7,270 matches
-
miște fețele într-un ritm sacadat. Desigur, în toa tă afacerea aceasta probabil că este importantă mimica feței, pentru că asupra acesteia întârzie cel mai mult camera. Fețele se mișcă ritmic și asta se pare că le produce o mare plăcere protagoniștilor. Dacă suntem niște pui de vrabie care au peste optspre zece ani, aflăm că plăcerea poate fi obținută și în alte feluri. De exemplu, există niște doamne care se mângâie cu sârg pe tot cor pul - în timp ce se săpunesc, își
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
voi dormi cu poza lui sub pernă. Și cu poza variantei lui feminine, Andreea Marin, să nu se supere. Tot așa, jur că mă voi uita, măcar o dată, la emisiunea Dănuț SRL și mă voi îndrăgosti în taină și de protagonistul ei, Dan Bittman. Voi ofta amarnic când voi auzi cum cântă el jingleul acela, cu „Dănooooooț serele“, și, în perioada aceasta, mil voi pune ringtone la telefon. Și, că veni vorba de TVR, voi adresa un gând bun și președintelui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
toate acestea mereu gata să se retragă, însă fără a dispărea niciodată cu totul. Aceste considerații despre menirea Exercițiilor scot în evidență particularitatea lor, care nu trebuie căutată atât în conținutul textului 1, cât în locul pe care-l ocupă printre „protagoniștii” acestora. Interesantă în acest sens ni se pare intuiția lui Roland Barthes 2, potrivit căruia, atunci când citim această cărticică„noi nu citim un singur text, ci patru texte”3. Dezvoltând o analogie surprinzătoare cu teoria scolastică a celor patru sensuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu misterul libertății celuilalt. Într-adevăr, îndrumătorul primește textul literal și-l transmite adaptat exercitantului, având numai speranța, însă nu și certitudinea că acesta l-a înțeles și l-a acceptat cu adevărat. La rândul său, cel de-al doilea protagonist primește treptat textul semantic, fără să cunoască urmarea Exercițiilor: „Aceluia care ia exercițiile în săptămâna întâi îi este de folos să nu știe nimic despre ce are de făcut în a doua săptămână”1. „Textul” constituit apoi din rugăciunile celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un moment dat în istoria mare, aceea pe care o cunoaștem cu toții. Este un film făcut cu mână sigură, ochi exersat în a decupa cinematografic și simț remarcabil pentru detaliul dramatic (vezi imaginea repetitivă a vaporului). Foarte important, cei doi protagoniști micuțul Timotei Duma și tânăra Dorotheea Petre sunt personaje charismatice, care ”duc” filmul. Dar unde îl duc este mai puțin evident... Ar fi putut să fie o fabulă în maniera lui Good-bye, Lenin !, dacă firele poveștii ar fi fost mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-o întrucât toate filmele minimaliste care-mi vin în minte în momentul acesta își sporesc impactul asupra spectatorului datorită unei întorsături meșteșugite și, mai cu seamă, neașteptate, de situație. în Interview, deturnarea sfârșește într-un soi de revelație nici unul dintre protagoniști nu-și dezvăluie până la final adevăratele intenții, deși în permanență ai impresia că fiecare se află cu un pas înaintea celuilalt , dar în Cache, de pildă, filmul lui Michael Haneke, te copleșește tocmai sentimentul că urmează să se producă o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că e o problemă practică și că setul multiplu de decizii pe care le antrenează concură în mod important la tonul particular al filmelor lui T.C. și al acestui film în speță. E una dintre evidențele inconturnabile ale filmului că protagoniștii lui sunt puși în situația de a-și juca propriile roluri ; că filmul e compus din textura vieții lor, dar această viață, văzută de foarte aproape, nu e filmată fără știrea lor, ci ei sunt puși să trăiască - pentru o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în alt sens, se obține cu materialul clientului textura Podului cu flori, ca și cea din Asta e), nu din condeiul regizorului. Nici Podul de flori nu mi se pare mizerabilist ; îl scutește de asta demnitatea personajelor, mai ales a protagonistului, Costică Arhir. Poate, așa cum spui, mizerabilism e un epitet aplicat de comentatorii mai puțin binevoitori. Dar în ce sens sunt oare aceste filme ”minimaliste” ? E în ele