru liniștea și siguranța uzurpatorului Ștefan Lăcustă. Prin mijlocirea pârcălabului Mihu, Ștefan Lăcustă a intrat în relație epistolară cu Simion Dracșin, pârcălabul Ciceului, și cu Anastasie, ‘popa cel războinic și isteț la solii’, rugându-i să-i facă ‘slujba cu acest Petru Vodă’ sau mai pe înțeles să-l ucidă sau să-l trimită prins la Suceava împreună cu familia. Că Rareș cum se susține a dejucat uneltirile
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
un Deisis, din 1773, semnat Zugravu Simeon Silaghi, și “ucenic Andras din Cluj ”, iar în satul vecin, Bica, realiza pictura murală a altarului și a naosului, la nouă ani după edificarea actualei biserici, lăsându-și semnătura în proscomidie: Pomeni gospodi Popa Toma și soțu dumisale Marie: Marie, Oană, Găvrilă, Ilie, Marie, Onu, Marie; 1774, noiemvrie 18 zile. Inscripția de deasupra ușilor împărătești, menționată anterior, este de aceeași mână. În absida altarului astăzi abia mai pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă pe două rânduri, incizată pe un fragment al unui ancadrament roman din marmură: ”A scris Șârbu popa mult greșitul. Părinți blogosloviți”. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in possessionis Szentpeter comorans”). În anii 1620-1621, un alt preot din Sânpetru, Ioan Românul (”Iwn Vlahu”), se ostenea cu
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
de piatră s-au adus din Valea Uții, ierni de-a rândul, pe săniuțe trase de bivoli, pe după grădini. Fresca a fost lucrată în anii 1774-1775 de către zugravul Stan, pictor renumit în acea vreme, parte împreună cu fratele sau Iacob, "fii popii Radu din Rășinari", cum apar semnați cam în aceeași vreme, pe niște lucrări în pictura la Mănăstirea de la Curtea de Argeș. O particularitate a picturii din acest monument o constituie motivul papilor - pe care-l mai regăsim în picturile din bisericile de la
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
Această carte ”călătoare”, care în baza însemnărilor purtate se poate constata că a fost folosită în Bogata de Sus, Valea Hranei, Uriu, Vima Mare, Muncel și Fălcușa, pe dosul filelor 367 și 368 poartă următoarea însemnare: ”"Încă o dau eu Popa Gheorghe de la Bogata Ungurească această ... ocetelnă până la Sîmpetru fără nici un ban, numai pomană, în Vima Mare la biserica din josu 1763"”. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea continuă să fie o perioadă în care
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
neamului său până în veci, în ziua strașnicei judecăți a lui Hristos. În zilelele lui Jicmond (Sigismund),,ca să fie de uric fiilor lui...isprăvit în sâmbăta a șasea a postului...Stana...să isprăvească...iar ei cu binecuvântarea Sfântului Duh au isprăvit ...popa Dragoșin, în anul 692(5?) în luna lui iulie 15, s-a isprăvit și s-a zugrăvit cu mâna...” Din păcate inscripția - în slavona medio-bulgară - nu poate fi citită în întregime, iar numele zugravului va rămâne probabil ascuns pentru totdeauna
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
de lemn din Poșaga de Jos (cea a greco-catolicilor). Din Șematismul Veneratul Cler al Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul 1900 aflăm că la începul secolului XIX în Poșaga de Jos au funcționat ca preoți Vasile Popa acestuia urmându-i Vasilie Pintea care slujea pe la anul 1842. În timpul păstoriri acestora probabil a fost construită (în 1828) și biserica strămutată la Hărcana. Biserica a fost surprinsă într-o fotografie în anul 1935, menționată de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait. Prin intermediul
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]