10,986 matches
-
VP FINP 4 qp de- FIN0 PERSP* să qp P PERS' 4 qp ne PERS0 MOODP qp tVP MOOD' Nu e clar dacă exemple de acest tip, cu subjonctive directive, implică și activarea proiecției de focus. În contexte în care proiecția de FOCUS este implicată în mod clar, de tipul propozițiilor interogative totale cu inversiune (106), trăsătura neinterpretabilă [uFocus] se rezolvă prin ACORD între centrul FOC0 și verbul plasat în [Spec,FINP]. (106) Venit-ai încoace ainte de vreame a munci
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
păcătoși au fost ACORD Această analiză explică în mod elegant și situațiile în care inversiunea coexistă cu constituenți care ocupă poziția de focus ei înșiși; de acest tip sunt propozițiile interogative parțiale și propozițiile care conțin un focus de veridicitate. Proiecția la care se deplasează verbul și proiecția care găzduiește elementul focalizat sunt distincte ([Spec, FINP] și, respectiv, [Spec, FOCP], iar inversiunea nu are nicio legătură cu focalizarea. (109) Până cândrăbda-voiu voi? (CC1.1567: 84r) (110) Și cu adevăratucade-i-să acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în mod elegant și situațiile în care inversiunea coexistă cu constituenți care ocupă poziția de focus ei înșiși; de acest tip sunt propozițiile interogative parțiale și propozițiile care conțin un focus de veridicitate. Proiecția la care se deplasează verbul și proiecția care găzduiește elementul focalizat sunt distincte ([Spec, FINP] și, respectiv, [Spec, FOCP], iar inversiunea nu are nicio legătură cu focalizarea. (109) Până cândrăbda-voiu voi? (CC1.1567: 84r) (110) Și cu adevăratucade-i-să acest nume în véci să aibă (CLM.1700-50: 178r
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gramaticii V2 relaxate caracteristice limbilor romanice vechi este asimetria între propozițiile principale și propozițiile subordonate în ce privește posibilitatea verbului de a accesa domeniul complementizator. Referindu-ne la română, din punctul de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la C trebuie să fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la C trebuie să fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este mult mai rară în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la C o valoare / funcție mai generală - strategie de codare a forței asertive (v. Ledgeway 2008) - și o serie de valori secundare, de tipul focus, contrast, valoare topică etc. (iii) În §3.2.2.1 supra, am căutat să identificăm proiecția care găzduiește verbul deplasat la C și am identificat-o ca fiind FINP (i.e. [Spec, FINP], sub deplasarea ca grup a verbului). Din această perspectivă, am avut de ales între două analize posibile: a) deplasarea verbului într-o poziție fixă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
indiferent de valoarea interpretativă cu care se asociază inversiunea, linie de analiză propusă de Ledgeway (2007, 2008); Wolfe (2015b) pentru FINP, Alboiu, Hill, Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2014) pentru FOCP, și (b) posibilitatea de a deplasa verbul în diferite proiecții din periferia stângă, în funcție de interpretarea cu care se asociază, linie de analiză propusă de autori ca Poletto (2014) i.a. Cea mai elaborată analiză care abordează acest aspect pentru româna veche este cea din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. Cea mai elaborată analiză care abordează acest aspect pentru româna veche este cea din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016), unde se propune - pe baza unui corpus mai restrâns, constituit în principal din cronicile moldovenești - că proiecția de focus din periferia stângă găzduiește verbul. În §3.2.2.1 supra, am examinat, pe baza unui corpus mai extins, fezabilitatea acestei abordări, arătând că, pe de o parte, inversiunea nu este întotdeauna în distribuție complementară cu alte forme
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasează la FINP, iar situațiile în care verbul este în mod evident focalizat se analizează prin ACORD între trăsătura de [uFocus] găzduită de centrul FOC0 și verbul deplasat la FINP. Cu alte cuvinte, am propus o analiză uniformă în care proiecția în care se ridică verbul la C este întotdeauna aceeași. Această perspectivă se susține mai ales din punct de vedere empiric, după cum am arătat în §3.2.2.1, însă există și o motivație mai teoretică care ne îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tranziteze toți specificatorii verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică. Deplasarea la FINP rezolvă această problemă, întrucât FIN0 este un centru [+V], și suprinde foarte bine efectele de adiacență a verbului lexical la clitic / auxiliar / clitic + auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