o risipă (un exces) de materie. Alex. Leo Șerban : Minimalismul se referă mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ordine, disciplină și propagandă ! Filmul s-a numit Reconstituirea (proto-ironic, nu ?), a fost regizat de Virgil Calotescu și poate fi văzut astăzi cum spunea regizorul Marelui jaf comunist, Alexandru Solomon ca un proto-reality-show. Combinat cu un snuff movie : toți protagoniștii Reconstituirii sunt morți au fost omorâți... Dar e puțin probabil să existe sau să fi existat un regizor-scenarist atât de cinic precum regizorii-scenariști ai Republicii Populare Române. ”Artiști emeriți”, când nu artiști ai poporului, aceștia au ridicat crima de stat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pentru ultima oară bla-bla-bla e vax. Scuipatul pe ecran în Raport despre starea națiunii, de Ioan Cărmăzan, există o secvență care spune totul despre filmul însuși. Suntem în piață, printre tarabe și privim prin ochii unei camere TV care filmează ; protagonistul, reporter la respectiva televiziune, este agresat verbal de un malac tuciuriu cu care mai avusese niște altercații ; după câteva înjurături cum numai în filmele românești mai auzi, malacul scuipă în direcția camerei un scuipat gros, vârtos, care se lipește de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cosmice 11,1km/s utilizarea principiului acțiunii și reacțiunii la frânare obuzului în apropierea Lunii. Eroii lui J.V. nu au ajuns pe Lună, dar au zburat în jurul ei la o distanță de 50 km. Astronauții navei cosmice „Apollo 8” sunt protagoniștii primului Crăciun petrecurt în jurul Lunii zburând la 112 km de aceasta în decembrie 1968 efectuând 10 rotații [7], [10], [17]. După încercări care au durat mai bine de două milenii, de la făurirea „porumbelului mecanic” al lui Archytas din Tarentum și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
două milenii, de la făurirea „porumbelului mecanic” al lui Archytas din Tarentum și până în a doua jumătate a secolului XX, când oamenii au ajuns pe un alt corp ceresc, Luna, în 20 iulie 1969 ( ziua sfanțului Ilie ) cu „ Apollo 11”, având protagoniști pe Neil (Ilie) Armstrong și Edwin Aldrin, omul a reușit să se smulgă din mediul său terestru și să zboare, folosind o extraordinară investiție de inteligență și realizări tehnologice deosebite, soldate cu numeroase eșecuri și jertfe omenești. Între anii 1969-1972
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu se vorbește aproape deloc despre evreu, pentru că acest nomen ethnicum și tot ce era legat de el au devenit În bună măsură tabu. După un exces de popularitate (negativă, ce-i drept) În perioada dintre războaie, când evreul devenise protagonistul fără voie al prea multor cărți, studii și articole antisemite, odată cu instaurarea regimului comunist În România evreul a fost obiectul unui alt exces : nu s-a mai scris aproape nimic despre el, ca și cum nu ar fi existat (conform principiului regimurilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1867, tot la Iași, s-a interpretat În premieră piesa lui Ioan Lupescu intitulată Paragraful 37 sau Palestina la Iași. Jucată cu mare succes În toată Moldova ( În 1875, de exemplu, era programată la Teatrul din Focșani), comedia avea ca protagonist un evreu cămătar ridicol, Moisilică Hop, care - cu toate că purta Îmbrăcăminte tradițională, barbă și perciuni rituali - visa să devină deputat. Eroul nu ajunge În Parlament, ci În Închisoare, așa cum anunță de la bun Început motto-ul piesei : A deputat visează, deși e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că doar unul la fel Îi putea veni de hac. „Pentru un evreu roșu [= a roitin Jid] - spune un proverb idiș - e de trebuință un evreu roșu” <endnote id=" (300)"/>. Într-o nuvelă a lui I.L. Caragiale (La conac, 1900), protagonistul se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din Talmud <endnote id=" (691, p. 176)"/>. În nuvela La țigănci (scrisă În 1959), Mircea Eliade folosește „părul roșu aprins” al prostituatei evreice ca semn de identitate etnică. Mai ales că protagonistul acestei povestiri fantastice este pus să treacă - precum eroul din basme <endnote id="(153, pp. 320-321)"/> - o tipică probă inițiatică, de identificare a fetei după Înfățișare : „Să ghicești care-i țiganca, care-i grecoaica, care-i ovreica...” <endnote id="(154
