7,894 matches
-
rezervă. E cu conștiința Împăcată că a slujit În primul și al doilea război. CÎt despre ce se Întîmplă acum, e convins că se va sfîrși Într-o zi, dar se Întreabă cînd și cum? Căldura de vară Înmuie, spre prînz, asfaltul curții. Rex aleargă de colo, colo, a Înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam În curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu cîte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mîndru de respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
totul părea să fi fost În urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prînzului, cînd sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era Înveselit, - părea numai, În realitate era trist, o nostalgie stîrnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, Îl auzeam detunînd În marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prînzul zilei, la tribunal. Ne Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, În care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era În ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strîngea tacîmurile acelui prînz Întîrziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpînul casei. - Atît aveți de spus, domnule judecător? mi se adresă deodată surprinzător Marga Popescu, brusc interesată de discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi, spre ceasurile prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doamnă”, glumii substantivînd protocolar. Ea rîse din nou. Și În seara aceea, pentru că era mult prea tîrziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei pînă acasă și ne despărțirăm În fața porții ei sărutîndu-i mîna. A treia zi, pe la orele prînzului, o Însoții la gară luînd un taxi. CÎnd trenul se puse În mișcare, ea Își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă Întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
strălucea, iar peste pămîntul dezmorțit, la vremea peștelui, În săptămîna mare, fără să mă fi anunțat, căruța abia găsită cu care veneam de la gară opri În fața casei Anei. Ea fu prima care mă văzu; explodă de bucurie. Era spre orele prînzului. Soțul ei se afla În comuna vecină pentru „instructaj” avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-mi urmărească plecarea deși privea În gol. 7. Era În dimineața unei zile de luni, cînd doamna Pavel primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea Margăi Popescu, că nu se mai Întoarce În țară. Rămase Înmărmurită. La prînz, cînd venii acasă, abia putu vorbi. Îmi citi scrisoarea adresată ei, după care mi-o Întinse pe cea rînduită pentru mine, amîndouă În același plic, a mea Închisă cu colțare de lipit. Iubite domnule judecător, știu că vei rămîne surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Grădina publică, al fostului patron dinainte de război, deschis la timpul acela pe vreme ca acum, de iarnă, cu petrecăreți excentrici de aici de la porțile Orientului, era acum Închis din lipsă de Încălzire a localului. Străbătusem aleile acum, era la orele prînzului; zăpada scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bucuroși că apreciați atât de mult rodul muncii noastre. Pentru a veni în ajutorul cititorilor noștri din afara municipiului Timișoara, data de apariție pe piață a săptămânalului „Agenda“ a fost mutată (cu ani în urmă) de sâmbătă (dimineața) pe vineri (la prânz); asta este ceea ce poate face redacția deocamdată. De asemenea, autovehiculele Trustului de Presă „Agenda“ transportă săptămânalul într-o serie de localități din județele Timiș, Hunedoara și Arad vineri după-masă sau sâmbătă dimineața. R. Aron, Timișoara. Părinții dvs. trebuie să se
Agenda2006-13-06-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284895_a_286224]
-
societăți comerciale cu amenzi între 400 și 1 000 RON. În data de 6 decembrie, Centrul de Tranzit pentru Minori „Sfântul Nicolae” a împlinit 9 ani de activitate, prilej cu care copiii centrului au susținut un spectacol, urmat de un prânz festiv. După cum ne-a informat domnul Adrian Orza, viceprimarul Timișoarei, în acest moment aici sunt 14 copii. În conformitate cu noua legislație în domeniu, de la 1 ianuarie 2006 în atribuțiile consiliilor locale nu va mai intra și problema copiilor străzii, problematică preluată
Agenda2005-50-05-administratie () [Corola-journal/Journalistic/284472_a_285801]
-
nu la Centru, care în cazul cel mai bun era o superfetațiune, iar azi a rămas o idee, ne aducem aminte de povestea drumului ce l-au făcut împreună un turc, un călugăr și un popă. Când era soarele la prânzul cel mare s-așezară câteșitrei călătorii la umbra unui copaci și-și puseră dinaintea lor merindele, turcul un arm de miel, călugărul pește si vin, popa pasărea cea mai bună a țiganului, căci acesta, {EminescuOpX 349} fiind întrebat de nașu-său
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
