6,617 matches
-
varză fiartă În apă și fără grăsime, fasole iar uneori tocană de cartofi cu bulion adăugat, nimic mai mult. Din Întâmplare, o singură dată am descoperit În tocana de cartofi unele rămășițe de carne de porc...Această constatare Îmi Întemeie prezumția, confirmată câteva zile mai târziu: depozitul central de alimente, trimetea produse animalice și pentru recruți Însă, totul mergea la popota ofițerilor pentru a fi bine hrăniți și a avea forța necesară să ne tăvălescă prin teren accidentat, baltoace și noroi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ion Matei e de părere că inventarul nu ar fi fost neapărat relevant, deoarece acolo unde există o carte de Sadoveanu pe hârtie, în realitate s-ar putea să fie cu pagini lipsă sau foarte deteriorată. „Noi am mers pe prezumția de nevinovăție, pe cinstea bibliotecarilor.“ Faptul că nici până în martie nu s-au terminat negocierile între Ministerul Culturii și editorii de la care s-a decis cumpărarea de cărți, precum și faptul că aceștia din urmă nu au primit încă banii aferenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
prinzi. EL: Babă, nu cerceta aceste legi, că ești nebun de le înțelegi. Am spus din nepotrivire de caracter. Asta e oficial. Neoficial, fiecare își știe necazul și amarul. Ei, în fapt nu am prins-o, așa că se bucură de prezumția de nevinovăție, ca alții mi-au spus că m-a înșelat, unii chiar că s-au culcat cu ea, erau vorbe și fapte, probe nu. Ești femeie și știi câte bârfe, gunoaie se spun. Nu mai spun de TV, în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
VĂRUIȚI VOI CE A CONSTRUIT TATA”. Ce vreau eu e să am garanția că nu mai pot fi arestat, dus în lagăr că sunt capitalist, burghezo-moșier, băsist, homo, gay atâta timp cât nu încalc codul penal, codul fiscal și am parte de prezumția de vinovăție și un proces corect, nu cu justiție comandata politic, cu guvern din un grup infracțional organizat, vreau O VIAȚĂ CĂ AFARĂ. EA: Bravos, păi eu nu vreau la fel? Atunci cu cine votăm? EL: Nu am un răspuns
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
lasă ușor în voia unor fabulații copilărești. Nu are importanță faptul că nu se pot explica prin legile naturii (II, 70). Deși nu se pricep să interpreteze propriile vise, o fac întruna, cu frenezie. Nui pune pe gânduri faptul că prezumțiile lor o iau în toate direcțiile, „uneori chiar opuse“ (II, 71). Cum de se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața tuturor preocupărilor și neliniștilor; dar și din el se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un român vândut acestuia. În principiu acest lucru este posibil să existe, numai că el nu poate motiva articularea unei politici antidemocratice în care orice străin, prin chiar faptul că este așa ceva, presupune că ar fi, necondiționat și fără orice prezumție de nevinovăție, spion. Că așa stau lucrurile mi s-a impus cu oarecare limpezime încă din primăvara anului 1990, imediat după lansarea Proclamației de la Timișoara. Aceasta a apărut și datorită creșterii unor tensiuni naționaliste imediat după revoluție, provocate și întreținute
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nu te obligă nimeni să crezi. Ei și? și dacă? ce, numai ea, mă-nțelegi? Felix își stăpâni enervarea. - Ce anume? - Păi, se zice, ești pezevenghi rău, parcă nu știi! nu zău!nu știi nimic? totul e în definitiv o prezumție, se zice că fata, pricepi, s-a dus la Paris să facă, doar ești la medicină, un avort, de! Felix fu atât de indignat, încît rămase nemișcat. Stănică nu-i pricepu, sau se făcu că nu-i pricepe starea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O să-mi replicați că n-am dreptate, că sunt vinovați de una sau de alta, că nu e normal să ții cu hoții, violatorii, criminalii etc. Și eu am să vă răspund că este normal, ba chiar firesc, să aplici prezumția de nevinovăție pentru toți, În mod egal și când se va Întâmpla acest "În mod egal", se va vedea cine este cu adevărat infractor. Este ușor să judeci din afară un om, fără să-l cunoști, fără să-i afli
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