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. În ultimul său roman (Cimitirul din Praga, 2010), Umberto Eco descrie modul În care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, serviciile secrete țariste au forjat mitul falselor Protocoale ale Înțelepților Sionului <endnote id=" (875)"/>. Protagonistul romanului vehiculează toate stereotipurile clasice referitoare la evrei : fizice, profesionale, morale, religioase și politice <endnote id=" (876)"/>. Un ideolog al dreptei românești, Nicolae Roșu, susținea că Vechiul Testament și Talmudul ar promova În rândul evreilor o sexualitate deșănțată și imorală : „Cărțile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică În romanul cu accente autobiografice De două mii de ani (1934). Protagonistul romanului - un alter ego al romancierului - opune numărului mic de bancheri evrei (Învinuiți că i-ar manipula, prin banii lor, pe politicienii români) o numeroasă armată de meseriași evrei care supraviețuiesc În mizerie : „Aș putea opune celor doi bancheri evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea, un alt scriitor clasic român, Ion Luca Caragiale, are față de această problemă o cu totul altă poziție. El ia distanță fața de legenda otrăvirii băuturilor de către cârciumarii evrei. În nuvela O făclie de Paști (publicată În 1889), având ca protagonist pe Leiba Zibal - un hangiu evreu dintr-un târg din nordul Moldovei <endnote id="(vezi 651)"/> -, prozatorul vorbește de „acuzări de otrăvire prin vitriol” datorate răutății sătenilor : „Și oamenii sunt răi și pricinași la Podeni !... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apare adesea și cârciumarul român, care „mânuiește un popor Întreg de pahare și de gărăfi”, fiind dotat „c-o Îndemânare vrednică de cel mai desăvârșit Avrum” <endnote id="(439, p. 97)"/>. Într-un roman al lui Vasile Voiculescu, Zahei Orbul, protagonistul orbește „din pricina băuturii otrăvite” servite de un cârciumar român din Brăila. În fine, Într-o nuvelă a lui D.D. Pătrășcanu, vinul oferit de preotul Grigore „e lucru bun și fără dres”, „nu-i ca băutura jidovilor : și la măsură lipsă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele tradiționale : alegerea și tăierea copacilor, transportarea buștenilor cu cotiuga, tăierea cu joagărul și transformarea lor În scânduri. Recent, Claus Stephani a publicat un volum de povestiri evreiești culese din nordul Maramureșului, de la evreii din târgurile de pe malul râului Vișeu. Protagoniștii poveștilor sunt, În majoritatea lor, evrei păstori, agricultori și tăietori de lemne <endnote id="(885)"/>. În ciclul său de reportaje „Note de drum din Maramureș” (revista Adam, 1928), F. Brunea-Fox descrie aceste activități practicate de evreii din târgurile regiunii : „I-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chiar În titlu : Fürchte Dich Nicht, Jacob ! (Nu-ți fie frică, Iacob ! / Fear Not, Jacob !, film artistic de lung metraj realizat În Germania de Vest În 1981). Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1934 : - Cu evrei ca dumneata - zice Mircea Vieru, un personaj cu puseuri naționaliste - pacea [dintre români și evrei] va fi oricând posibilă. Mai mult chiar decât pacea : iubirea. - „Cu ovrei ca dumneata...” Am mai auzit vorba asta - Îi replică protagonistul romanului, un alter ego al autorului -, „Dacă toți evreii ar fi ca tine...”. E o amabilitate așa de veche. Și așa de umilitoare... <endnote id="(219, p. 218)"/>. Comentând apreciativ lipsa de scrieri antisemite În opera lui Caragiale, publicistul B.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tradițional al evreului În epocă includea o căciulă (straimel) cu blană de viezure (doar evreii bogați permițându-și să folosească blană de samur ; <endnote id="vezi nota 646"/>). În „romanul evreiesc” De două mii de ani... al lui Mihail Sebastian (1934), protagonistul asistă la o scenă În care, În centrul Bucureștiului, la Începutul anilor ’30, se strigă : „Moarte jidanilor !”. Oamenii trec mai departe, indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul”. „Dacă cineva s-ar instala În mijlocul drumului - scrie M. Sebastian - pentru ca să ceară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]