astfel rosti el aceste cuvinte, ca și când demult aș fi insistat eu pe lângă el, ca numita Matilda să accepte să i se vorbească despre mine. Și că el și ea mă invitau la masă... Chiar în acea zi, adică acum, la prânz. "Bine, Petrică. zic, mulțumesc." Era clar pentru mine, se împăcaseră. Dar se împăcasem de tot, adică tot ceea ce îmi povestise el nu mai exista, n-avea să se mai reîntoarcă? Am dat din umeri. Treaba lui, numai el știe ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unde se presupune că nu mai e decât această putere lăuntrică și abisul, și îi auzeam acolo ecoul, bine instalat, împrietenit cu ceea ce noi nu știm de fapt ce e acolo, peste capul și voința mea... Ne vedeam apoi la prânz, și spre seară îți deschideam ușa la mine... Nu mai puteam! ne culcam cu fața unul la celălalt și tu îmi șopteai: hai să murim! Asta se repeta de un an de zile, dar noi trăiam în mod acut acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care îi incitau verva, adică de Bacaloglu și grasul Calistrat, dar și de strelitul Pantelimonescu (famenul avea acest nume bizar), Vintilă se va plictisi, și eu cu el. Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
surpriză, chipul mat al Clarei deveni stacojiu, Ion Micu se zbătu să se ridice în picioare, cât pe-aci să răstoarne filtrul, se ridică, îmi întinse mîna: "Petrini, cum să deranjezi, ia loc, de când te așteptăm... Am venit special de la prânz și tocmai discutam și cu Clara, vine sau nu vine? Nu mai știam sigur dacă ți-am spus să vii chiar azi, mi s-a părut că ți-am spus, dar fiindcă m-ai luat tare, m-am zăpăcit și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi izbucnit indiferent de ce soartă ași fi avut parte; spiritul ei destructiv s-ar fi pus în mișcare oricum, chiar dacă ași fi urcat pe spirala celei mai strălucite cariere. Da, totul era pierdut, trebuia să plătesc. A doua zi după prânz mă pomenii cu Tasia în casă, care îmi spuse că Matilda a plecat pentru câteva zile la București și a rugat-o să aibă grijă de Silvia. "La București?! mă mirai. Ce să caute acolo?" Nu știu, zise Tasia în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Golim paharul, nu de cucută, ci de vin, ne ferim privirea și începem să urlăm, încredințați că asta e viața, și nu urlete scoatem, ci cântece de triumf... Iar pentru divertisment năvălim și prin păduri... II ...Într-o zi, pe la prânz, telefonul de pe biroul meu sună prelung, așa cum îl auzim în ureche când sîntem chemați de către operatoare chiar și după ce am ridicat receptorul: vocea centralistei îmi repetă numărul. "Da", zisei. "Vorbiți cu Mangalia!" "Alo, domnul Petrini?" auzii din mari depărtări vocea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu de ce, acest cuvânt între ghilimele, daaa, și alte minunate fructe ale pămîntului..." X Astfel se încheie anul și ne trezirăm în cel nou ca o grosolană surpriză, pe care ne-o făcu domnul inginer Cucu a doua zi spre prânz. Prin somn auzii o bătaie grăbită în ușă, o bătaie mai mult de formă, fiindcă ușa se deschise în același timp și cineva intră în odaie (senzația mea fu mai degrabă că "năvăli", prin siguranța pașilor și parcă a unui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu eram singur, se așeză într-un fotoliu pusă parcă pe taclale și continuă: "...Ce e asta, ți-am telefonat ieri și am vorbit cu gazda ta, inginerul Cucu, nu erai acasă, și i-am spus că trec astăzi pe la prânz să ți-o aduc pe Silvia... Și acum când am sunat mi-a deschis același domn Cucu și "poftiți!", mi-a zis, cu aerul cel mai natural din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asta poate să scoată din sărite pe cel mai răbdător... "Azi putem merge? l-am întrebat. Mi-ai spus că tratativele s-au terminat." "Azi nu!", mi-a răspuns. Eram la micul dejun. Stătea foarte posomorât, nu mânca nimic. La prânz n-a coborât, s-a sculat, s-a bărbierit, s-a îmbrăcat ceremonios, apoi s-a așezat într-un fotoliu și a rămas acolo ca o stană, ore întregi. "Nu înțeleg, i-am spus, de ce azi nu? Ce e azi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pregătește-te, mergem să-ți cumperi schiuri, un costum, o flanelă groasă, bocanci și să nu te prind că îți cumperi și o ridiculă căciulită cu moț, ai frizura deasă, n-o să răcești, bizuie-te pe mine... Gata, sâmbătă la prânz plecăm..." Am spus mai înainte că sânt ispitit să-mi închid caietul. Nu! De ce? Îl voi continua până la consumarea nenorocirii pe care am întîlnit-o în timpul acestei excursii; apoi mă voi opri când, odată cu condeiul, va cădea, cum spune poetul, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de nerăbdare, îmi dădea târcoale stârnind pulberea fină a zăpezii, cu chipul îmbujorat, cu privirea strălucind, stăpânită de o bucurie apropiată de violență, strigîndu-mi, din când în când, "aoleo, Victoraș... fricos mai ești... până faci tu o cristiană ne-apucă prînzul..." Până la urmă ii spusei: "Nu înțeleg de ce stai tu lângă mine și mă dădăcești. Ia-o înainte și până te întorci tu..." Asta și vroia și rămăsei mirat când o văzui cum își dădu drumul. Nu aluneca pur și simplu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat să vorbesc cu tine. Poate am putea să mergem undeva să luăm prânzul sau să bem ceva? În cel mai rău caz, dacă era să meargă afară - indiferent unde - Gorrold trebuia să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de sosire; si așa și făcuseră. Observă imediat că Președintele Blayney vorbea la telefon, spunând în momentul acela: - ...Și veniți imediat aici! După ce, puțin mai târziu, Blayney puse receptorul jos, îl zări pe Gosseyn. - Este douăsprezece fără un sfert, la prânz, spuse el: Lipsesc de trei zile. Adăugă: - Soldații mei de pază vor sosi aici în câteva minute. Gosseyn spuse: - Aceasta este o informație interesantă, domnule. Se întrebă a câta zi era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]