condamnare. Mai este un termen vecin cu cel de burghez: termenul de intelectual. Acest termen în înțeles „ne social“ implică și el o infirmitate a înțelegerii; el desemnează acel ins care, orice ar face, nu poate înțelege lucrurile decât „intelectual“. Prezumția spiritului: când dă o formă demonstrativă realității sale. Când caută să-și dea sieși o evidență de care n-are nevoie și care, în loc să existe ca formă a spiritului, nu este decât vanitate a spiritului; formă inversată, în care spiritul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mi se povestească vise. Un vis nu trece niciodată rampa și nu poate fi povestit câtă vreme, prin chiar "trama" și ecoul lui, nu-l privește decât pe cel care l-a visat. Obiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumția că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul. Or, senzațiile sau emoțiile sânt greu transmisibile. Nici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtășite, și nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală. Nimeni nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obrazului. O simplă sugestie, spuneam, mai degrabă semnalarea unei prezențe. Linia vagă, și ea estompată, este a unui profil surprins din ultimul său unghi posibil. Ochii, evident, nu i se văd, doar în prelungirea liniei nasului se poate vorbi de prezumția orbitei stângi. Și totuși, în chip inexplicabil, se simte intensitatea privirii care este pusă pe Cioran și care îi dictează acestuia expresia de orgoliu și de nespusă fericire. "Obiectele" din fotografie apar în ordinea inversă a importanței lor: cel mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ivan Feodorovici cu jumătate de voce. Parcă s-au adunat cincizeci de lachei laolaltă, s-au apucat de scris o porcărie și au scris-o. — Dați-mi voie să vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de decor, pe durata în care televizorul este deschis oamenii își continuă viața în mod obișnuit, discutând despre altceva, mâncând, certându-se sau împăcându-se, mai mult sau mai puțin în fața micului ecran. Observațiile studenților din ambele generații întăresc apoi prezumțiile inițiale: „Rareori privim la TV în timp ce ascultăm știrile. De obicei ne apucăm să facem mâncare sau curățenie în timp ce crainicul vorbește” (Diana Ursachi); „Televizorul încă mai merge. De azi de dimineață de când i-a dat tata drumul. Nu îl ascultă nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
capitalismului modern (Popkin, 1980, p. 413). Potrivit lui Popkin, ideea originează într-o lectură dickensiană și marxistă a „împrejmuirilor” din Anglia începutului Revoluției industriale. În cadrele acestei dezbateri, concluziile capitolului dau dreptate poziției contrare luate de Popkin, care, în esență, contrazice prezumția rezultatelor morale ale aranjamentelor precapitaliste și conchide, legat de distribuția beneficiilor, că, dacă arendașii și micii proprietari au beneficiat sau nu de expansiunea statelor și piețelor, acest lucru a depins de principalele instituții ale primului - curți de justiție, taxare și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Nu voi insista însă aici asupra acestui tip de utilizări ale ideilor instituționalismului ostromian, care încearcă să înțeleagă societatea românească actuală, să găsească explicații ale fenomenelor din cadrul acesteia. În fond, acest tip de demers este unul natural atâta vreme cât facem o prezumție fundamentală - atât de profundă încât de obicei nici nu o explicităm: anume că societatea românească (actuală) nu are proprietatea de a fi excepțională, de a fi prin natura sa diferită de alte societăți contemporane; de unde decurge faptul că teorii, cadre
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
va da publicității punctele de vedere ale tuturor părților implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzații fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-și exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumției de nevinovăție, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor până când o instanța juridică nu se va pronunța. (...) ART. 6 Ziaristul va păstra secretul profesional privind sursele informațiilor obținute confidențial. Este la latitudinea propriei sale conștiințe să respecte confidențialitatea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