FOCUSP întâmpină probleme: în primul rând, aproape orice tip de grup sintactic, nominal (DOAR CARTEA a citit-o), adjectival (DOAR ROȘIEsă fie rochia), prepozițional (CHIAR ÎN PARC a venit) etc., poate fi deplasat la FOCUS, deci specificarea categorială a acestei proiecții nu este clară (poate fi chiar acategorială); în al doilea rând, deplasarea la focus (și, în general, în periferia stângă, în proiecțiile noncompletive cu aport pragmatic) nu întâmpină efecte de blocare și localitate de tipul celor înregistrate în inversiunea V-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rochia), prepozițional (CHIAR ÎN PARC a venit) etc., poate fi deplasat la FOCUS, deci specificarea categorială a acestei proiecții nu este clară (poate fi chiar acategorială); în al doilea rând, deplasarea la focus (și, în general, în periferia stângă, în proiecțiile noncompletive cu aport pragmatic) nu întâmpină efecte de blocare și localitate de tipul celor înregistrate în inversiunea V-CL și V-(CL-)AUX, cu auxiliar nonpasiv - de exemplu, participiul pasiv (chiar cu o structură complexă) poate fi în mod liber
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cercetătorilor sunt de acord că ordinea nemarcată a constituenților în latină este (S)OV (v. Polo 2005 și bibliografia; Ledgeway 2012 și bibliografia; Oniga 2014: cap. 19 pentru sintaxă, cap. 16 pentru formarea cuvintelor). Cu alte cuvinte, cel puțin în ce privește proiecția verbului, setarea parametrică a centrului V este centru final: printr-o mișcare antilocală de tip roll-up, complementul (în sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
16 pentru formarea cuvintelor). Cu alte cuvinte, cel puțin în ce privește proiecția verbului, setarea parametrică a centrului V este centru final: printr-o mișcare antilocală de tip roll-up, complementul (în sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în primul constituent (129); gapping-ul în primul constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
italiana veche sau franceza veche cu dislocare prin subiect) nu este corectă. O altă analiză complexă, propusă de Martins (2002) pentru dislocările din portugheza veche, presupune deplasarea constituenților dislocați în domeniul IP și găzduirea acestora în specificatorul / specificatorii multipli ai proiecției AGRSP (engl. Agreement Subject Phrase). Pe lângă faptul că am adoptat un cadru teoretic kaynean (Kayne 1994) care nu permite proiectarea de specificatori multipli 47, o analiză de acest fel nu explică în mod satisfăcător posibilitatea dislocării prin constituenți multipli, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Prav.1581: 258r) b. așa netarepedepsești (FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr este un tip de focus de veridicitate (v. §3.2.2.1.2 supra) și este găzduit în exemplul (160) de către proiecția de focus din periferia internă propozițională; (160) și cetiți și nu judecareți necetind mainte, că veți cu adevăr afla mare vistiiariu sufletesc (PO.1582: 10) - dislocarea structurilor cu dublu auxiliar; dacă examinăm structurile din toate exemple de mai sus (151
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceasta, și Rab de asemenea' (engleză (britanică și americană); Thoms 2011) Derivarea unui exemplu simplu cu dislocare (164) (=(160)) are reprezentarea din (165); în exemplul de față, grupul care dislocă structura auxiliar-clitic este un constituent focalizat, deci ocupă specificatorul unei proiecții de FOCP din periferia vP; subliniem încă o dată faptul că nu este întotdeauna ușor de decis dacă constituenții dislocați își păstrează poziția de bază sau sunt deplasați în periferia vP; sub analiza propusă însă, nu poziția ocupată de constituenții dislocați
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul lexical în latină (Ledgeway 2012); din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în care procesul de ACORD nu se corelează automat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în desfășurare în româna veche (Nicolae 2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care considerăm că ar merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul negativ), inducând efecte de minimalitate sintactică, pe când ne-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurile analitice, auxiliarul marchează modul (și modalitatea), iar verbul lexical marchează timpul și aspectul - asumând o paradigmă reichenbachiană (v. Reichenbach 1947), care separă timpul vorbirii / timpul evenimentului / timpul referinței, rămân de stabilit cu mai multă claritate distribuția acestor categorii în proiecția verbală extinsă și exponentul pentru fiecare categorie; o altă problemă controversată este cea privitoare la temporalitatea formelor irrealis complementizatorul să - distribuția elementului să conduce către interpretarea acestuia drept complementizator generat într-o poziție joasă a domeniului C (în FIN0), nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la temporalitatea formelor irrealis complementizatorul să - distribuția elementului să conduce către interpretarea acestuia drept complementizator generat într-o poziție joasă a domeniului C (în FIN0), nu drept marcă flexionară - pe lângă construcția cu complementizator scindat ca... să, analizată ca activând ambele proiecții completive din domeniul C (ca în FORCE0și să în FIN0) (Stan 2007; cf. Rizzi 1997), româna dispune și de construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (cf. Fontana 1993) să... să, analizată în aceeași manieră - deși am făcut o serie de observații
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]