de afaceri locali 149. Nu putem oferi exemple de articole concrete care ar fi fost inventate pentru a șantaja diverși oameni de afaceri, întrucât dosarele nu s-au finalizat încă cu hotărâri definitive și irevocabile și, în acest caz, funcționează prezumția de nevinovăție. Totuși, toate aceste cazuri evidențiază posibilitatea de a folosi puterea mass-media în alte scopuri decât cele legitime. În situațiile menționate s-a arătat că este vorba inclusiv de crearea de articole în scopul șantajului. Manipularea poate să apară
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
să nu aibă eficiență maximă. De aici și tentația imitării altor tipuri de discurs mai credibile, printre care și discursul jurnalistic. Una este să prezinți prin publicitate caracteristicile unor produse și altul este impactul atunci când acest lucru se realizează sub prezumția obiectivității, cum este cazul discursului jurnalistic. A prezenta produsul respectiv ca o știre în cadrul discursului jurnalistic, de la care se așteaptă maximă obiectivitate, conduce acea intervenție la un impact mai mare. Această eficiență rezultă din camuflarea adevăratului scop. Auditoriul crede că
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
mea, ceea ce am numit, de-a lungul articolului, ușor ironic, un nou proiect național. Spuneam ușor ironic? Păi, da. Cum să folosești alt ton când vorbești despre un lucru atât de puțin important pentru noi precum Republica Moldova? Românii e deștepți Prezumția de nevinovăție Radu Pavel Gheo Aurică avusese un ghinion extraordinar. La început părea să meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
am văzut, Cornele? Minte, uite-l cum minte așa, de la obraz! — Da, minte de la obraz, repetă mai încet cel numit Cornel. — Ce mint? Ce mint? Gata, v-ați găsit fraieru’, aruncați măgăreața pe Aurică! Ce, mata n-ai auzit de prezumția de nevinovăție? Mustăciosul căscă ochii mari. Interveni și păgubitul, mai mult buimac decât furios: — Dacă omul te-a văzut când mi l-ai luat... — Și ce? prinse curaj Aurică. Mata trebuia să-l și crezi? De unde știi că m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ți s-a pus pata pe mine. — Ia vezi! îi arătă mustăciosul pumnul. — Uite, domnu’ comisar! se plânse Aurică. Are ceva cu mine! Io fără avocat nu mai spun nimic. Asta-i o înscenare și am și io dreptu’ la prezumția de nevinovăție. — Avocat, zici, Aurică? îl luă peste picior polițistul. Prezumție de nevinovăție? — Da, prezumție de nevinovăție! Păi, ce, dacă nu eram un amărăștean, așa, v-ați fi atins voi dă mine? Să fi fost și io un ștab din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mustăciosul pumnul. — Uite, domnu’ comisar! se plânse Aurică. Are ceva cu mine! Io fără avocat nu mai spun nimic. Asta-i o înscenare și am și io dreptu’ la prezumția de nevinovăție. — Avocat, zici, Aurică? îl luă peste picior polițistul. Prezumție de nevinovăție? — Da, prezumție de nevinovăție! Păi, ce, dacă nu eram un amărăștean, așa, v-ați fi atins voi dă mine? Să fi fost și io un ștab din ăla, cu mașină cu girofar, imediat îmi aduceați avocatul și-acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
comisar! se plânse Aurică. Are ceva cu mine! Io fără avocat nu mai spun nimic. Asta-i o înscenare și am și io dreptu’ la prezumția de nevinovăție. — Avocat, zici, Aurică? îl luă peste picior polițistul. Prezumție de nevinovăție? — Da, prezumție de nevinovăție! Păi, ce, dacă nu eram un amărăștean, așa, v-ați fi atins voi dă mine? Să fi fost și io un ștab din ăla, cu mașină cu girofar, imediat îmi aduceați avocatul și-acum beam bere vizavi, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
se pronunțe justiția. Da’ la mine nu... |la zice că m-a văzut, ălălalt îmi bagă nu știu ce dracu’ în buzunar și m-ați și scos vinovat! Cel numit Cornel interveni, ușor nedumerit: — Are și omul dreptate. Dacă zice că e prezumție de nevinovăție, ce ne băgarăm noi? Lasă să se frece el cu judecătorii acolo... Așa-i, dom’le, așa-i! sări repede Aurică. Tot respectul! Uite, dom’ comisar, se întoarse el către agentul de poliție, zice și omu’ ăsta că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]